SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 13774/15 Klaudia JABLO 368/SKA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 30 august 2016 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președintele, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 13 martie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 14 aprilie 2016 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA recurenta, dl Klaudia Jablońska, este un resortisant polonez născut în 1973 și rezident la Varșovia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Brydak, avocat la Varșovia. a fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora, și co-agentul său, domnul P. Acardo. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 mai 2009, recurenta a obținut de la tribunalul polonez din Varșovia dreptul la o pensie alimentară destinată să garanteze întreținerea fiicei sale, născută din relația cu un cetățean italian. Acesta din urmă refuzând să plătească în mod voluntar suma în litigiu, reclamanta a căutat să se prevaleze de Convenția de la New York din 20. Iunie 1956 privind recuperarea internațională a alimentelor destinate copiilor și altor membri ai familiei. În acest sens, aceasta s-a referit la tribunalul polonez competent teritorial, Tribunalul Districtual Varșovia, care făcea parte din Autoritatea expeditoare. La data de 6 mai 2010, Ministerul italian al laui, în calitate de intermediar, a declarat primirea cererii de executare a hotărârii poloneze. La data comunicării prezentei cauze, procedura, încă în curs de desfășurare, a atins o durată de cinci ani. Plângerea cu privire la posibilitatea de a sesiza o instanță și cu privire la durata procedurii de recuperare a alimentelor în Italia. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) După eșecul tentativei de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 14 În aprilie 2016, guvernul a prezentat o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să elimine prezenta cauză din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul italian recunoaște că recurenta a suferit încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza duratei excesive a procedurii de recuperare a creanței alimentare în executarea hotărârii Tribunalului polonez, solicitată în 2010 și din cauza dificultăților de acces la un remediu judiciar eficient și a altor aspecte conexe. Guvernul italian oferă, în sensul articolului 62 A din Regulamentul de procedură al Curții, suma de 5 200 (cinci mii două sute) EUR pentru orice prejudiciu moral și suma de 1 500 (o mie cinci cenți) EUR pentru toate cheltuielile și cheltuielile de judecată. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării jurisprudenței Curții în această privință. Cu respect, guvernul invită Curtea să spună că nu se mai justifică să continue examinarea cererii și să o elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 62a din Regulamentul de procedură al Curții. În termenul stabilit de Curte, reclamanta nu și-a indicat poziția cu privire la propunerea de declarație unilaterală prezentată de guvern. Astfel, Curtea consideră că recurenta nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele duc la una dintre concluziile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile invocate (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Italia, n 3880′′′, CEDH 2004 VIII Panetta c. Italia, n 38624/07, 15 iulie 2014 Romańczyk c. Franța, n 7618/05, § 50-67, 18 noiembrie 2010). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse care urmează să fie convertită în zlotys În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării interogării (articolul in fine În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 septembrie 2016. Renata Degener Ledi Bianku Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
13774/15
Klaudia JABLOŃSKA
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 30 août 2016 en un comité composé de
:
Ledi Bianku,
président,
Aleš Pejchal,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 mars 2015,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 14
avril
2016 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Klaudia Jablońska, est une ressortissante polonaise née en 1973 et résidant à Varsovie. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Le Gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
me
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 mai 2009, la requérante obtint de la part du tribunal polonais de Varsovie le droit à une pension alimentaire destinée à garantir l’entretien de sa fille, née de la relation avec un ressortissant italien.
Ce dernier refusant de verser volontairement la somme litigieuse, la
requérante chercha à se prévaloir de la Convention de New York du 20
juin 1956 sur le recouvrement international des aliments destinés aux enfants et à d’autres membres de la famille. Elle s’adressa pour cela au tribunal polonais territorialement compétent, le tribunal du district de Varsovie, faisant office d’Autorité expéditrice.
Le 6 mai 2010, le ministère italien de l’Intérieur, faisant office d’Institution intermédiaire, accusa réception de la demande d’exécution du jugement polonais.
À la date de la communication de la présente affaire, la procédure, encore pendante, avait atteint une durée de cinq ans.
La partie requérante, invoquant plusieurs articles de la Convention, se
plaint de l’impossibilité de saisir un tribunal et de la durée de la procédure de recouvrement des aliments en Italie. Elle allègue en substance une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Après l’échec de la tentative de règlement amiable, par une lettre du 14
avril 2016, le Gouvernement a présenté une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a, en outre, invité la Cour à rayer la présente affaire du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement italien reconnaît que la requérante a subi la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, à cause de la durée excessive de la procédure de recouvrement de la créance alimentaire en exécution du jugement du Tribunal polonais, demandée en 2010 et en raison des difficultés d’accès à un remède judiciaire efficace et des autres aspects connexes.
Le Gouvernement italien offre, au sens de l’article 62 A du règlement de la Cour, la somme de 5
200 (cinq mille deux cents) euros couvrant tout préjudice moral et la somme de 1
500 (mille cinq cents) euros couvrant l’ensemble des frais et dépens.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et de la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention, car les conditions prévues par l’article 62 A du règlement de la Cour sont remplies. »
La partie requérante n’a pas indiqué, dans le délai indiqué par la Cour, sa position quant à la proposition de déclaration unilatérale présentée par le Gouvernement. Ainsi, la Cour considère que la requérante n’est pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
« (...)
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. »
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du Gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs invoqués (voir
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V
;
K.
c.
Italie
, n
o
‑
VIII
;
Panetta c. Italie
, n
o
38624/07, 15 juillet 2014
;
Romańczyk c. France
, n
o
7618/05, § 50-67, 18
novembre
2010).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée à convertir en zlotys – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la présente requête (article 37 §
1
c).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 septembre 2016.
Renata Degener
Ledi Bianku
Greffière adjointe
Président