CtEDO 14.09.2006 Auto

OZDEMIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
14.09.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OZDEMIR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 64733/01 prezentată de Seyfettin ÖZDEM Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 noiembrie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a analiza în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentelor, dl Seyfettin Özdemir și dl Seyfettin Özdemir și dl Seyfettin Özdemir. Emine Özdemir, sunt cetățeni turci, născuți în 1957 și 1946, și locuiesc în Istanbul. Ei sunt tatăl și mama lui Gülistan Özdemir. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către F. Karakaș, E. Keskin și G. Tuncer, avocați din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 februarie 1998, în jurul prânzului, polițiștii din secția de luptă împotriva terorismului, asociați cu conducerea securității d ui ui , au înconjurat casa reclamanților, în care locuiau cu cei șapte copii ai lor, nora și cei doi nepoți ai lor, atunci cu vârsta de două luni și doi ani. În plus, la etajul al doilea, H.S., o persoană din orașul lor natal, reclamanta, în timp ce se afla în bucătărie la etajul al treilea și fiica sa Gülistan, în vârstă de șaisprezece ani, la parter, au auzit focuri de armă urmate de o explozie. Întreaga familie, inclusiv copiii, a fost interpelată și dusă la secție. În timpul arestării sale, reclamanta ar fi auzit polițiștii spunând prin radio că Gülseren În acest sens, reclamanta le-ar fi informat că Gülseren era fiica sa mai mare și că plecase de acasă de cinci sau șase luni fără să dea nici o veste. Recurenta ar fi luat cuștile pe care le-ar fi ucis cu siguranță fiica sa mai mică, Güllestan. În aceeași zi, la ora 17:00, reclamantul a fost, de asemenea, arestat la locul său de muncă și pus în custodie. La 12 februarie 1998, nora reclamanților cu cei doi copii ai ei și patru dintre copiii lor de vârstă mică au fost eliberați în jurul orei 23:00, cu excepția fiului lor S.O. În aceeași zi, reclamanta a fost dusă la morgă pentru identificarea unui cadavru. A recunoscut-o pe fiica ei cea mică, Gülistan. Apoi a fost eliberată. În a treia zi a arestării sale, reclamantul a fost dus la cimitirul din Kanarya pentru ca el să participe la înmormântarea lui Gülistan, care a avut loc în noapte, în jurul orei 21:00, în absența celorlalți membri ai familiei. La sfârșitul înmormântării, el a fost eliberat. El a aflat ulterior că H.S., de asemenea, a fost ucis în timpul operațiunii. La 14 februarie 1998, fiul lor, S.O., a fost eliberat. Reclamanții au fost obligați să stea la prietenii lor luni de zile, casa lor fiind sigilată și mobila lor a fost distrusă în timpul operațiunii. La 21 aprilie 1998, a fost inițiată o procedură penală pe lângă instanța de judecată în care au fost implicați opt ofițeri de poliție care au participat la operațiunea din 11 februarie 1998 și au fost acuzați de crimă în timpul unei împușcături fără posibilitatea de a-l identifica pe autorul sau autorii acesteia, în temeiul articolelor 463, 448, 50, 31 și 33 din Codul penal. La 30 iunie 1998, prima audiere a avut loc în absența polițiștilor acuzați. Pe 16 noiembrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții au invocat o încălcare a dreptului la viață al fiicei lor, în vârstă de 16 ani, ucisă în timpul unei operațiuni a forțelor de ordine. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că procedura penală împotriva polițiștilor responsabili de moartea fiicei lor nu era o cale de atac eficientă. În plus, procedura penală nu răspundea cerințelor unui proces echitabil în sensul articolului 6 din Convenție. Invocând art. 3 din Convenție, ei se plâng de tratamente degradante și inumane pe care le-au suferit în timpul și după operațiunea forțelor de ordine și de circumstanțele în care Gülistan, fiica lor cea mică, a fost îngropată. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului la respectarea vieții lor private și familiale. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, ei se plâng de distrugerea căminului lor. ÎN regulĂ la 4 iulie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Guvernul Republicii Turcia regretă apariția circumstanțelor care au dus la introducerea acestei cereri, în măsura în care acestea sunt la originea decesului lui Mle Gülistan Özdemir, fiica reclamanților. Prin urmare, Ö Õ Õ ia angajamentul de a emite instrucțiunile corespunzătoare și de a adopta toate măsurile necesare, în special pentru a garanta că dreptul la viață este mai mult respectat în viitor, în condiții similare. În vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul propune, de asemenea, ca Seyfettin Özdemir și Emine Özdemir, cu titlu gratuit, în comun 45 000 EUR (cinci mii EUR) pentru prejudicii și 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 29 iunie 2006, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților în calitate de reprezentant al reclamanților Seyfettin Özdemir și Emine Özdemir, am luat cunoștință de termenii declarației formale făcute de guvernul Republicii Turcia în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 64733/01, inclusiv angajamentul de a plăti în mod gratuit persoanelor interesate 45 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune și 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În urma consultării mele, reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la originea acestei cereri. Ei declară cauza definitiv soluționată. Prezenta declarație se referă la regulamentul amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-27
0,95
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
CtEDO 2001-09-11
0,94
ÖZDEMIR contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46952/99 présentée par Hıdır ÖZDEMİR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre compos
CtEDO 2005-08-30
0,94
OZDEMIR c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 492/02 présentée par Gülüstan ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 30 août 2005 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza, pr
CtEDO 2001-09-11
0,94
ERDEM contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 26328/95 présentée par Uysal ERDEM contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2000-11-14
0,94
MANSUROGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43443/98 présentée par Emine et Şerif Ali MANSUROĞLU contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 14 novembre 2000 en une ch
Sursă