ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19

alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție este organizată în 4 secții: secția

I

civilă,

secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor

norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completată ulterior cu hotărârea nr. 8

din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei

1 a acestei din urmă hotărâri, în cadrul secției

I

civilă

funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor

având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere s-a stabilit că în cadrul secției a II-a civilă funcționează

7 complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect, printre altele,

obligația de a face.

În speță, instanța

de judecată este învestită cu două acțiuni conexe, una prin care se solicită evacuarea

pârâtei SC P.C. SRL din activul Hotel Restaurant C. pentru lipsă de titlu (obiect

al Dosarului nr. 1438/118/2010), iar alta prin care se solicită, în principal, pronunțarea

unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului

Hotel Restaurant C. și obligarea reclamantei la plata de daune-interese pentru refuzul

de a pune în executare sentința civilă nr. 7851 din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului

București, iar în subsidiar, obligarea reclamantei la plata contravalorii investițiilor

aduse imobilului Hotel Restaurant C. și instituirea unui drept de retenție asupra

imobilului până la plata contravalorii investițiilor (obiect al Dosarului nr. 4251/118/2011,

conexat prin încheierea din 12 aprilie 2010, cu Dosarul nr. 1438/118/2010).

În atare situație,

Înalta Curte apreciază că cererea principală este aceea vizând pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cerere având ca

obiect obligație de a face.

Or, obligația

de a face se circumscrie, potrivit Anexei nr. 1 la hotărârea de Colegiu nr. 8

din 05 aprilie 2012, competențelor specializate alocate exclusiv completelor de

judecată ale secției a II-a civilă.

Așa fiind, dosarul

urmează a fi scos de pe rolul secției

I

civile și trimis,

spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de

pe rol și o trimite spre soluționare secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2012.