ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr.

210/P/2007 din 20 iulie 2007,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi

penale față de C.A.I., G.B.N., R.O., M.L., O.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., cu referire la art. 24 – art. 26

din Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 422/2001; I.D.N., C.R.C., G.I., C.D., B.O.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art.

289 C. pen.; I.A., N.V.Șt., M.M., U.M.R., sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246 – art. 249 C. pen.

În esență, în motivarea

rezoluției s-a reținut că, în raport de actele premergătoare efectuate în

cauză, nu se poate reține în sarcina persoanelor cercetate infracțiunile

reclamate, întrucât nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective și

subiective, elementele constitutive ale acestora.

Împotriva acestei rezoluții,

în temeiul art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere la procurorul șef de

secție, petenta A.R.C.

Prin rezoluția

11531/4537/2007 din 24 septembrie 2007, procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., ca

neîntemeiată, plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 217/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, reținându-se, în esență, că soluția de neurmărire penală

este legală și temeinică, neexistând motive care să impună infirmarea acesteia

și reluarea cercetărilor.

Împotriva acestor rezoluții,

în termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a formulat

plângere petenta A.R.C. București, solicitând desființarea acestora și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

La

data de 28 septembrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a

fost înregistrată plângerea penală formulată de reprezentantul A.

R.C.

București împotriva numiților A.I.C., Primarul Sectorului 1 București, B.N.G.,

secretar al Primăriei Sectorului 1 București, O.R., arhitect șef, L.

M.,

șef serviciu, și A.O., inginer în cadrul aceleiași

instituții,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a

susținut că, la data de 24 februarie 2006, Primăria Sectorului 1 a eliberat,

sub semnătura persoanelor

sus-menționate, autorizația de construcție

nr.

179/18/B/43074, în vederea edificării unei construcții în București, str.

General Bethelot (proiect intitulat C.P.), deși solicitantul SC

M.B.D.

SRL nu îndeplinise condițiile impuse prin certificatul de urbanism nr.

1973/83/2005, fiind astfel încălcate

prevederile

Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții

și ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea

monumentelor istorice.

Se

susține, astfel, că SC M.B.D. SRL

nu obținuse acordul notarial al A.R.C. privind

executarea lucrărilor de construcție și nu

îndeplinise nici cerința referitoare la

efectuarea unei expertize

tehnice, având ca obiect gradul de afectare a

construcțiilor

învecinate, una dintre acestea fiind Catedrala Sf. Iosif.

Plângerea

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

sub nr. 12434/P/2006.

La

data de 10 octombrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a

fost înregistrată plângerea

formulată de A.R.C.

București, prin

reprezentant M.C.D., împotriva numiților

D.N.I., R.C.C., precum și a

„membrilor

Comisiei constituite în vederea controlului calității lucrărilor ce se

desfășoară la șantierul din str. General

Berthelot, București”

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

și 46 C. pen.

În

cuprinsul plângerii s-a precizat că, la data de 21 august 2006, prin adresa

nr.

876/2006, a fost sesizat I.S.C. al Municipiului

București cu

privire la faptul că pe șantierul aflat în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif,

SC

M.B.D. SRL desfășoară lucrări de construcție fără respectarea dispozițiilor

legale, deoarece s-a procedat la

amplasarea a două macarale, fără acordul persoanei vătămate,

iar una dintre acestea are un braț situat deasupra catedralei.

În

urma verificării aspectelor sesizate de A.R.C.

București,

membrii comisiei special constituită în cadrul I.S.

C. al

Municipiului București au luat măsura organizării lucrărilor de

șantier prin repoziționarea

în incinta acestuia a celor două macarale și prin

limitarea cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu

greutăți în cârlig

peste clădirile din imediata vecinătate.

Ulterior, la data de 14

septembrie 2006, a fost eliberată o nouă autorizație de construcție, cu nr.

1398/28/L/28603/2006.

Persoana

vătămată susține că, în perioada 21 - 25 august 2006 și până la data de 14

septembrie 2006, lucrările pe șantierul respectiv s-au desfășurat în mod

nelegal, fără ca reprezentanții I.S.C. al Municipiului București să

dispună suspendarea

activității.

Plângerea

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

sub nr. 12849/P/2006.

La

data de 10 octombrie 2006, reprezentantul A.R.C.

București a

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în vederea

efectuării de cercetări față

de numitul R.C.C. și

inspectorii care au semnat

procesele verbale nr. 1216/2006 și nr. 1217/2006 pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246,

289 și 291 C. pen.

Persoana vătămată a precizat

în plângerea formulată că, la data de 15 martie 2006, a solicitat I.S.C. al

Municipiului București verificarea legalității emiterii autorizației de

construcție

nr. 179/18/B/43074/2006 de către

Primăria Sectorului 1 București.

Răspunsul primit de persoana

vătămată a fost formulat, în sensul că documentația pentru obținerea

autorizației de construcție conține toate avizele, acordurile și studiile de

specialitate solicitate prin certificatul de urbanism nr. 1973/88/B/5701/2005,

aspect necorespunzător adevărului.

Plângerea

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

sub nr. l2850/P/2006.

La data de 08 noiembrie

2006, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizat

de reprezentantul A.R.C.

București cu

privire la aspectele sesizate prin plângerile anterioare, solicitându-se,

totodată, și cercetarea numiților A.I., Ministrul

Culturii și

Cultelor, V.Șt.N.,

secretar de stat, M.M.,

Prefectul

Municipiului București, M.R.U., Ministrul de

Externe, în legătură cu lipsa de reacție sau poziția adoptată de aceste

persoane în

legătură cu lucrările

efectuate în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif.

Dosarele

nr. l2849/P/2006 și nr. l2850/P/2006 ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Sectorului 1 au fost conexate la dosarul nr. 12434/P/2006 al aceluiași

parchet,

cauza fiind preluată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție

prin rezoluția nr. 65/C3/2007, din 07 februarie 2007, a Procurorului General.

Dosarul

a fost înregistrat sub nr. 210/P/2007 la Secția de urmărire penală și

criminalistică

și conexat cu dosarul nr. 1270/P/2006, ce a avut ca obiect plângerea

sus-menționată.

În

temeiul dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., prin rezoluția nr. 210/P/2007, din 20 iulie 2007, a Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.A.I., B.

N.G., O.R., L.M.,

A.O., D.N.I., R.C.

C., I.S., D.C.,

O.B., A.

I., V.Șt.N., M.M. și M.R.U.

În

motivarea rezoluției s-a reținut că, în raport de actele premergătoare

efectuate

în cauză, nu se pot reține în sarcina persoanelor cercetate infracțiunile

prevăzută

de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen., întrucât nu sunt

întrunite, sub

aspectul laturii obiective și subiective, elementele

constitutive ale acestora.

Soluția

a fost contestată de reprezentantul A.R.C.

București conform dispozițiilor art.

278 C. proc. pen.

În urma

examinării actelor premergătoare începerii urmării penale, s-a apreciat de

procurorul șef c

ă

soluția de neurmărire penală adoptată în cauză este legală și temeinică,

neexistând motive care să impună infirmarea

acesteia și reluarea cercetărilor.

Prin plângerea formulată în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petenta a criticat cele două

rezoluții pentru nelegalitate și netemeinicie cele două rezoluții.

În esență, petenta susține

că intimații, semnatari ai autorizației de construcție a imobilului C.P., prin

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 422/2001 și Legii nr. 50/1991, au comis

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., emițând în mod nelegal autorizația în

absența actului notarial al proprietarului limitrof și a expertizei tehnice

privind neafectarea imobilelor construcții în caz de seism.

De asemenea, petenta susține

că cercetările în cauză s-au derulat superficial, iar în pofida probelor, s-a

constatat că membrii comisiei de control al calității lucrărilor de construcție

și semnatarii proceselor-verbale nr. 1216/2006 și 1217/2006 nu au săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen., în condițiile în care,

în acele acte s-au făcut constatări fără suport real.

S-a mai arătat că organul de

urmărire penală nu a sancționat posibilitatea manifestată de către autoritățile

competente în ceea ce privește construcția în curs de edificare în imediata

apropiere de C.R.C., prejudiciind grav petenta prin încălcarea dispozițiilor

legale.

Se mai susține că în cauză

nu au fost audiați toți intimații, organul de urmărire penală nu s-a pronunțat

asupra unor aspecte esențiale din plângere și nu a înlăturat contradicțiile

existente între declarațiile intimaților audiați.

Înalta Curte constată că

soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimați este legală și

temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici o

împrejurare care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive

ale infracțiunilor pe care petenta le-a indicat în plângerea sa.

Pentru a se putea începere

urmărirea penală sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă din

existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție

necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și

constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui  prevăzut la art.

b

1

. Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin

care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare

efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi

penale să funcționeze instituția neînceperii urmării penale.

Ori în cauză, constatându-se

pe baza actelor premergătoare efectuate care au fost pe larg analizate în

rezoluția atacată (motiv pentru care nu au fost preluate în prezenta sentință)

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de

petentă, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se incidența

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, din actele

premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, în imediata vecinătate

a Catedralei Sf. Iosif și P.M.R.C., a început la data de 09 martie 2006,

construirea unui imobil cu funcțiunea mixtă: birouri-comerț, regimul de

înălțime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT =

45,5 % și CUT = 8,1.

S-a constatat din

cercetările efectuate că, edificiile Catedrala Sf. Iosif și palatul M.R.C. sunt

monumente istorice de arhitectură, fiind construite între anii 1875 - 1880,

catedrala și în 1925, palatul, regăsindu-se pe lista monumentelor istorice de

arhitectură; la pozițiile 402 B-II-m-A-18132 și respectiv, 404 B-II-m-B-18134,

conform Ordinului nr. 2682/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de

clasare și evidență a monumentelor istorice a Fișei minimale M.C.C. (M. Of. nr.

448/24.06.2003).

La data de 6 februarie 2006,

M.C.C. – D.C.C.P.C.N. a Municipiului București a emis la solicitarea SC M.B.D. SRL,

avizul favorabil a unui imobil cu funcțiunea mixtă: birouri-comerț, regimul de

înălțime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT =

45,5 % și CUT = 8,1.

În urma depunerii plângerii,

s-a procedat la audierea funcționarilor publici din cadrul Primăriei Sectorului

1 București, implicați în activitatea de eliberare a autorizației de

construcție, contestată de petentă.

De

asemenea, în condițiile în care reprezentanții A.R.C. București au refuzat

accesul în incinta catedralei în vederea efectuării expertizei tehnice,

existând chiar un litigiu în acest sens, s-a procedat la realizarea

unui

studiu intitulat „Expertiză tehnică - Studiu privind impactul construirii

clădirii

de birouri C.P.B. în str. General Berthelot asupra

rezistenței și stabilității

construcțiilor învecinate”.

Studiul

a avut drept obiectiv evidențierea influenței probabile a realizării și a

exploatării

clădirii proiectate asupra construcțiilor din vecinătate, concluzionându-

se că:

-

soluția de fundare a construcției noi, corelată cu procedeul de realizare a

evoluției și infrastructurii asigură o perturbare minimă a stării de eforturi

și de

deformații

în terenul adiacent lucrării;

- tasările antecalculate ale

construcțiilor învecinate de află sub limitele

admise în normele tehnice în vigoare și în recomandările literaturii de

specialitate;

- prin

proiect s-au prevăzut măsuri suplimentare de protecție pe laturile spre

construcțiile sensibile și posibilitatea intervenției prompte (prin injecții în

terenul

adiacent)

în cazul apariției unor situații neprevăzute;

-

execuția subsolului etanș al noii clădiri va modifica foarte puțin regimul

hidrodinamic din zonă.

În

legătură cu amplasarea celor două macarale fixe în zona de construcție, se

reține că, în urma sesizărilor adresate instituțiilor de specialitate de către

A.R.C. București, intimata D.N.

I., inspector general al I.S.C., a dispus

examinarea aspectelor sesizate și luarea măsurilor

corespunzătoare.

Verificările

efectuate pe teren de inspectorii desemnați au fost finalizate prin

luarea de măsuri în vederea

repartizării macaralelor în incinta șantierului și

limitării cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu

greutăți în cârlig

peste clădirile din imediata vecinătate.

Intimații

S.I., D.C. și O.B.,

ingineri în cadrul I.C.M.B., au

procedat

la întocmirea proceselor-verbale nr. 1216/2006 și, respectiv, nr. 217/2006,

care

conțin constatările acestora în urma controlului efectuat, fără a fi relevate

abateri care, să impună

oprirea lucrărilor.

Intimații M.M., A.I. și V.

Șt.N. nu au dispus măsuri pentru oprirea

lucrărilor respective, având în vedere existența unor litigii deduse judecății

instanței competente.

Din aceleași considerente, M.R.U.,

prin

intermediul notei adresate primului

ministru, a recomandat a se evita adoptarea

unei poziții în problema sistării lucrărilor la obiectivul C.P.,

singura în măsură a aprecia cu privire la legalitatea autorizației de

construcție, fiind instanța de judecată.

De altfel, se constată că pe

rolul instanțelor de contencios administrativ s-au aflat procese având ca

obiect anularea autorizației de construire nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria

sectorului 1 București.

Se constată astfel că, prin

încheierea de ședință din 10 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10747/63/2007,

Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

reclamantei A.R.C. București și a dispus suspendarea autorizației de construire

nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria sectorului 1 București, precum și oprirea

executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.

De asemenea, se constată că

nici cauza având ca obiect obligarea Ministerului Culturii și Cultelor să emită

un act administrativ prin care să dispună întreruperea lucrărilor de

construcție care se execută la imobilul din str. Gral Berthelot, conform art.

23 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, acțiune introdusă de petentă, nu a fost

soluționată irevocabil până în prezent.

În raport de existența

proceselor pe rolul instanțelor de contencios-administrativ în care nu s-au

pronunțat hotărâri irevocabile până în prezent, Înalta Curte apreciază că

petenta încearcă să obțină o rezolvare a stării conflictuale pe această cale,

încercând obținerea unei eventuale hotărâri penale de condamnare definitivă,

care să aibă autoritate de lucru judecat în fața instanțelor civile.

Potrivit art. 224 C. proc.

pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale.

Actele premergătoare pot

realiza următoarele obiective:

- completează informațiile

organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să

determine începerea urmăririi penale;

- verifică informațiile

deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice

ale cauzei;

- fundamentează convingerea

organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală,

potrivit art. 228 C. proc. pen.

În cauză, se constată că ne

aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a

rezultat soluția neînceperii urmăririi penale.

Actele premergătoare fiind

facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală.

În cauză împrejurarea că în

această fază premergătoare nu au fost audiați toți intimații, nu constituie o

încălcare a vreunei dispoziții legale.

Din interpretarea textelor

legale citate rezultă că actele premergătoare sunt limitate cantitativ și

calitativ la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal.

Întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu rezultă existența acelui

minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale,

corect s-a dispus soluția de neurmărire penală.

În consecință, având în

vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate care să atragă răspunderea

penală a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petentei formulată

împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

De altfel, chiar și în

ipoteza în care instanțele civile ar constata că autorizația de construire și

celelalte acte administrative emise de intimați în exercitarea atribuțiilor de

serviciu ar fi nule, nu ar atrage automat și răspunderea penală a acestora,

dacă nu se constată și o încălcare a legii penale.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara A.R.C. București împotriva rezoluției din 20

iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 210/P/2007, pe

care o menține.

Obligă petiționara să

plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 mai 2008.