SMERECZANSKI c. POLOGNE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 71067/01 prezentată de Lechosław SMEECZA Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 aprilie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Lechosław Smereczański, este un resortisant polonez, născut în 1950 și are reședința în Katowice. Guvernul polonez (atlée) este reprezentat de agentul său, dl Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 10 mai 1994, reclamantul, director al unei bănci, a fost arestat de procurorul districtual și acuzat de administrarea defectuoasă a instituției.

În aceeași zi, după ce a depus cauțiunea, a fost eliberat. De atunci nu a mai fost chemat la interogatoriu. La 12 mai 1995, reclamantul a formulat în fața procurorului districtual o cerere de rambursare a cauțiunii plătite. La 16 mai 1995, cererea sa a fost respinsă. La 20 decembrie 1995, procurorul districtual l-a informat pe reclamant că temeiul juridic al acuzării sale fusese reformulat și i-a notat noile acuzații. La 31 decembrie 1996, procurorul districtual a suspendat procedura, care a fost notificată reclamantului la 19 martie 1997 și confirmată de același organ la 10 aprilie 1997. La 31 octombrie 1997, procurorul districtual a redeschis procedura și la 17 noiembrie 1997, același organ a dat un refuz parțial.

La data de 4 decembrie 1997, reclamantul a formulat o cerere de completare a cazului său cu alte depoziții. La 11 decembrie 1997, procurorul districtual a respins cererea sa. La 22 decembrie 1997, la data de La 28 aprilie și 25 mai 2000, audierile au avut loc în fața tribunalului de district. La 25 mai 2000, tribunalul de district a dat un refuz, decizie confirmată la 11 octombrie 2000 de către instanța regională. La 19 ianuarie 2001, cauțiunea depusă a fost achitată la . GRIEF Citând la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. La 13 iulie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că guvernul polonez oferă domnului Lechosław Smereczański, suma de 10000 zlotys poloneză în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.

La 17 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de recurentul subsemnat Eu, Lechosław Smereczański, remarcă faptul că guvernul polonez este pregătit să-mi plătească suma de 10.000 de zloți polonezi în vederea unei soluționări în scris a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că cazul a fost soluționat definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. În opinia sa, acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. Prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție decide să șteargă cauza rolului.

Francoise Elens-passos Nicolas Bratza Grefier adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 71067/01 présentée par Lechosław SMERECZAŃSKI contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 12 septembre 2006 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. J. Casadevall , M. Pellonpää , S. Pavlovschi , L. Garlicki , M me L. Mijović, MM. J. Šikuta, juges , et de M me F. Elens-passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 avril 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Lechosław Smereczański, est un ressortissant polonais, né en 1950 et résidant à Katowice.

Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 mai 1994, le requérant, directeur d’une banque, fut arrêté par le procureur de district et accusé de mauvaise gestion de l’établissement. Le même jour, après avoir versé une caution, l’intéressé fut remis en liberté. Depuis il ne fut jamais convoqué à un interrogatoire. Le 12 mai 1995, le requérant forma devant le procureur de district une demande tendant à se voir rembourser la caution versée. Le 16 mai 1995, sa demande fut rejetée. Le 20 décembre 1995, le procureur de district informa le requérant que la base légale de son accusation avait été reformulée et lui notifia les nouvelles charges.

Le 31 décembre 1996, le procureur de district suspendit la procédure, décision notifiée au requérant le 19 mars 1997 et confirmée par le même organe le 10 avril 1997. Le 31 octobre 1997, le procureur de district rouvrit la procédure et le 17 novembre 1997, le même organe rendit un non-lieu partiel. Le 4 décembre 1997, le requérant forma une demande tendant à compléter le dossier rassemblé dans son affaire par d’autres témoignages. Le 11 décembre 1997, le procureur de district rejeta sa demande. Le 22 décembre 1997, l’intéressé fut informé qu’un acte d’accusation avait été envoyé devant le tribunal de district. Il lui fut notifié le 18 avril 2000. Les 28 avril et 25 mai 2000, les audiences eurent lieu devant le tribunal de district.

Le 25 mai 2000, le tribunal de district rendit un non-lieu, décision confirmée le 11 octobre 2000 par le tribunal régional. Le 19 janvier 2001, la caution déposée fut remboursée à l’intéressé. GRIEF Citant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure. EN DROIT Le 13 juillet 2006, la cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du gouvernement polonais, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à M. Lechosław Smereczański, la somme de 10.000 zlotys polonais en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

» Le 17 juillet 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : « Je soussigné, Lechosław Smereczański, note que le gouvernement polonais est prêt à me verser la somme de 10.000 zlotys polonais en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention ; Décide de rayer l’affaire du rôle.

Françoise Elens-passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président