ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul J.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. obligarea acesteia la echivalarea perioadei de activitate profesională a sa din 16 octombrie 1982 – 15 noiembrie 1991 în care a funcționat ca secretar al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Bihor cu activitatea desfășurată în domeniul silvic. În motivarea acțiunii a arătat că este încadrat la Direcția Silvică o radea ca inginer Inspector Silvic gradul I la Biroul Producție. În vederea promovării în grad profesional a solicitat pârâtei echivalarea perioadei în care a funcționat ca secretar al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Bihor cu activitatea desfășurată în domeniul silvic.

Prin întâmpinare pârâta R.N.P.R. a invocat excepția de necompetență materială a instanței arătând că potrivit H.G. nr. 1105/2005 este o persoană juridică care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară sub autoritatea M.A.P.A.M. Instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtă, reținând că potrivit articolului 1 din Legea nr. 554/2004 este de competența instanței de contencios administrativ cenzurarea actelor emise de o autoritate publică sau refuzul de a emite un act de către o autoritate publică. Se mai reține, referitor la această excepție, că persoanele juridice care desfășoară o activitate de serviciu public sunt considerate autorități publice, iar potrivit articolului 1 alin. (2) din H.G.

nr. 1105/2003, pârâta exercită atribuții de serviciu public cu specific silvic și de autoritate fizică națională. Prin sentința nr. 56/CA din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să echivaleze perioada de activitate a reclamantului din 16 octombrie 1982 – 15 noiembrie 1991, ca activitate desfășurată în domeniul silvic. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu are relevanță faptul că Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi era o organizație obștească și nu de stat, anexa H.G. nr. 1105/2003 stabilește că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor constituie vechime în unități silvice, indiferent dacă acestea au fost unități de stat, autorități publice sau unități obștești.

Împotriva sentinței nr. 56/ CA din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs R.N.P.R. prin Direcția Silvică Oradea, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a invocat în recurs faptul că Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor nu este și nu a fost niciodată o unitate silvică, ea fiind conform Legii nr. 26/1976 o organizație obștească cu personalitate juridică și statut propriu. Prin întâmpinarea depusă la dosar J.G. a invocat excepția nulității recursului, prevăzut de art. 302 1 C. proc. civ., apreciindu-se că a fost declarat de o altă persoană decât cea care figurează ca parte în sentință.

Referitor la excepția invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge ca neîntemeiată, avându-se în vedere părțile implicate în acest litigiu și dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. Conform art. 9 al H.G. nr. 1105/2003, R.N.P.R. are în subordine unități fără personalitate juridică – direcții silvice și la alin. (2) din acest articol se arată că directorii și consilierii juridici ai unităților fără personalitate juridică, reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile Romsilva, pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități. Prin urmare conform dispozițiilor legale mai sus invocate, Romsilva a împuternicit-o pe reclamantă să formuleze acest recurs, motiv pentru care se va respinge excepția invocată ca nefondată.

Referitor la recursul declarat de R.N.P.R. prin Direcția Silvică Oradea, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge pentru următoarele considerente: J.G. a chemat în judecată pe pârâta R.N.P.R., solicitând obligarea acesteia să-i echivaleze perioada de activitate profesională din 16 octombrie 1982 – 15 noiembrie 1991 în care a funcționat ca secretar al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor, cu activitatea desfășurată în domeniul silvic. Anexa la H.G. nr. 1105/2003 prevede încadrarea personalului pe grade profesionale și o vechime minimă necesară în unități silvice. Este fără posibilitate de tăgadă că intimatul-reclamant are pregătire de specialitate în domeniul silvic, pentru că altfel nu ar fi putut ocupa funcția de secretar A.J.V.P.S.

Bihor, post pentru care se cererea condiția de inginer silvic principal cu vechime în domeniul silvic de minim 10 ani. Art. 7 din H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R., include ca obiect de activitate fondul de vânătoare și pescuit, care face parte deci din domeniul silvic. Prin urmare, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor unde J.G. a activat este o organizație cu personalitate juridică, faptul că nu are un statut propriu neavând relevanță vis-à-vis de Anexa la H.G. nr. 1105/2003. e ste cert că în perioada în care a activat acolo (la Asociația Județeană) intimatul-reclamant a dobândit vechime în domeniul silvic, desfășurând o activitate silvică. În prezent organizarea recurentei este reglementată de H.G.

nr. 1105/2003 și are astfel, cum mai sus am arătat atribuții de serviciu public cu specific silvic, personalul silvic putând să-și desfășoare activitatea chiar și în structurile constituite de persoane fizice care au în proprietate fond forestier. Aceste structuri nu sunt autorități publice, ci persoane juridice de drept privat însă acolo și în prezent personalul silvic își poate desfășura activitatea. Legea nr. 26/1976 a reglementat atribuțiile fostei Asociații Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi și a prevăzut că această organizație obștească a avut atribuții în domeniul silvic și prin urmare personalul angajat a avut atribuții în acest domeniu. Prin urmare, este fără dubiu că intimatul-reclamant a desfășurat în cadrul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor o activitate silvică în cadrul unei persoane juridice, legal constituite.

Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de R.N.P.R. prin D.S. Oradea este nefondat, motiv pentru care-l va respinge conform art. 312 C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant J.G., în temeiul dispozițiilor art. 302 pct. 1 din C. proc. civ. . Respinge recursul declarat de R.N.P.R. prin D.S. Oradea împotriva sentinței civile nr. 56/ CA din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON în favoarea intimatului J.G. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.