ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 3171/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.I., în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., parte vătămată SC R.S.R. SA Câmpina. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, parte vătămată SC S.O.C. SRL Ploiești. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen..

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată SC S.O.C. SRL Ploiești nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.055.737.368 lei ROL către partea civilă SC R.S.R. SA Câmpina, reprezentând despăgubiri civile. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 500 lei RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul Ș.I. este în vârstă de 33 de ani, are studii medii și în anul 1999 a înființat societatea SC P.O.C. SRL Luduș, înregistrată la Registrul Comerțului Mureș sub nr. J 26/205/1999 din 16 martie 1999, el fiind administrator și asociat unic.

Obiectul principal de activitate al acestei societăți a fost comerțul cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi și gazoși ai produselor derivate. În anul 1999 inculpatul a intrat în relații comerciale cu R.S.R. SA Câmpina, de la care a cumpărat combustibil pe care l-a achitat în avans cu ordin de plată, continuând în același mod să achiziționeze de la această societate, aceleași produse. Ulterior, inculpatul a solicitat în scris, SC O. SA București, acționarul majoritar al SC R.S.R. SA Câmpina, încheierea unui contract pentru furnizarea de combustibil și M 1, în cantitate de 1500 tone lunar, cu plata integrală la livrare. La data de 13 iulie 1999 s-a încheiat între SC R.S.R. SA Câmpina și SC P.O.C.

SRL Luduș, reprezentată legal de Ș.I. ca administrator, prin împuternicit V.A., un contract de livrare pentru produse petroliere conform comenzii cumpărătorului și în funcție de existența pe stoc. S-a stipulat ca plata să se facă în contul vânzătorului, în avans, prin ordin de plată sau numerar, acceptându-se și plata la 15 zile de la livrare, dar numai după deschiderea în contul vânzătorului, de către cumpărător, a unei scrisori de garanție bancară, emisă de o bancă solidă, acceptată în valoare de 3.000.000.000 lei ROL. SC P.O.C. Luduș s-a aprovizionat de la acest furnizor cu produse petroliere până la data de 22 octombrie 1999, cantitatea achiziționată fiind în valoare totală de 19.922.536.902 lei ROL.

La data de 1 august 1999 reprezentantului firmei V.A., i s-a încheiat un contract de muncă la SC P.O.C. în calitate de director comercial, contract care însă nu poartă viza Camerei de Muncă din cadrul D.G.M.O.P.S. Mureș. O perioadă, relațiile comerciale s-au desfășurat normal, iar furnizorul, dobândind încredere în bonitatea clientului a acceptat să-i elibereze marfă și cu plata prin file C.E.C. Pe toată perioada colaborării SC P.O.C., a emis în favoarea SC R.S.R. un număr de 31 file C.E.C., pentru plata contravalorii produsului livrat, care erau emise în fapt de inculpat și depuse la rafinărie cu prilejul livrărilor, de către martorul V.A. În luna octombrie 1999, firma inculpatului a cesionat prin actul autentificat sub nr. 2350 din 11 octombrie 1999 la un Birou Notarial din Oradea, toate părțile sociale deținute, către cetățeanul moldovean Z.V., care a preluat și funcția de administrator al societății.

Această modificare a fost operată și la Registrul Comerțului Mureș, conform cererii de înscriere de mențiuni. Retragerea inculpatului din societate a fost însă fictivă, întrucât nu s-a comunicat cocontractului această cesionare și nu s-a notificat această schimbare către B.C.R. Tg.Mureș, bancă la care societatea avea cont deschis și a derulat toate operațiunile comerciale, iar singurul specimen de semnătură a rămas cel al inculpatului. Noul acționar a declarat că inculpatul nu i-a predat niciodată evidența contabilă și că întreaga sa prestație ca asociat unic, în cadrul SC P.O.C. în contul sumei de bani obținută de la inculpat, s-a rezumat la semnarea în alb a unor instrumente de plată (C.E.C.-uri) la solicitarea și îndrumarea inculpatului.

Deși legal nu mai avea nici o calitate în societate, inculpatul Ș.I. a continuat să achiziționeze produse petroliere de la R.S.R., în numele SC P.O.C. prin intermediul aceleiași persoane, martorul V.A. care nu a avut cunoștință de schimbările intervenite la societate. În perioada 18 octombrie 1999 – 22 octombrie 1999, inculpatul a achiziționat în numele P.O.C. de la R.S.R. Câmpina 789.040 kg.combustibil tip M și 336.500 kg. păcură, în valoare totală de 5.858.298.790 lei, iar pentru plata c/valorii acestor produse, a emis un număr de 6 file C.E.C., dintre care cinci semnate de cetățeanul moldovean V.Z., iar numai fila C.E.C. seria BK 300 nr. 00012000/20 octombrie 1999 fiind semnată de inculpatul Ș.I.

Această din urmă filă C.E.C. a fost refuzată parțial la plată, din lipsă de disponibil, la data de 28 octombrie 1999 acceptându-se decontarea sumei de 310.000.000 lei ROL și refuzându-se suma de 67.394.862 lei ROL. Dintre cele cinci file C.E.C. semnate de cetățeanul moldovean, au fost acceptate parțial la plată pentru suma de 28.500.000 lei ROL, doar fila C.E.C. emisă la 21 octombrie 1999. Ulterior, inculpatul a comercializat produsele petroliere achiziționate în perioada octombrie – decembrie 1999 prin intermediul firmei SC P.O.C., precum și prin intermediul firmei SC E. SRL Oradea (în numele căreia a acționat) în principal, către firma SC I. SRL Brașov de la care a încasat c/val. acestora, fie în numerar, fie cu file C.E.C.

sau ordine de plată dar fără a achita însă contravaloarea datoriei către rafinărie. Prin interpunerea în lanțul de comercializare a SC E. SRL Oradea, produsele petroliere din categoria combustibililor de tip M și P au fost comercializate ca motorină, schimbându-i-se scriptic calitatea acestora. În vederea recuperării datoriei de la SC P.O.C., R.S.R. Câmpina a făcut o serie de demersuri ce au condus în final la încheierea unui Protocol, trimis prin fax și înregistrat la SC O. SA București sub nr. 11722 din 21 decembrie 1999 semnat de către inculpat în calitate de administrator deși la acea dată nu mai deținea această funcție. În actul încheiat inculpatul a susținut că deține active care pot acoperi datoriile existente, arătând că societatea sa SC P.O.C.

SRL are de încasat datorii acumulate de la clientul său SC E. SRL Oradea. La data de 21 ianuarie 2000 cu ordinele de plată nr. 11, 12 și 13 emise de SC B.I.O. SRL Oradea ai cărei asociați sunt frații inculpatului, Ș.V. și Ș.L., s-a achitat creditoarei suma de 700.000.000 lei ROL. Pentru suma rămasă, la data de 23 februarie 2000 inculpatul s-a deplasat la sediul SC O. SA București, unde în prezența martorului V.F. a scris și semnat o declarație prin care și-a atribuit calitatea de reprezentant și asociat unic al SC P.O.C. Luduș, deși acesta cesionase societatea. Anterior, inculpatul a mai efectuat o deplasare la SC O. SA București, în data de 5 noiembrie 1999 când a încheiat un Protocol, prin care se angaja să stingă întreaga datorie acumulată prin ordine de plată, până la data de 20 noiembrie 1999. Astfel, în perioada 08 noiembrie – 15 decembrie 1999, a achitat cu trei ordine de plată, suma de 763.961.442 lei ROL.

La începutul anului 2000, inculpatul a intrat în relații comerciale cu numitul C.S.C., administratorul SC S.O.C. SRL Ploiești, căruia i s-a prezentat ca asociat unic al SC P.O.C. Luduș, deși la acea dată nu mai avea nici o calitate la această firmă. Inculpatul a achiziționat în numele SC P.O.C. de la firma numitului C.S.C. în lunile februarie – martie 2000 combustibil tip M, combustibil lichid (CLU) White spirte în valoare totală de 4.233.027.543 lei ROL. Produsele achiziționate de către inculpat au fost achitate în mare parte cu ordin de plată semnat de către inculpat. Totodată, la 23 februarie 2000 SC S.O.C. SRL a livrat inculpatului cantitatea de 10.400 kg CLU și 9.600 kg White spirte, conform facturii nr. 8683659 în valoare totală de 116.382.000 lei ROL, sumă din care cel din urmă a achitat doar o parte.

În aceste condiții, furnizorul a refuzat de a mai livra marfă, numai că inculpatul a condiționat achitarea integrală a bunurilor, de o nouă livrare, astfel că pentru a-și încasa banii cuveniți, C.S.C. a acceptat să facă o nouă livrare la data de 25 februarie 2000 de combustibil ușor și White spirte cu factura 8683660 în valoare totală de 126.792.120 lei ROL. În plângerea penală formulată de către SC S.O.C. SRL se arată că din cele două facturi de livrare a mărfii, inculpatul a achitat doar suma de 79.670.158 lei ROL rămânând de plată suma de 153.503.962 lei ROL. La data de 24 martie 2000 încercând să-și recupereze contravaloarea mărfii, reprezentantul societății furnizoare s-a întâlnit cu inculpatul la Rafinăria V. în prezența martorului T.A., unde inculpatul i-a înmânat fila C.E.C.

seria C000 nr. 0040772 semnată și ștampilată în alb, în numele SC „P.O.C.” pentru ca beneficiarul să o poată completa cu suma datorată, să o introducă la plată. Reprezentantul firmei furnizoare a mai încercat ulterior, recuperarea sumei de la inculpat însă fără rezultat, astfel că la data de 29 august 2000 a introdus la plată fila C.E.C. dar aceasta a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil, trăgătorul aflându-se și în interdicție bancară. Din adresa nr. VI/4/4706/MN/04 mai 2001 a B.N.R. rezultă că SC P.O.C. se află în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 18 octombrie 1999 – 29 august 2001. Ulterior, reprezentantul legal al furnizorului a declarat că datoria înregistrată de societatea sa, s-a stins prin compensare și nu s-a mai constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Ș.I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În ceea ce privește emiterea filei C.E.C. seria C000 nr. 00404772, întrucât reprezentantul legal al societății pretins a fi păgubite, SC S.O.C. SRL a declarat în timpul cercetărilor că nu există nici o pagubă, datoriile stingându-se prin compensare, lipsind astfel un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care se impune cu necesitate, achitarea inculpatului pentru această faptă. În ceea ce privește prima faptă reținută de instanța de judecată se impune a se avea în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., este o infracțiune de rezultat ce se consumă în momentul producerii urmăririi imediate, adică a pagubei efective în patrimoniul celui înșelat.

Însă, pentru cecul emis de inculpat la data de 20 octombrie 1999 pentru suma de 377.494.862 lei vechi, așa cum s-a reținut în mod indubitabil chiar de către instanța de judecată, în urma expertizei financiar contabile efectuate în cauză, suma contractată a fost achitată în totalitate, după cum urmează: din suma de 377.494.862 lei vechi a fost decontată parțial la data de 01 noiembrie 1999 suma de 310.100.000 lei, iar restul de 67.394.862 lei a fost achitat la 11 noiembrie 1999. Prin urmare, nu se poate susține că a fost vorba de săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, ci între cele două societăți s-au desfășurat raporturi de natură comercială, fapt dovedit și de declarația martorului V.A., reprezentantul firmei P.O.C., care a arătat că raporturile comerciale dintre S.O.C.

(societatea lui Ș.) și R.A. Câmpina au continuat și după emiterea cecurilor. De asemenea, V. a precizat în ultima declarație dată în fața Curții de Apel Ploiești că a predat la rafinărie o cantitate importantă de azbest care nu a fost luată în calcul de rafinărie pentru compensarea datoriilor pe care le avea P.O.C. Prin urmare, pentru această faptă, indiferent dacă se reține ca modalitate de săvârșire inducerea în eroare sau emiterea unui cec știind că pentru valorificarea lui nu există acoperirea necesară, lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, producerea unei pagube, soluția corectă ce ar trebui să fie pronunțată fiind achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.. În condițiile în care suma contractată a fost achitată în totalitate, nici pe latură civilă inculpatul nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani. Cu privire la cea de-a doua faptă, infracțiunea de înșelăciune, în forma reținută în sarcina inculpatului, constă în emiterea unui cec știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, producându-se astfel o pagubă posesorului cecului, art. 215 alin. (4) C. pen. Conform regulamentelor bancare și a celorlalte dispoziții legale în materie, emiterea unui cec înseamnă completarea și semnarea sa de către cel care avea calitatea să o facă. În prezenta cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice care a stabilit în mod indubitabil, fapt reținut și de către instanța de judecată, că cele cinci file cec prezentate R.S.R.

SA, au fost completate și semnate de către Z.V. Acesta avea calitatea de administrator și acționar unic al SC S.P., în urma actului autentificat sub nr. 2350 sâdin 11 octombrie 1999 și înregistrat la Registrul Comerțului Mureș, societatea având sediul în Luduș. Prin urmare, doar Z.V. avea calitatea de a completa și semna filele cec, el fiind în realitate autorul faptei. Soluția corectă care trebuie pronunțată în cauză cu privire la această faptă, este achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul nemaifiind persoana care a semnat cele cinci file cec. De asemenea, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., în aceste condiții instanța nu poate acorda despăgubiri civile.

Mai mult, întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și în formele date de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., se observă că între SC S.P.O. SRL (în care acționar unic a fost și Ș.I. până în octombrie 1999) și partea civilă SC R.S.R. SA Câmpina au existat relații contractuale solide executate conform actelor încheiate. Chiar și după emiterea filelor cec și respingerea lor la plată din lipsă de disponibil, între cele două societăți au mai fost încheiate acte adiționale, în baza cărora s-au eșalonat datoriile SC S.P.O. SRL, care a prezentat acte din care reieșea că urma să încaseze și alte sume de bani de la alți debitori. Acest lucru s-a și întâmplat, părții civile achitându-i-se încă 700.000.000 lei vechi din suma pentru care s-au emis filele cec refuzate la plată.

Prin urmare, este lipsit de echivoc faptul că relațiile contractuale dintre cele două societăți au continuat și după așa zisa săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, neputându-se vorbi de o inducere în eroare a părții civile, eventualul litigiu dintre ele având o natură pur comercială, legată de executarea unor contracte încheiate în mod legal. În consecință, chiar dacă s-ar trece peste faptul că cele cinci file cec nu au fost semnate de inculpat, fapta ce i s-ar putea imputa nu are natură penală, fiind vorba de un litigiu comercial. Prin decizia penală nr. 74 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 187/42/2007, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul Ș.I.

împotriva sentinței penale nr. 515 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 3171/2005, pe care a desființat-o, în latură penală, și în consecință: A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în pedepsele componente de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată SC R.S.R. SA Câmpina și respectiv 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., parte vătămată SC S.O.C.

SRL Ploiești. A reținut la încadrarea juridică a faptelor circumstanțele atenuante personale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., precum și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a condamnat pe inculpatul Ș.I. după cum urmează: - în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., infracțiunea de înșelăciune, parte vătămată SC R.S.R. SA Câmpina, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 80 alin. (1) C. pen., infracțiunea de înșelăciune, parte vătămată SC S.O.C. SRL Ploiești, la pedeapsa de 3 ani închisoare . În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit în conformitate cu art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Bihor, în condițiile stabilite de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen., privind revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 359 alin. (3) C. proc. pen., a dispus comunicarea deciziei organului de poliție din localitatea de domiciliu a inculpatului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că apelul inculpatului este fondat nu din considerentele expuse de către acesta, ci din punct de vedere al individualizării pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia. Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul Ș.I. Parchetul critică decizia instanței de apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, în motivele scrise, procurorul reține că instanța a aplicat o pedeapsă nelegală fiind incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit cu care „în cazul în care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cu cel mult până la o treime din minimul special”.

Infracțiunea de înșelăciune este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 – 20 ani, astfel încât, pedeapsa aplicată nu putea fi mai mică de 3 ani și 4 luni închisoare. Pe de altă parte, procurorul apreciază că reducerea pedepsei este nejustificată, impunându-se menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. În susținerea orală a recursului, procurorul a suplimentat motivele solicitând a se constata că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel formulate de inculpat, impunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Inculpatul recurent Ș.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) achitarea pentru infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), faptele din 1 noiembrie 1999, respectiv 24 martie 2000. A solicitat, de asemenea, achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) sau c), pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., săvârșită în perioada 18 – 22 octombrie 1999. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate de părți, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească, pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor de atac, trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.

Această necesitate rezultă, fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și art. 383 C. proc. pen., care prevăd obligativitatea arătării temeiurilor de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și latura civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc de îndoială asupra conformității cu legea și adevărul. Pe de altă parte, pentru a se afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii, instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omiterea niciuneia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului. Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel nu satisface cerințele impuse de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. În motivele scrise de apel dar și în susținerea orală a acestora, apelantul inculpat Ș.I., prin apărător ales, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., fapta din 1 noiembrie 1999, parte civilă SC R.S.R. SA Câmpina, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen. De asemenea, pentru infracțiunea săvârșită în perioada 18 – 22 octombrie 1999, apelantul inculpat a cerut achitarea întrucât nu este autorul faptei reținute în sarcina sa, iar pentru infracțiunea din 24 martie 2000, partea vătămat SC S.O.C.

SRL Ploiești, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive, impunându-se pronunțarea unei hotărâri de achitare. Apelantul inculpat a invocat probele care, în opinia apărării, conduc la concluzia că faptele reținute în sarcina sa nu cad sub incidența legii penale. Hotărârea pronunțată însă, de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, împiedicând astfel instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției. Simpla mențiune în sensul că „apelul declarat de inculpat este fondat, nu din considerentele expuse de acesta, ci din punct de vedere al individualizării pedepsei”, în lipsa unei analize complete a materialului probator a condus la pronunțarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul Ș.I., împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va casa decizia și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În cadrul rejudecării, instanța de apel va examina toate criticile invocate de inculpat și va proceda la analizarea întregului material probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 11 aprilie 2007. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2007.