Secțiunea a treia Cerere nr. 16420/03 prezentată de Karolina SIEKANSKA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Biersan Zagrebelsky, Gyulumyan, dnii Myjer David Thór Björgvinsson și dnii Aracu, grefiere adjunctă de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 iulie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentei, Karolina Siekanska, este cetățean polonez, născut în 1985 și rezident în Sosnowiec. În fața Curții, ea este reprezentată de mama sa, dl Apolonia Siekanska. Guvernul italian ( mai puțin) este reprezentat de agentul său, dl I.M. Braguglia, și de co-agentul său, dl Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, mama reclamantei, M A.S., a angajat împotriva dlui J.S., tatăl reclamantei, o acțiune de plată a unei pensii alimentare în beneficiul fiicei sale, reclamanta. În conformitate cu soluționarea amiabilă la care părțile au ajuns la 5 iunie 1987, tatăl trebuia să plătească o pensie de o sumă de 30 % din veniturile sale (350 Dl J.S. S. a inițiat o procedură în fața Tribunalului Districtual din Sosnowiec pentru a crește valoarea prestației datorate de dl. J.S. printr-o decizie pronunțată la 13 ianuarie 1997, Tribunalul a stabilit cuantumul pensiei la 250 PLN pe lună pentru perioada cuprinsă între 30 noiembrie 1995 și 31 mai 1996, apoi la 300 PLN pe lună pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 1996 și 31 decembrie 1996 și, în sfârșit, la 330 PLN pe lună începând cu 1 ianuarie 1997. În cazul întârzierii efectuării plății, domnul J.S. trebuia, de asemenea, să plătească dobânda legală. A.S. intenta apel împotriva acestei decizii; ea a dorit ca pensia să fie stabilită sub forma procentului de venit al tatălui, în sensul că el își câștiga bine viața și, prin urmare, fiica sa ar putea primi o sumă mai mare decât suma minimă stabilită de instanța poloneză. La 4 martie 1997, Tribunalul Regional din Katowice a modificat decizia Tribunalului Districtual prin stabilirea pensiei la 30% din venitul tatălui. În 1998, J.S. a continuat să plătească pensia sub forma unei sume minime de 330 PLN între 1992 și 1998 (13 880 PLN). A.S. s a t prin intermediul tribunalului regional din Katowice (în conformitate cu procedura prevăzută de Convenția de la New York) autorităților italiene, cu o cerere de executare a pensiei datorate de domnul J.S. Dosarul a fost trimis în Italia la data de 6 La 17 mai 1999, tribunalul polonez a primit o confirmare de primire a corespondenței de către autoritățile italiene. La o dată nespecificată, M. S. sesizează din nou Tribunalul Districtual Sosnowiec cu privire la o cerere în creștere a pensiei alimentare. La 3 aprilie 2001, instanța a acceptat cererea sa. % din veniturile domnului J.S. cu o sumă minimă de 500 PLN pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2000 și 31 decembrie 2000 și 530 PLN de la 1 ianuarie 2001. La 29 aprilie 2002, hotărând cu privire la cererea M.A.S., Tribunalul Districtual Sosnowiec a dus pensia alimentară la 700 PLN. octombrie 2003, Tribunalul Regional din Katowice a confirmat decizia Tribunalului Districtual. Suma acordată trebuia plătită de domnul J.S. începând cu 1 mai 2003. Tribunalul a considerat că pensia nu putea fi determinată ca procent din veniturile tatălui copilului, având în vedere dificultățile de executare a pensiei sub această formă. Autoritățile competente din Italia nu l-ar fi auzit niciodată pe domnul J.S. pentru a determina valoarea veniturilor efectiv încasate în Italia. Dreptul internațional și intern relevant Dreptul internațional și dreptul intern relevant sunt descrise în hotărârea K. c. Italia , (n 38805/95, §§ 18-20, 20 iulie 2004). GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata de execuție a unei instanțe care îi acordă o pensie alimentară și de inactivitatea autorităților italiene pentru executarea plății pensiei conform modalităților prevăzute de decizia tribunalului polonez, și anume ca procent din veniturile tatălui. La 13 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că guvernul italian propune ca domnul Karolina Siekanska să plătească suma de 3 000 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, înseamnă fără orice impozit eventual aplicabil, aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvern a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. La 11 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, observ că guvernul italian este pregătit să-mi plătească suma de 3 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțelege cu excepția oricărui impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Fatoș araci Bo šjan Zupančič Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
16420/03
présentée par Karolina SIEKANSKA
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 septembre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
J.
Hedigan
,
C.
Bîrsan
,
V.
Zagrebelsky,
M
me
A.
Gyulumyan,
MM.
E.
Myjer
,
David Thór
Björgvinsson
,
juges,
et de M
me
F.
Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 juillet 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Karolina Siekanska, est une ressortissante polonaise, née en 1985 et résidant à Sosnowiec. Devant la Cour, elle est représentée par sa mère, M
me
Apolonia Siekanska. Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. I.M. Braguglia, et par son coagent, M.
F.
Crisafulli.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A une date non précisée, la mère de la requérante, M
me
A.S., engagea contre M. J.S., le père de la requérante, une action en paiement d’une pension alimentaire au profit de sa fille, la requérante. Conformément au règlement amiable auquel les parties sont parvenues le 5 juin 1987, le père devait payer une pension d’un montant s’élevant à 30 % de ses revenus (350
PLN environ). M. J.S. s’acquitta du paiement de la pension ainsi déterminée jusqu’à son départ en Italie en 1991, où il s’établit de façon permanente.
M
me
A.S. engagea une procédure devant le tribunal de district de Sosnowiec tendant à voir augmenter le montant de la prestation due par M.
J.S. Par une décision prononcée le 13 janvier 1997, le tribunal fixa le montant de la pension à 250 PLN par mois pour la période du 30
novembre 1995 au 31 mai 1996, ensuite à 300 PLN par mois pour la période du 1
er
juin 1996 au 31 décembre 1996, et enfin à 330
PLN par mois à partir du 1
er
janvier 1997. En cas du retard dans le paiement, M. J.S. devait également payer les intérêts légaux.
M
me
A.S. interjeta appel contre cette décision. Elle souhaitait que la pension soit déterminée sous forme du pourcentage de revenus du père en supposant qu’il gagnait bien sa vie et que par conséquent sa fille pourrait recevoir une somme plus importante que la somme minimale fixée par le tribunal polonais. Le 4 mars 1997, le tribunal régional de Katowice modifia la décision du tribunal de district en fixant la pension à 30 % des revenus du père.
En 1998, M
me
A.S. s’adressa par l’intermédiaire du tribunal régional de Katowice (conformément à la procédure prévue par la Convention de New York) aux autorités italiennes avec une demande tendant à obtenir l’exécution de la pension due par M. J.S. Le dossier fut envoyé en Italie le 6
juillet 1998. Le 17 mai 1999, le tribunal polonais reçut un accusé de réception de la correspondance par les autorités italiennes.
A une date non précisée, M
me
A.S. saisit à nouveau le tribunal de district de Sosnowiec d’une demande en augmentation de la pension alimentaire. Le 3
avril 2001, le tribunal fit droit à sa demande. Il maintint le système des 30
% des revenus de M. J.S. avec une somme minimale de 500 PLN pour la période du 1
er
juillet 2000 au 31 décembre 2000
et de 530 PLN à compter du 1
er
janvier 2001.
Le 29 avril 2002, statuant sur la demande de M
me
A.S., le tribunal de district de Sosnowiec porta la pension alimentaire à 700 PLN.
Le 10
octobre 2003, le tribunal régional de Katowice confirma la décision du tribunal de district. La somme accordée devait être acquittée par M. J.S. à partir du 1
er
mai 2003. Le tribunal estima que la pension ne pouvait pas être déterminée en pourcentage des revenus du père de l’enfant compte tenu des difficultés pour exécuter la pension sous cette forme.
Les autorités italiennes compétentes n’auraient jamais entendu M. J.S. en vue de déterminer le montant de ses revenus réellement perçus en Italie.
B.
Le droit international et interne pertinents
Le droit international et le droit interne pertinents sont décrits dans l’arrêt
Italie
, (n
o
38805/97, §§ 18-20, 20
juillet 2004).
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de l’inexécution d’un jugement lui accordant une pension alimentaire et de l’inactivité des autorités italiennes pour faire exécuter le paiement de la pension selon les modalités prévues par la décision du tribunal polonais, à savoir en pourcentage des revenus du père.
Le 13 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare que le gouvernement italien offre de verser à M
me
Karolina Siekanska la somme de 3 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, s’entend hors tout impôt éventuellement applicable Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce.
»
Le 11 juillet 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante
:
«
Je note que le gouvernement italien est prêt à me verser la somme de 3
000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș
araci
Boštjan
M.
Zupančič
Greffière adjointe
Président