ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă,

Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și

fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În

lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de

organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite

categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care

funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută

de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea

unor competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin hotărârile ulterioare,

ultima fiind, Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Potrivit

Anexei 1 la hotărârile menționate, în cadrul Secției I civile funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile

formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin

aceleași hotărâri ale Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor

civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în

competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a

civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se

împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de Vi pentru

fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației E.C.R.I.S.

În

speța supusă analizei, se constată că obiectul pricinii „constatare nulitate

”

, îl reprezintă constatarea nulității absolute a tranzacției

intervenită între părți și desființarea sentinței civile nr. 884 din 6 septembrie

2005 a Judecătoriei Răcari, pronunțată în Dosarul nr. 1460/2005 ce se circumscrie

competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale Secției

a II a civilă.

Așa fiind, dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secției I

civilă și trimis, spre competentă soluționare, Secției a Ii-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Scoate

de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva

deciziei nr. 792/ A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și o trimite spre

competentă soluționare Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.