KIJOWSKA ET AUTRES c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 46908/06 Zofia KIJOWSKA împotriva Italiei și a altor trei cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 26 aprilie 2016 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Alex Alexandre Sicilianos, Armen Harutyunyan, judecători, și Abel Campos, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus depuse la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere decizia din 7 iulie 2015 de a comunica obiecțiunile reclamanților retrași în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și de a declara inadmisibil, în formațiune de judecător unic, restul obiecțiunilor, Având în vedere declarațiile depuse de guvernul pârât la datele indicate în tabelul anexat și invitând Curtea să șteargă cererile de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista recurentelor figurează în anexă. Kamil Mielczarek este reprezentat în fața Curții de către domnul Ewa Mielczarek, mama reclamantului. Guvernul italian ( Reclamanții au obținut de la instanțele poloneze dreptul la o pensie alimentară destinată să garanteze întreținerea copiilor lor, născuți din relații cu resortisanții italieni. Aceștia din urmă refuzând să plătească în mod voluntar sumele în litigiu, reclamanții au căutat să se prevaleze de Convenția de la New York din 20. Iunie 1956 privind recuperarea internațională a alimentelor destinate copiilor și altor membri ai familiei. În acest scop, ei au informat instanța poloneză competentă din punct de vedere teritorial, făcând parte din Autoritatea expeditoare (a se vedea tabelul din anexă). La date diferite, tribunalele poloneze au comunicat cererile Ministerului italian al lacului, făcând parte dintr-un proces intermediar. La data comunicării prezentelor cauze, procedurile, dacă este cazul, încă în curs de desfășurare, au atins o durată cuprinsă între patru și șaisprezece ani (a se vedea tabelul din anexă). Având în vedere similitudinea obiecțiunilor în temeiul Convenției ridicate în cauzele menționate anterior, Curtea consideră că este oportun să se unească cererile. Părțile reclamante, invocând mai multe articole ale Convenției, se plâng de posibilitatea de a sesiza o instanță și de durata procedurilor de recuperare a alimentelor în Italia. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) După eșecul tentativei de soluționare amiabilă, prin scrisorile din 23 decembrie 2015, din 1 decembrie 2015, și 4 februarie 2016, guvernul a prezentat declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată prin cereri și, în plus, a invitat Curtea să le elimine din rol în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul italian recunoaște că recurenta a suferit încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza duratei excesive a procedurii de recuperare a creanței alimentare în executarea hotărârii Tribunalului polonez (...) și din cauza dificultăților de acces la un remediu judiciar eficient și a altor aspecte conexe. Guvernul italian oferă, în sensul articolului 62 A din Regulamentul de procedură al Curții, suma (a se vedea tabelul din anexă) care acoperă orice prejudiciu moral, precum și toate cheltuielile și cheltuielile de judecată. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării jurisprudenței Curții în această privință. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că nu se mai justifică să continue examinarea cererii și să o elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 62a din Regulamentul de procedură al Curții. Părțile reclamante au indicat că nu au fost satisfăcute de termenii declarației unilaterale, din cauza insuficienței sumei propuse. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele duc la una dintre concluziile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite împrejurări, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarațiile pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile invocate (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Italia, n 3880′′′, CEDH 2004 VIII Panetta c. Italia, n 38624/07, 15 iulie 2014; și Romańczyk c. Franța, n 7618/05, § 50-67, 18 noiembrie 2010). Având în vedere natura concesiunilor pe care le cuprinde fiecare declarație a guvernului, precum și cuantumul de land propus pentru a fi convertit în zlotys mai mult decât sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării prezentelor cereri [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea interogărilor (art. 37 § in fine) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarațiilor sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se elimine cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște prin să se alăture cererilor Ia act de termenii fiecărei declarații a guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate, decide să elimine cererile de participare în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 mai 2016. Abel Campos Ledi Bianku Modululer Președinte ANEXĂ Data la care a fost introdusă Numele reclamantei Data nașterii Locul reședinței - Data cererii trimise de la instanța poloneză competentă la Ministerul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46908/06 16/11/2006 Zofia KIJOWSKA 24/10/1962 - Besko - 2 decembrie 2003, cerere trimisă de Tribunalul din Krosno - septembrie 2013, închiderea procedurii italiene (rejet de la .l. exequatur de către tribunalul din Potenza) 23 decembrie 2015 900 EUR (proaspăt și cheltuieli de judecată) 47193/07 20/10/2007 Kamil MIELCZAREK 09/02/2002 - Schönefeld Represuat de Ewa Mielczarek (mer) - 8 iunie 2005, cerere trimisă de Tribunalul din Szczecina - procedură pendinte 23 decembrie 2015 900 EUR 16530/13 28/02/2013 Alice Weronika CAPUANA 07/10/1993 - Warszawa - 3 iunie 1999, cerere trimisă de Tribunalul din Varșovia - procedură pendinte 4 februarie 2016 600 EUR 20238/13 11/03/2013 Ewa RAUBA 16/03/1975 - Stuttgart - 26 iunie 2011, cerere trimisă de tribunalul din Varșovia - cerere trimisă de tribunalul din Olsztyn - procedura pendinte februarie 2016 200 EUR

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

46908/06

Zofia KIJOWSKA contre l’Italie

et 3 autres requêtes

(voir liste en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 26 avril 2016 en un comité composé de

:

Ledi Bianku,

président,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Armen Harutyunyan,

juges,

et Abel Campos,

greffier de section

,

Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe,

Vu la décision du 7 juillet 2015 de communiquer les griefs des requérants tirés de l’article 6 §

1 de la Convention et de déclarer irrecevable, en formation de juge unique, le restant des griefs,

Vu les déclarations déposées par le Gouvernement défendeur aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe et invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

La liste des parties requérantes figure en annexe. M

me

Z. Kijowska a été représentée devant la Cour par M

e

Krystyna Wilusz, avocate à Krosno. M.

Kamil Mielczarek est représenté devant la Cour par M

me

Ewa Mielczarek, mère du requérant.

Le Gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Spatafora, et son coagent, M

me

P. Accardo.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants obtinrent de la part des tribunaux polonais le droit à une pension alimentaire destinée à garantir l’entretien de leurs enfants, nés de relations avec des ressortissants italiens.

Ces derniers refusant de verser volontairement les sommes litigieuses, les requérants cherchèrent à se prévaloir de la Convention de New York du 20

juin 1956 sur le recouvrement international des aliments destinés aux enfants et à d’autres membres de la famille. Ils s’adressèrent pour cela au tribunal polonais territorialement compétent, faisant office d’Autorité expéditrice (voir tableau en annexe).

À des dates différentes, les tribunaux polonais communiquèrent les demandes au ministère italien de l’Intérieur, faisant office d’Institution intermédiaire.

À la date de la communication des présentes affaires, les procédures, le cas échéant encore pendantes, avaient atteint une durée allant de quatre à seize ans (voir tableau en annexe).

EN DROIT

Compte tenu de la similitude des griefs au titre de la Convention soulevés dans les affaires susmentionnées, la Cour estime approprié de joindre les requêtes.

Les parties requérantes, invoquant plusieurs articles de la Convention, se plaignent de l’impossibilité de saisir un tribunal et de la durée des procédures de recouvrement des aliments en Italie. Ils allèguent en substance une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Après l’échec de la tentative de règlement amiable, par des lettres du 23

décembre 2015, des 1

er

et 4 février 2016, le Gouvernement a présenté des déclarations unilatérales afin de résoudre la question soulevée par les requêtes. Il a, en outre, invité la Cour à rayer celles-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

Les déclarations étaient toutes ainsi libellées

:

«

Le Gouvernement italien reconnaît que la requérante a subi la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, à cause de la durée excessive de la procédure de recouvrement de la créance alimentaire en exécution du jugement du Tribunal Polonais (...) et en raison des difficultés d’accès à un remède judiciaire efficace et des autres aspects connexes.

Le Gouvernement italien offre, au sens de l’article 62 A du règlement de la Cour, la somme de (voir tableau en annexe) couvrant tout préjudice moral ainsi que l’ensemble des frais et dépens.

Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et de la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention, car les conditions prévues par l’article 62 A du règlement de la Cour sont remplies.

»

Les parties requérantes ont indiqué qu’elles n’étaient pas satisfaites des termes de la déclaration unilatérale, en raison de l’insuffisance du montant proposé.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

(...)

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

»

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du Gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour a examiné de près les déclarations à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI,

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs invoqués (voir

Cocchiarella c.

Italie

[GC], n

o

64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006

‑

V

;

K.

c.

Italie

, n

o

38805/97, CEDH 2004

‑

VIII

;

Panetta c. Italie

, n

o

38624/07, 15

juillet 2014

; et

Romańczyk c. France

, n

o

7618/05, § 50-67, 18

novembre 2010).

Eu égard à la nature des concessions que renferme chaque déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée à convertir en zlotys – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des présentes requêtes (article 37 §

1

c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article 37 §

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de ses déclarations unilatérales, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

En conséquence, il convient de rayer les affaires du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Prend acte

des termes de chaque déclaration du Gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer les requêtes du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 19 mai 2016.

Abel Campos

Ledi Bianku

Greffier

Président

ANNEXE

N

o

N

o

de la requête

Date d’introduction

Nom de la requérante

Date de naissance

Lieu de résidence

- Date de la demande envoyée du tribunal polonais compétent au ministère de l’Intérieur italien, en application de la Convention de New York du 20 juin 1956

- Date de conclusion de la procédure ou procédure pendante en Italie

Date présentation de la déclaration unilatérale

-

Somme proposée

46908/06

16/11/2006

Zofia

KIJOWSKA

24/10/1962 - Besko

- 2 décembre 2003, demande envoyée par le tribunal de Krosno

;

- Septembre 2013, clôture de la procédure italienne (rejet de l’

exequatur

par la cour d’appel de Potenza)

23 décembre 2015

-

8

900 EUR

+

1

500 EUR

(frais et dépens)

47193/07

20/10/2007

Kamil

MIELCZAREK

09/02/2002 - Szczecin

Representé par

Ewa Mielczarek

(mère)

- 8 juin 2005, demande envoyée par le tribunal de Szczecin

;

- procédure pendante

23 décembre 2015

-

8

900 EUR

16530/13

28/02/2013

Alice Weronika CAPUANA

07/10/1993 - Warszawa

- 3 juin 1999, demande envoyée par le tribunal de Varsovie

;

- procédure pendante

4 février 2016

-

11

600 EUR

20238/13

11/03/2013

Ewa

RAUBA

16/03/1975 - Stuttgart

- 26 juin 2011, demande envoyée par le tribunal d’Olsztyn

;

-procédure pendante

1

er

février 2016

-

5

200 EUR