ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2011

HOTĂRÂRE
03.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul J.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta R.N.P.R., obligarea pârâtei la acordarea gradului

profesional de inginer inspector general silvic, gradația I, începând cu luna

iunie 2003, precum și la rectificarea corespunzătoare a gradului profesional și

a gradației din carnetul său de muncă, potrivit vechimii totale în domeniul

silvic, a criteriilor de calcul, în urma punctajului final care cumulează 83

puncte, în temeiul art. 3 alin. (1¹) din Ordinul nr. 355/2003 al

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor modificat, cât și al

anexei la ordin, precum și obligarea pârâtei să-i achite diferența dintre

drepturile bănești acordate anterior calculării vechimii reale și cele cuvenite

gradului de inginer inspector general silvic gradația I, constând în

indemnizație de grad, retroactiv pe o perioadă de trei ani, de la data

confirmării vechimii totale în domeniul silvic, potrivit sentinței nr. 56/CA/2008

a Curții de Apel Oradea, irevocabilă prin decizia nr. 618/2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, dispunând operarea diferențelor în carnetul său de

muncă.

În motivarea cererii

formulate, reclamantul a arătat că a fost încadrat al D.S. Oradea, deținând

funcția de șef birou producție la momentul emiterii Ordinului nr. 355/2003 al

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

A mai arătat

reclamantul că, în temeiul ordinului invocat, a fost încadrat, în anul 2003, ca

inginer silvic principal, clasa 40, fiindu-i acordate un număr de 73 puncte

potrivit criteriilor de vechime în domeniul silvic la acea dată (vechime între

19 și 25 ani), iar în iunie 2009 a încetat raportul de muncă cu D.S. Oradea, în

temeiul art. 55 lit. b) C. muncii, fiind pensionat anticipat, potrivit deciziei

nr. 309770/2009.

Deși, față de această

situație, punctajul acordat ar fi trebuit să se majoreze la un total de 83 de

puncte, impunându-se încadrarea sa profesională ca și inginer inspector general

silvic, gradația I, reclamantul a susținut că nu au fost luați în calcul ca și

vechime în domeniul silvic un număr de 10 ani, în care a fost încadrat ca și

secretar al A.J.V.P.S. Bihor, perioadă care, adăugată la calcule, ar fi

totalizat un număr de 32 ani vechime.

Prin sentința nr. 56/CA/2008

pronunțată în dosarul nr. 54/35/2008 al Curții de Apel Oradea, menținută prin

decizia nr. 618/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus

obligarea R.N.P.R. de a-i echivala perioada de 10 ani din cadrul A.J.V.P.S.

Bihor, ca și activitate desfășurată în domeniul silvic.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta R.N.P.R., prin D.S. Bihor, a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, având în vedere dispozițiile art. 13 alin.

(1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, precum și excepția

prematurității introducerii acțiunii, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr.

554/2004.

Pe fondul cauzei,

instituția pârâtă a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind

inadmisibilă, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat instanței de

judecată obligarea pârâtei la acordarea unui anume grad profesional, în

condițiile în care O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic

prevede la art. 8 alin. (1) că „promovarea în grade profesionale superioare se

face prin examen”.

Pârâtul M.M.P., prin

întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,

ca inadmisibilă, întrucât ministrul nu poate emite ordinul de promovare în

gradul profesional decât la propunerea comisiilor de încadrare și promovare competente,

potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta R.N.P.R.,

instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât această pârâtă

are calitate procesuală pasivă în cauză față de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit.

d) din O.U.G. nr. 59/2000, potrivit cărora, pentru încadrarea personalului

silvic pe grade profesionale, pentru promovarea în grade superioare și pentru

acordarea de gradații, se înființează comisiile de încadrare și promovare în

cadrul R.N.P., comisiile neavând personalitate juridică.

Referitor la excepția

prematurității introducerii acțiunii, prima instanță a constatat că a fost

îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către ambii pârâți, Curtea a

apreciat că nu se impune analizarea acesteia ca și o excepție, întrucât în

susținerea acestei excepții, pârâtele au invocat aspecte privind judecata în

fond a acțiunii, astfel că această excepție de inadmisibilitate reprezintă în

fapt un mijloc de apărare a pârâților.

Analizând fondul

cauzei, prin raportare la prevederile legale incidente, respectiv Ordinul nr. 355/2003

și Anexa la acest ordin, instanța a reținut că în situația promovării într-un

grad profesional superior nu se are în vedere exclusiv vechimea în domeniul

silvic, iar comisiile constituite în acest scop propun promovarea în gradul

superior cu luarea în considerare și a activității solicitantului, respectiv a

performanțelor acestuia și nu doar pe baza vechimii în domeniul silvic.

Curtea a apreciat că,

în situația în care doar vechimea ar constitui singurul criteriu pentru

promovare, nu și-ar mai găsi rațiunea înființarea comisiei de încadrare și

promovare, care să facă propunerea în acest sens și nici avizarea acestei

propuneri de conducerea instituției pârâte.

În privința acordării

gradației I, solicitată de reclamant, instanța a constatat faptul că nu se are

în vedere exclusiv vechimea în muncă, ci și efectuarea unui stagiu de 3 ani

într-o gradație inferioară sau stagiul de un an în cazul reducerii acestuia

pentru obținerea calificativului „foarte bine”, aspecte care sunt analizate de

către comisia de promovare.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal reclamantul J.G., invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, reclamantul a arătat în esență următoarele:

Instanța de fond a apreciat

greșit probatorul în cauză întrucât situația recurentului se referă la

criteriile de promovabilitate în grad profesional raportate la vechimea de 10

ani în domeniul silvic, recunoscută și adăugată întregii vechimi în activitate potrivit

sentinței civile nr. 56 CA/2008 a Curții de Apel Oradea.

În măsura în care în

anul 2003, cu ocazia promovării în grad profesional i s-ar fi recunoscut perioada

de 10 ani vechime conform sentinței civile nr. 56/CA/2008, arată recurentul că

ar fi avut o vechime de 32 de ani în domeniul silvic, situație în care cumulând

performanțele profesionale și criteriul funcției la acea dată, plus experiența

profesională, punctajul total ar fi fost de 83 de puncte, situație în care urma

să fie încadrat în altă gradație profesională, respectiv inginer inspector general

silvic gradația I.

Arată recurentul că,

în situația în care vechimea în domeniul silvic era recunoscută de către R.N.P.R.,

criteriul vechimii de 32 de ani ar fi fost punctat cu un număr de 50 de puncte

și nu cu 40 câte i s-au acordat.

Consideră recurentul

că la data încadrării, potrivit O.M.A.A.P. nr. 357/2003 în anul 2003, erau

îndeplinite toate criteriile de promovare în funcția de inspector general

silvic gradația I, inclusiv constatarea promovării în gradația I la intervale de

către 1 an, existând această dispensă de stagiu pentru activitate deosebită.

Solicită recurentul

că se impune admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței nr. 280/CA/2010

a Curții de Apel Oradea.

Analizând cererea de recurs,

normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă

nr. 56/ CA din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a obligat

pârâta să echivaleze perioada de activitate a reclamantului din 16 octombrie

1982 – 15 noiembrie 1991, ca activitate desfășurată în domeniul silvic.

Reclamantul –

recurent a solicitat această echivalare în vederea promovării în grad profesional.

Prin acțiunea de fond

reclamantul a solicitat ca potrivit vechimii totale în domeniul silvic, a

criteriilor de calcul, în urma punctajului final să i se acorde gradul profesional

de inginer inspector general silvic gradația I începând cu luna iunie 2003,

obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești cuvenite acestui grad

retroactiv pe 3 ani, cu operarea diferențelor în carnetul de muncă.

Înalta Curte apreciază

că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2000.

Astfel, în mod corect

a reținut instanța de fond că vechimea în domeniul silvic nu constituie

singurul criteriu pentru promovare ci potrivit anexei la Ordinul nr. 355/2003

aceste criterii sunt:experiența profesională, vechimea în domeniul silvic,

performanța și modul de conduită profesională al salariatului și criteriul funcției.

În conformitate cu

prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 59/2000 promovarea în

gradul de inginer inspector general silvic se face prin ordin al conducătorului

autorității publice centrale care răspunde de sivicultură la propunerea comisiilor

de încadrare și promovare competente. Aceste propuneri de promovare trebuie

avizate în prealabil de conducerea direcției de specialitate sau de conducerea R.N.P.

Comisiile de

încadrare și promovare se înființează în cadrul R.N.P. pentru personalul silvic

din aparatul central al acesteia precum și pentru personalul silvic cu

pregătire superioară de la unitățile silvice din teritoriu (art. 11 din O.U.G. nr.

59/2000). Comisia de încadrare și promovare va fi formată din 5 membri și va fi

numită prin decizie a conducătorului regiei.

Având în vedere

întreaga procedură prevăzută de actul normativ mai sus arătat în ceea ce privește

promovarea în grad profesional (art. 8, 11, 12, 13 din O.U.G. nr. 59/2000) în

mod corect instanța de fond a reținut că doar vechimea în domeniul silvic nu

poate fi singurul criteriu pentru acordarea gradului profesional solicitat.

Reclamantul are

posibilitatea să ceară punerea în executare a sentinței civile nr. 56/CA/2008 a

Curții de Apel Oradea conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 și să solicite în

consecință drepturile aferente care decurg din executarea sentinței în măsura respectării

dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 59/2000, instanța de judecată

neputând să se substituie Comisiei de promovare.

Față de cele arătate mai

sus, constatând că sentința de fond este legală și temeinică, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge

recursul declarat de J.G. împotriva sentinței civile nr. 280/ CA din 20

octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie 2005 și precizată la 5 decembrie 2005 și 1 martie 2006, reclamantul H.C. a chemat în judecată Ministerul Ag
ÎCCJ 2009-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2009
C. proc. civ., apreciindu-se că a fost declarat de o altă persoană decât cea care figurează ca parte în sentință. Referitor la excepția invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge ca neîntemeiată, avân
ÎCCJ 2008-11-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4288/2008
.F.T., reclamanta D.E. nu mai avea calitatea de salariat al acestui centru. Prin urmare, înscrisul menționat în sentință, în justificarea soluției criticate nu putea și nu poate produce efecte juridice în cadrul raportului de muncă al recla
ÎCCJ 2005-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5331/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu a
ÎCCJ 2010-03-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 octombrie 2008, reclamanta A.N.A.F. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pe D.V.,
Sursă