ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

J.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. obligarea acesteia la

echivalarea perioadei de activitate profesională a sa din 16 octombrie 1982 –

15 noiembrie 1991 în care a funcționat ca secretar al Asociației Județene a

Vânătorilor și Pescarilor Bihor cu activitatea desfășurată în domeniul silvic.

În motivarea acțiunii a

arătat că este încadrat la Direcția Silvică

o

radea

ca inginer Inspector Silvic gradul I la Biroul Producție. În vederea promovării în grad profesional a solicitat pârâtei echivalarea

perioadei în care a funcționat ca secretar al Asociației Județene a Vânătorilor

și Pescarilor Bihor cu activitatea desfășurată în domeniul silvic.

Prin întâmpinare pârâta R.N.P.R.

a invocat excepția de necompetență materială a instanței arătând că potrivit

H.G. nr. 1105/2005 este o persoană juridică care funcționează pe bază de

gestiune economică și autonomie financiară sub autoritatea M.A.P.A.M.

Instanța de fond a respins

excepția invocată de pârâtă, reținând că potrivit articolului 1 din Legea nr. 554/2004

este de competența instanței de contencios administrativ cenzurarea actelor

emise de o autoritate publică sau refuzul de a emite un act de către o

autoritate publică.

Se mai reține, referitor la

această excepție, că persoanele juridice care desfășoară o activitate de

serviciu public sunt considerate  autorități publice, iar potrivit articolului

1 alin. (2) din H.G. nr. 1105/2003, pârâta exercită atribuții de serviciu

public cu specific silvic și de autoritate fizică națională.

Prin sentința nr. 56/CA din

7 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să

echivaleze perioada de activitate a reclamantului din 16 octombrie 1982 – 15

noiembrie 1991, ca activitate desfășurată în domeniul silvic.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu are relevanță faptul că Asociația

Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi era o organizație obștească și nu

de stat, anexa H.G. nr. 1105/2003 stabilește că activitatea desfășurată de

reclamant în cadrul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

Bihor constituie vechime în unități silvice, indiferent dacă acestea au fost

unități de stat, autorități publice sau unități obștești.

Împotriva sentinței nr. 56/ CA

din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs R.N.P.R. prin Direcția Silvică

Oradea, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a

legii. S-a invocat în recurs faptul că Asociația Județeană a Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Bihor nu este și nu a fost niciodată o unitate silvică, ea

fiind conform Legii nr. 26/1976 o organizație obștească cu personalitate

juridică și statut propriu.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar J.G. a invocat excepția nulității recursului, prevăzut de art. 302

1

C. proc. civ., apreciindu-se că a fost declarat de o altă persoană decât cea

care figurează ca parte în sentință.

Referitor la excepția

invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție o va

respinge ca neîntemeiată, avându-se în vedere părțile implicate în acest

litigiu și dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ.

Conform art. 9 al H.G. nr. 1105/2003,

R.N.P.R. are în subordine unități fără personalitate juridică – direcții

silvice și la alin. (2) din acest articol se arată că directorii și consilierii

juridici ai unităților fără personalitate juridică, reprezintă interesele și îndeplinesc

atribuțiile Romsilva, pe raza teritorială în care sunt organizate aceste

unități.

Prin urmare conform dispozițiilor

legale mai sus invocate, Romsilva a împuternicit-o pe reclamantă să formuleze

acest recurs, motiv pentru care se va respinge excepția invocată ca nefondată.

Referitor la recursul

declarat de R.N.P.R. prin Direcția Silvică Oradea, Înalta Curte de Casație și

Justiție îl va respinge pentru următoarele considerente:

J.G. a chemat în judecată pe

pârâta R.N.P.R., solicitând obligarea acesteia să-i echivaleze perioada de

activitate profesională din 16 octombrie 1982 – 15 noiembrie 1991 în care a

funcționat ca secretar al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi Bihor, cu activitatea desfășurată în domeniul silvic.

Anexa la H.G. nr. 1105/2003 prevede încadrarea personalului pe grade profesionale și o vechime minimă

necesară în unități silvice.

Este fără posibilitate de

tăgadă că intimatul-reclamant are pregătire de specialitate în domeniul silvic,

pentru că altfel nu ar fi putut ocupa funcția de secretar A.J.V.P.S. Bihor,

post pentru care se cererea condiția de inginer silvic principal cu vechime în

domeniul silvic de minim 10 ani.

Art. 7 din H.G. nr. 1105/2003

privind reorganizarea R.N.P.R., include ca obiect de activitate fondul de

vânătoare și pescuit, care face parte deci din domeniul silvic. Prin urmare,

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor unde J.G. a

activat este o organizație cu personalitate juridică, faptul că nu are un

statut propriu neavând relevanță vis-à-vis de Anexa la H.G. nr. 1105/2003.

e

ste cert că în perioada în care

a activat acolo (la Asociația Județeană) intimatul-reclamant a dobândit vechime

în domeniul silvic, desfășurând o activitate silvică.

În prezent organizarea

recurentei este reglementată de H.G. nr. 1105/2003 și are astfel, cum mai sus

am arătat atribuții de serviciu public cu specific silvic, personalul silvic

putând  să-și desfășoare activitatea chiar și în structurile constituite de

persoane fizice care au în proprietate fond forestier. Aceste structuri nu sunt

autorități publice, ci persoane juridice de drept privat însă acolo și în

prezent personalul silvic își poate desfășura activitatea.

Legea nr. 26/1976 a

reglementat atribuțiile fostei Asociații Generale a Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi și a prevăzut că această organizație obștească a avut atribuții în

domeniul silvic și prin urmare personalul angajat a avut atribuții în acest

domeniu.

Prin urmare, este fără dubiu

că intimatul-reclamant a desfășurat în cadrul Asociației Județene a Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi Bihor o activitate silvică în cadrul unei persoane

juridice, legal constituite.

Față de toate aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat

de R.N.P.R. prin D.S. Oradea este nefondat, motiv pentru care-l va respinge

conform art. 312 C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 274

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul-reclamant J.G., în temeiul dispozițiilor art. 302

pct. 1 din C. proc. civ. .

Respinge recursul declarat

de R.N.P.R. prin D.S. Oradea împotriva sentinței civile nr. 56/ CA din 7

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON în favoarea intimatului J.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.