ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că,

în speță, reclamantul nu justifică existența unui interes legitim în

accepțiunea dată acestei noțiuni prin dispozițiile art. 2 lit. o) din Legea nr.

554/2004, condiție esențială pentru a formula o acțiune în contencios

administrativ.

În raport cu acest considerent instanța a

apreciat că, în condițiile în care, potrivit art. 329 C. proc. civ., declanșarea procedurii recursului în interesul legii este dreptul exclusiv al

Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din

oficiu, la cererea M.J., ori a Colegiului de Conducere al Curților de Apel, iar

soluția pronunțată nu are efect asupra hotărârilor judecătorești examinate, în

speță cele în care reclamantul a fost parte în perioada 2002-2005; acesta nu

justifică un interes legitim pentru a solicita declanșarea procedurii de

promovare a recursului în interesul legii.

În sfârșit instanța a reținut că cererea este

nefondată întrucât ipoteza art. 329 C. proc. civ. se referă la existența unei

probleme de drept soluționată diferit de instanțe judecătorești diferite în

timp ce reclamantul invocă în cererea sa soluții pronunțate de aceiași instanță

judecătorească, respectiv Judecătoria Sibiu, ale cărei hotărâri sunt atacabile

cu apel sau recurs.

Referitor la cererea formulată în subsidiar, prin

care reclamantul a solicitat ca demersul său scris să fie depus la Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, instanța a respins-o ca inadmisibilă cu

motivarea că subsidiarul unei acțiuni nu poate fi soluționat decât în raport cu

părțile din proces și în legătură cu cererea principală, nefiind și cazul în

speță unde reclamantul a chemat în judecată numai M.J. în contradictoriu cu care

a efectuat de altfel și procedura prealabilă prevăzută de art. 17 din Legea nr.

554/2004.

Recurentul-reclamant precizează că instanța de

fond nu a ținut seama de existența vătămării în drepturile sale prevăzute de

lege, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, vătămare produsă prin pronunțarea

unor soluții diferite în legătură cu problema calității procesuale pasive a

primăriei și consiliului local în anumite litigii pe care le-a purtat cu

autoritățile locale.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit art. 329 alin. (1) C. proc. civ.

„Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

din oficiu sau la cererea M.J., precum și colegiile de conducere ale curților

de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a

legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și

Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate

diferit de instanțele judecătorești”.

Din cuprinsul reglementării citate nu rezultă

existența unui raport juridic între recurentul-reclamant și M.J., în cadrul

căruia Ministerul să aibă obligația legală de a da curs cererii cetățenilor

privind declanșarea unor recursuri în interesul legii; acest drept de apreciere

aparține în exclusivitate ministrului justiției, reclamantul având la dispoziție

căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești pe care le

consideră nelegale.

Față de dispozițiile textului de lege citat

și în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 în mod corect instanța de fond

a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, acesta neavând un drept prevăzut

de lege de a solicita declanșarea căii de atac a recursului în interesul legii.

În raport de dispozițiile alin. (2) C. proc.

civ., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I., împotriva

sentinței civile nr. 165 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2007.