ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din

Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este

organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală și

Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și

Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență proprie" prevăzută

de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin Hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011 și nr. 8 din 5 aprilie 2012

ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexelor 1

ale hotărârilor menționate, în cadrul Secției I civilă funcționează complete

specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin Hotărârea nr. 8

din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere, s-a stabilit ca restul dosarelor

civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, cu excepția celor date în

competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a

civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se

împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de 60%

pentru Secția I civilă și 40% pentru Secția a II-a civilă, prin utilizarea

aplicației ECRIS (bifa repartizare pe secții).

Or, în speță, se

constată că prin acțiunea dedusă judecății, înregistrată pe rolul Tribunalului

Argeș, secția civilă, la data de 17 noiembrie 2011, reclamantul Ministerul

Finanțelor Publice, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Statului

Român, a solicitat obligarea pârâtelor I.F. și N.M. la plata echivalentului în

lei al sumei de 18.750 euro fiecare, obligarea pârâtelor G.V. și G.A.E. (ambele

în calitate de moștenitoare ale defunctului G.I.T.) la plata echivalentului în

RON al sumei de 18.750 euro și obligarea pârâtelor la plata majorărilor de

întârziere aferente sumelor menționate.

S-a arătat că prin

hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Giuglan

și alții împotriva României, Statul a fost obligat să restituie în mod efectiv

terenurile indicate în Sentința civilă nr. 10882 din 23 noiembrie 1992

pronunțată de Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. 13352/1991, în caz de

neexecutare, având obligația de a achita reclamanților, în solidar, suma de

75.000 euro cu titlu de daune materiale, respectiv echivalentul în RON al sumei

de 18.750 euro către fiecare din cei trei reclamanți, sumă a cărei plată a fost

efectuată, motivat de faptul că pe rolul instanțelor de judecată existau

litigii referitoare la imobil.

S-a mai arătat ca

urmare soluționării definitive și irevocabile a dosarelor respective, s-a

procedat de către Comisia locală de fond funciar Voinești la punerea efectivă

în posesie a reclamanților cu suprafața de 2,2728 ha teren, sens în care s-a

solicitat de la aceștia restituirea sumelor încasate necuvenit.

Se observă deci că

acțiunea promovată de reclamant are natura juridică a unei cereri întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză, al cărei id este 3615, care se circumscrie

competențelor comune ale ambelor secții civile ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Nu pot fi primite, în

acest context, reținerile cuprinse în considerentele Încheierii nr. 1890 din 28

mai 2014, potrivit cărora obiectul cauzei dedusă judecății intră sub incidența

Legii nr. 18/1991, reprezentând o revendicare imobiliară, „litigiu pur

civil", a cărui, competență exclusivă de soluționare aparține Secției I

civile.

După cum rezultă cu

claritate din acțiunea formulată de reclamant și după cum s-a menționat

anterior, demersul judiciar a fost promovat de Ministerul Finanțelor Publice,

în nume propriu și în calitate de reprezentant al Statului Român motivat de

faptul că între neachitarea sumei datorate de către o persoană care se

îmbogățește astfel și pierderea acestei sume de către o altă persoană care

sărăcește există o corelație necesară, care stă la baza îmbogățirii fără just

titlu.

În atare situație,

competența funcțională de soluționare a cauzei revine secției a II-a civile,

căreia i-a fost repartizat aleatoriu, inițial, dosarul, prin intermediul

aplicației ECRIS, bifa repartizare între secții, repartizarea efectuându-se în

considerarea competențelor comune alocate completelor de judecată de la nivelul

acestei secții și nu a competențelor specializate, cum eronat s-a reținut în

Încheierea nr. 1.890 din 28 mai 2014, în raport de prevederile Hotărârilor nr.

10 din 22 septembrie 2011 și nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, cum

completul de judecată al Secției a II-a civilă a fost desemnat să judece cauza

în concordanță cu prevederile hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secției I

civilă și trimis, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de pe

rol și trimite recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice,

în nume propriu și în calitate de reprezentant al Statului Român, împotriva

Deciziei nr. 13/A-C din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare,

secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2014.

Procesat de GGC - LM