SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 17723/02 prezentată de Miloslav ŠIMON împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 18 septembrie 2006 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botousarova dnii Jungwiert Maruste Borrego Borrego Jaeger, Villiger, judecători și dl Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 29 aprilie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Miloslav Šimon, care a decedat astăzi, era cetățean ceh, născut în 1928, care locuia în Strakonice. Guvernul ceh era reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 1997, reclamantul sesizează Tribunalul Regional din České Budějovice (krajský soud ) de o acțiune împotriva societății F. Procedura s-a încheiat printr-o hotărâre din 7 iulie 2003, prin care instanța a respins acțiunea reclamantului. La 19 august 2003, avocatul reclamantului a informat instanța că clientul său murise la 25 iulie 2003. O procedură de succesiune fiind inițiată în fața Tribunalului Districtual Strakonice (okresí soud) la 13 august 2003. Pe data de 23 decembrie 2003. La 26 martie 2004, doi fii ai reclamantului ca moștenitori legali au fost invitați să indice dacă au ascultat sau nu procedura împotriva societății F. desfășurată în fața instanței regionale. Cu toate acestea, niciunul dintre aceștia nu a răspuns. La 13 iulie 2004, hotărârea din 7 iulie 2003 a devenit definitivă, nici una dintre părțile la procedura n . . GRIEF A la origine, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de lungimea procedurii. Curtea constată că nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea din 2 decembrie 2004 prin care reclamantul a fost invitat să răspundă la observațiile guvernului și la scrisoarea de relansare cu avertisment din 1 februarie 2005 (recomandat cu confirmare de primire). Ca urmare, această scrisoare, primită de Poșta din Marsilia la 3 februarie 2005 (demonstrată de acest lucru este la data notificării de primire), a fost trimisă imediat la adresa expeditorului cu mențiunea Prin scrisoarea din 18 februarie 2005, grefa a solicitat avocatului reclamantului informații cu privire la rezultatul succesiunii și la intenția moștenitorilor defunctului de a continua cererea. La 8 martie 2005, avocatul a informat că a transmis cererea unuia dintre cei doi moștenitori. 2005, avocatul, după ce a fost reinstaurat la 30 iunie 2005, a informat grefa care fusese re-avertizată la unul dintre cei doi fii ai reclamantului, indicând, de asemenea, adresa sa. Prin scrisoarea din 19 iulie 2005, grefa i-a adresat, prin urmare, acestuia din urmă solicitându-i să-și exprime interesul de a continua procedura. În 2006, grefa i-a trimis o scrisoare de relansare cu avertisment (recomandată cu confirmare de primire). Curtea amintește că, în mai multe cauze în care un reclamant a decedat în timpul procedurii, aceasta a ținut seama de voința exprimată de moștenitori sau de părinții defunctului de a continua procedura respectivă (a se vedea, de exemplu, Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 33071/96, CEDO 2000-XII). Cu toate acestea, în speță, moștenitorii reclamantului, deși sunt informați cu privire la procedura inițiată de defunct în fața Curții, nu au comunicat în niciun moment acesteia din urmă intenția de a continua procedura referitoare la prezenta cerere. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Pe de altă parte, niciun motiv special privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte
Requête n
o
17723/02
présentée par Miloslav ŠIMON
contre la République tchèque
La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 18 septembre 2006 en une chambre composée de
:
M.
P.
Lorenzen
,
président
,
M
me
S.
Botoucharova
,
MM.
K.
Jungwiert
,
R.
Maruste
,
J.
Borrego Borrego
,
M
me
R.
Jaeger,
M.
M.
Villiger,
juges
,
et de M
me
C.
Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 29 avril 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Miloslav Šimon, aujourd’hui décédé, était un ressortissant tchèque, né en 1928, qui résidait à Strakonice. Le gouvernement tchèque était représenté par son agent, M. V.A. Schorm.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 18 décembre 1997, le requérant saisit le tribunal régional de České Budějovice (
krajský soud
) d’une action contre la société F.
La procédure se termina par un jugement du 7 juillet 2003, par lequel le tribunal rejeta l’action du requérant.
Le 19 août 2003, l’avocat du requérant informa le tribunal que son client avait décédé le 25 juillet 2003. Une procédure de succession, ayant été initiée devant le tribunal de district de Strakonice (
okresní soud
) le 13
août
2003, s’acheva le 23 décembre 2003. Le 26 mars 2004, deux fils du requérants en tant que héritiers légaux furent invités à indiquer s’ils entendaient ou non poursuivre la procédure contre la société F. menée devant le tribunal régional. Toutefois, aucun des deux ne réagit. Le 11
mai
2004, le tribunal décida que les fils du défunt s’étaient joints à la procédure. Le 13 juillet 2004, le jugement du 7 juillet 2003 est devenu définitif, aucune des parties à la procédure n’ayant fit l’appel.
GRIEF
A l’origine, invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plainait de la longueur de la procédure.
La Cour constate qu’aucune réponse n’a été reçue à la lettre du 2
décembre
2004 l’invitant le requérant à répliquer aux observations du gouvernement, et à la lettre de relance avec avertissement du 1
er
février
2005 (en recommandé avec accusé de réception). Pour cause, ce courrier, réceptionné par la Poste de Marseille le 3 février 2005 (preuve en est l’avis de réception) fut immédiatement renvoyé à l’expéditeur avec la mention «
décédé
».
Par courrier du 18 février 2005, le greffe a demandé à l’avocat du requérant des renseignements sur l’issue de la succession et l’intention des héritiers du défunt de poursuivre la requête. Le 8 mars 2005, l’avocat a fait savoir qu’il avait transmis la demande à l’un des deux héritiers. Le 12
juillet
2005, l’avocat, après avoir été relancé le 30 juin 2005, informa le greffe qu’il avait re-averti l’un des deux fils du requérant, en indiquant, par ailleurs, son adresse. Par lettre du 19 juillet 2005, le greffe donc écrivit à ce dernier lui demandant de bien vouloir l’informer sur son intérêt de poursuivre la procédure. N’ayant reçu aucune réponse de sa part, le 8
juin
2006, le greffe lui a envoyé une lettre de relance avec avertissement (en recommandé avec accusé de réception). La lettre est revenue au greffe, le 7
juillet 2006, avec la mention «
non-réclamée
».
La Cour rappelle que, dans plusieurs affaires où un requérant était décédé pendant la procédure, elle a pris en compte la volonté exprimée par des héritiers ou parents du défunt de poursuivre ladite procédure (voir, par ex.,
Malhous c. République tchèque
(déc.) [GC], n
o
Or, en l’espèce, les héritiers du requérant, bien qu’ils soient avertis de la procédure engagée par le défunt devant la Cour, n’ont à aucun moment fait savoir à cette dernière leur intention de poursuivre la procédure portant sur la présente requête.
Dans ces circonstances, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia
Westerdiek
Peer
Lorenzen
Greffière
Président