ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2065/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 694 din 10

martie 2004, Primarul comunei Vânători, județul Mureș, a admis notificările

formulate, în baza Legii nr. 10/2001, de V.A., V.G., V.Z. și B.A., cărora le-a

restituit în natură imobilul, compus din teren în suprafață de 900 mp și

construcții cu destinația „moară de porumb” în suprafață de 134,6 mp, situat în

comuna Vânători, fără nr. administrativ, la vest de drumul național Vânători-Cristuru

Secuiesc.

Totodată, prin art. 2 al acestei

dispoziții s-a stipulat că imobilul este grevat de un drept de superficie

instituit în favoarea Consiliului local Vânători, în calitate de proprietar al

morii de grâu, clădire aflată în imediata vecinătate a imobilului revendicat,

cu drept de folosință asupra terenului pe toată durata existenței acestei

construcții.

La 19 aprilie 2004, V.A. a contestat

această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primarul și

Consiliul local al comunei Vânători, să oblige pârâții la restituirea în

întregime a imobilului (ce este compus atât din moara de porumb cât și cea de

grâu) cu obligarea, dacă se consideră necesar, persoanelor îndreptățite la

plata unei sume reprezentând sporul de valoare adus construcției, constând în

modernizări și dotări suplimentare, față de data preluării.

La 24 mai 2004, contestatorul și-a

precizat cererea învederând instanței că înțelege să cheme în judecată, în

calitate de pârâtă, doar Primăria comunei Vânători, județul Mureș, reprezentată

prin Primar.

La data de 21 octombrie 2004, V.A. și-a

precizat din nou contestația, în sensul că a solicitat anularea art. 2 din

dispoziția atacată, pe considerentul că dreptul de superficie asupra terenului

aferent construcției ce a făcut obiectul notificării, nu putea fi instituit

fără acordul expres al persoanelor îndreptățite, în condițiile în care întreg

imobilul a fost preluat fără titlu.

În cauză, au formulat cereri de

intervenție în interesul contestatorului, V.G. și V.Z. solicitând admiterea

contestației și restituirea în întregime a imobilului, întrucât este compus

dintr-un singur corp de clădire.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1330 din 20 octombrie 2005, a admis

în parte contestația și cererile de intervenție accesorie și a anulat art. 2

din dispoziția atacată, vizând instituirea dreptului de superficie în favoarea

pârâtei.

Totodată, a respins cererea de

restituire a imobilelor, moară de grâu, în suprafață de 59,52 mp, magazie, în

suprafață de 15,93 mp și birou, în suprafață de 4,97 mp, astfel cum au fost

identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

A obligat intimata să-i plătească

contestatorului suma de 7.500.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că art. 2 al dispoziției atacate, prin care s-a

instituit în favoarea pârâtei un drept de superficie și un drept de folosință

asupra imobilului, nesocotește dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001,

edictate sub sancțiunea nulității, potrivit cărora imobilele preluate în mod

abuziv se restituie libere de sarcini.

Cât privește partea din imobil cu

destinația de moară de grâu, s-a reținut că aceasta nu poate fi restituită

întrucât a fost edificată ulterior preluării nemișcătorului, de la antecesorul

reclamantului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din

lege, conform cărora, pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Chiar dacă pârâta nu a prezentat

autorizație de construcție, se mai reține, pentru moara de grâu, acest aspect este

irelevant în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

care limitează aplicarea dispozițiilor legale de restituire în natură doar la

construcțiile neautorizate ridicate după data de 1 ianuarie 1990, ceea ce

exclude incidența în cauză a acestui text de lege.

Reluând aceeași argumentație, Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, prin decizia nr. 20/A din 9 februarie 2006, a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamant și intervenienți împotriva hotărârii

instanței de fond.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal, contestatorul V.A., precum și intervenienții V.G. și V.Z. care,

invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susțin

în esență că decizia atacată, cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii, fiind dată totodată cu încălcarea și interpretarea greșită a

legii, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că a construit în baza

unei autorizații corpul de clădire, în legătură cu care s-a refuzat acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de lege.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea ulterioară republicării, text în

vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, în cazul în care, pe terenurile

pe care s-au aflat construcțiile preluate în mod abuziv, s-au edificat noi

construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură

a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcțiile

noi , măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Tot astfel, alin. (3) al textului

dispune că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990.

Față de formularea inițială a

textului, anterioară republicării legii, este cert că legiuitorul a înțeles să

extindă domeniul de aplicare al restituirii în natură și pentru imobilele

terenuri pe care s-au ridicat construcții neautorizate în perioada 6 martie

1945-1 ianuarie 1990.

Chiar dacă textul indicat face

referire expresă doar la terenuri, lăsând oarecum incertă situația

construcțiilor ridicate, fără autorizație pe acestea, din perspectiva

dispozițiilor art. 9 al legii, conform căruia imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea

în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, este

cert că, existența sau inexistența unei autorizații de construire constituie un

element ce se răsfrânge asupra situației juridice a întregului fond imobiliar.

Cum, sub acest aspect, legea

specială este lacunară, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun din

materia accesiunii imobiliare artificiale (art. 492 și art. 494 C. civ)

potrivit cărora orice construcție aparține celui care, la data edificării, era

proprietarul fondului.

Ca atare, în asemenea situație, este

imperios necesar a se stabili cine era proprietarul de drept al terenului, la

data ridicării construcției neautorizate și, respectiv, dacă imobilul a fost

preluat cu sau fără titlu.

Distincția este esențială, din

perspectiva dispozițiilor art. 2 din lege, conform cărora persoanele ale căror

imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de

proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei

sau a hotărârii judecătorești de restituire.

Ca atare, concluzia ce se impune,

urmare coroborării acestor texte este că, în situația când imobilul a fost

preluat fără titlu valabil, indiferent de persoana care a edificat construcția

neautorizată, proprietarul terenului sau, după caz, succesorul acestuia, este

și proprietarul construcției, încă de la data edificării acesteia.

Or, în speță, s-a făcut dovada că

imobilul (teren și construcție) a fost trecut, fără titlu valabil în

proprietatea statului, printr-un act de inventariere și „donație” încheiat la

31 mai 1952, a cărui nulitate a fost constatată prin sentința civilă nr. 2476

din 12 septembrie 2002 a Judecătoriei Sighișoara, hotărâre intrată în puterea

lucrului judecat.

Așa fiind, față de susținerile

constante ale pârâtei, se impune a se lămuri împrejurarea, care, așa cum s-a

arătat, este de esența litigiului, dacă corpul de clădire adăugat pe terenul în

legătură cu care s-a dispus restituirea în natură, a fost ridicat cu

respectarea legislației în materie, în funcție de probatoriul ce se va

administra, urmând a se aprecia asupra cererii de restituire în natură a întregului

imobil.

Nu în ultimul rând, din

interpretarea sistemică a dispozițiilor legii speciale, nu rezultă că

legiuitorul ar fi dorit să instituie vreo excepție de la prevederile legale ce

sancționează încălcarea regimului legal al autorizării construcțiilor.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de V.A., V.G. și

V.Z. împotriva deciziei nr. 20/A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 martie 2007.