ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă,

Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii

și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale

instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin hotărârile ulterioare,

ultima fiind Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la

Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, în cadrul Secției I civile funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile

formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate

după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor

specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse

obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două

secții civile ale instanței supreme, în proporție de

½

pentru fiecare

dintre acestea, prin utilizarea aplicației E.

Deliberând, asupra

cererii de suspendare a executării de față, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., constată următoarele:

Pe rolul Secției a

II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat la data

de 15 mai 2012, recursul declarat M.N.A. al României împotriva Deciziei nr. 111

A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29245/3/2008*

care a primit termen de judecată la 12 februarie 2013.

Prin Încheierea cu

nr. 3351 pronunțată de Secția a II-a civilă la aceiași dată, preschimbându-se

din oficiu termenul de judecată al recursului, de la 12 februarie 2013, la 11

septembrie 2012, cauza a fost scoasă de pe rol și a fost trimisă spre

soluționarea Secției I Civile.

În motivarea

încheierii s-a reținut că, față de obiectul acțiunii, ce constă într-o cerere

de obligare a pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie,

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale Legii nr. 182/2000, litigiul

se statuează în limitele unei acțiuni civile încă de la începutul său, astfel

că, această cauză excede competenței proprii și completelor specializate ale

acestei secții.

Prin cererea de

recurs, recurentul a solicitat în raport de dispozițiile art. 300 alin. (2) C.

proc. civ. și suspendarea executării hotărârii recurate prin care s-a dispus

restituirea bunurilor din patrimoniul cultural național mobil, până la

soluționarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri. Pentru

soluționarea acestei cereri s-a fixat termen în vederea stabilirii cauțiunii la

11 septembrie 2012.

Secția a II-a civilă,

prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la 11 septembrie 2012, a

scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Secției I

civilă, având în vedere că, obiectul pricinii este "obligația de a

face", litigiul situându-se astfel în limitele unei acțiuni civile încă de

la promovarea sa.

Urmare a repartizării

aleatorii în cadrul Secției I civile, recursul a primit termen de judecată la

14 martie 2013, termen care a fost preschimbat din oficiu, la 8 noiembrie 2012,

când recursul a fost scos de pe rol și trimis Secției a II-a civilă spre

soluționare, în raport de Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8/2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție și de obiectul acțiunii -

"revendicare mobiliară", în vigoare la data învestirii instanței cu

litigiul pendinte.

Pentru cererea de

suspendare s-a fixat termen de judecată în camera de consiliu la 8 noiembrie

2012.

La acest termen,

instanța a rămas în pronunțare aspectul legalei învestiri a Secției I civile cu

soluționarea prezentei cereri de suspendare a executării, față de dispozițiile

art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 300 alin. (2) C. proc. civ. "la cerere, instanța sesizată cu

judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii

recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)."

Cum în speță,

instanța sesizată cu judecarea recursului declarat de M.N.A. al României,

împotriva Deciziei nr. 111 A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

Dosarul nr. 29245/3/2008* este Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în conformitate cu textul legal enunțat, care constituie și temei

de drept invocat de petent, judecata prezentei cereri de suspendare a

executării este de competența exclusivă a completului specializat din cadrul

Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit

Hotărârii nr. 8 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție din 5 aprilie 2012.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că se impune scoaterea de pe rol a cererii de

suspendare a executării Deciziei nr. 111 A din 12 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 29245/3/2008* și trimiterea acesteia spre competentă

soluționare Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate de pe rol

cauza având ca obiect cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 111 A din

data de 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, formulată de M.N.A. al României și o

trimite, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA