ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele: În drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin hotărârile ulterioare, ultima fiind Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012. Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, în cadrul Secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației E. Deliberând, asupra cererii de suspendare a executării de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Pe rolul Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat la data de 15 mai 2012, recursul declarat M.N.A.

al României împotriva Deciziei nr. 111 A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29245/3/2008* care a primit termen de judecată la 12 februarie 2013. Prin Încheierea cu nr. 3351 pronunțată de Secția a II-a civilă la aceiași dată, preschimbându-se din oficiu termenul de judecată al recursului, de la 12 februarie 2013, la 11 septembrie 2012, cauza a fost scoasă de pe rol și a fost trimisă spre soluționarea Secției I Civile. În motivarea încheierii s-a reținut că, față de obiectul acțiunii, ce constă într-o cerere de obligare a pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

și ale Legii nr. 182/2000, litigiul se statuează în limitele unei acțiuni civile încă de la începutul său, astfel că, această cauză excede competenței proprii și completelor specializate ale acestei secții. Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat în raport de dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ. și suspendarea executării hotărârii recurate prin care s-a dispus restituirea bunurilor din patrimoniul cultural național mobil, până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri. Pentru soluționarea acestei cereri s-a fixat termen în vederea stabilirii cauțiunii la 11 septembrie 2012. Secția a II-a civilă, prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la 11 septembrie 2012, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Secției I civilă, având în vedere că, obiectul pricinii este "obligația de a face", litigiul situându-se astfel în limitele unei acțiuni civile încă de la promovarea sa.

Urmare a repartizării aleatorii în cadrul Secției I civile, recursul a primit termen de judecată la 14 martie 2013, termen care a fost preschimbat din oficiu, la 8 noiembrie 2012, când recursul a fost scos de pe rol și trimis Secției a II-a civilă spre soluționare, în raport de Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de obiectul acțiunii - "revendicare mobiliară", în vigoare la data învestirii instanței cu litigiul pendinte. Pentru cererea de suspendare s-a fixat termen de judecată în camera de consiliu la 8 noiembrie 2012. La acest termen, instanța a rămas în pronunțare aspectul legalei învestiri a Secției I civile cu soluționarea prezentei cereri de suspendare a executării, față de dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc.

civ. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. "la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)." Cum în speță, instanța sesizată cu judecarea recursului declarat de M.N.A.

al României, împotriva Deciziei nr. 111 A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29245/3/2008* este Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu textul legal enunțat, care constituie și temei de drept invocat de petent, judecata prezentei cereri de suspendare a executării este de competența exclusivă a completului specializat din cadrul Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit Hotărârii nr. 8 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 5 aprilie 2012. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că se impune scoaterea de pe rol a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 111 A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29245/3/2008* și trimiterea acesteia spre competentă soluționare Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate de pe rol cauza având ca obiect cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 111 A din data de 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de M.N.A. al României și o trimite, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA