ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1878/2007

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, retine

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1424 din 7 decembrie 2005, a Tribunalului

București, secția ll-a penală, pronunțată în dosarul nr. 6050/2005, inculpatul D.I.

a fost condamnat, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 C. pen., la

pedeapsa de 20 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b( C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost computată prevenția, de la 25 martie 2004

la zi, și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatului.

Au fost admise acțiunile civile și a fost obligat inculpatul la plata

următoarelor sume: 3.000 lei - daune materiale către partea civilă C.F.; 30.000

lei - daune morale către partea civilă D.L., 30.000 lei - daune morale către

partea civilă D.F., 30.000 lei - daune morale către partea civilă C.F.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond pe baza

probatoriului administrat - procesele-verbale de cercetare, planșele foto,

depozițiile martorilor, declarațiile constante de recunoaștere ale

inculpatului, raportul medical de autopsie, expertiza psihiatrică, celelalte

înscrisuri, a reținut că, în ziua de 25 martie 2004, în jurul orei 9.00,

inculpatul și soția sa D.L. se aflau în apartamentul comun din str. serg. Lățea

Gheorghe, certându-se datorită comportamentului lui

necorespunzător din ziua anterioară. în acest contest inculpatul s-a

hotărât

să își ucidă soția pe care a atacat-o pe neașteptate și a ștrangulat-o

cu cordonul unui halat de baie.

Raportul medical de autopsie a stabilit că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecință a

unei asfixii mecanice prin ștrangulare, ca urmare a acțiunii unui laț din

material textil, manevrat de o forță exterioară.

Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei, susținând că

a existat o stare de provocare din partea victimei. Instanța a înlăturat

această afirmație ca nedovedită, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit că

discuțiile contradictorii dintre soți, care erau foarte frecvente, se datorau

de cele mai multe ori comportamentului negativ al inculpatului, consumator de

băuturi alcoolice.

Instanța de fond a avut în vedere și

concluziile raportului de expertiză

psihiatrică, care a

stabilit că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea discernământul

păstrat în raport cu faptele sale, fiind conștient și păstrând capacitatea

psihică critică asupra consecințelor acțiunilor sale.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, tribunalul a apreciat ca fiind

dovedite

cheltuielile de înmormântare și pentru parastasele ulterioare, în cuantum de

3.000 RON, care au fost suportate de mama victimei, partea civilă C.F. De

asemenea, suferințele și traumele psihice suferite de mama victimei și de

copiii minori ai acesteia s-a considerat că îi îndreptățesc la acordarea de

daune morale în cuantum de câte 30.000 RON pentru fiecare.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel nemotivat inculpatul,

care

a susținut în fața instanței

că dorește să-i fie redusă pedeapsa de 20 de ani

închisoare și să fie

reapreciat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat.

Prin decizia penală nr. nr. 42/ A din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel

Bucureșrti, secția a II-a penală,

a admis, apelul declarat

de inculpatul D.I. împotriva sentinței penale nr. 1424 din 7 decembrie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția ll-a penală., pe care a desființat-o

în parte și rejudecând în fond, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie

numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani.

A dedus arestul preventiv de la 25 martie 2004 la zi și a menținut

starea de arest.

A obligat apelantul inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, instanța de

fond a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, stabilind

situația de fapt și vinovăția inculpatului în mod legal și temeinic. încadrarea

juridică a faptei a fost de asemenea corect

stabilită. De asemenea, în mod

corect a fost înlăturată ca nedovedită

apărarea inculpatului în sensul existenței unei stări de provocare din partea

victimei.

Reținând că discuțiile dintre părți s-au datorat faptului că în ziua

anterioară, inculpatul adusese acasă o femeie cu care a intenționat să

întrețină relații intime, iar după plecarea acesteia au observat că din casă

lipsește un telefon mobil și 3 CD-uri, Curtea a apreciat că nu poate fi

reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a scuzei

provocării, întrucât chiar dacă au existat între inculpat și victimă discuții

contradictorii acestea au fost provocate de comportamentul inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a constatat că, au

fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., adecvate în

raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Sancțiunea, orientată spre limita medie prevăzută de lege, a avut în vedere

gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii de omor

calificat și împrejurările în care aceasta a fost

comisă, precum și persoana inculpatului, neexistând nici un temei ca ea să fie

redusă.

Curtea a mai reținut că lipsa antecedentelor penale, faptul că era

încadrat în muncă și că a recunoscut săvârșirea omorului au fost avute în

vedere de tribunal la individualizarea pedepsei, însă în mod corect nu au fost

reținute ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.

Cu privire la soluționarea laturii civile, Curtea a reținut că în cauză

au fost administrate probe din care rezultă că părinții victimei au suportat

cheltuielile de înmormântare și în raport de această situație, acordarea de

daune materiale în cuantum de 3.000 lei apare pe deplin justificată.

Corect a procedat tribunalul acordând și daune morale mamei și copiilor

victimei, apărarea inculpatului neputând fi primită, întrucât daunele morale au

un alt regim juridic decât obligația inculpatului de a-și întreține copii,

obligație care, cel puțin pe timpul executării pedepsei, nu poate fi luată în

discuție.

S-a apreciat că apelul este întemeiat, însă, în ceea ce privește

aplicarea pedepselor complimentare și accesorii.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa complimentară a interzicerii unor

drepturi, aplicarea ei corectă urmează să se facă în condițiile art. 65

raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., singurele cu aplicabilitate în

raport de

datele concrete ale cauzei, pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

De asemenea, s-a reținut ca fiind greșită

aplicarea prevederilor lit. c) a

art. 64 ca pedeapsă

accesorie, în condițiile în care profesia inculpatului -

muncitor, nu are legătură cu infracțiunea dedusă

judecății.

Împotriva deciziei Curții, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul D.I.,

invocând cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. A solicitat casarea deciziei și reducerea

pedepsei în raport de circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

Examinând decizia Curții în raport de motivul de recurs formulat care

va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14

C. proc. pen., Înalta Curte reține că

primele instanțe au stabilit în

mod corect starea de fapt, încadrarea

juridică și vinovăția inculpatului. Astfel instanțele în mod corect au stabilit

că inculpatul nu a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea victimei, în condițiile în care

discuțiile dintre el și victimă au fost determinate de comportamentul pe care

el l-a avut cu o zi înainte, iar victima nu a făcut altceva decât să-i

reproșeze cele întâmplate fără să aibă o atitudine violentă.

De altfel recursul inculpatului critică decizia numai sub aspectul

individualizării pedepsei.

Înalta Curte reține că primele instanțe aplicând pedeapsa de 20 ani

închisoare au făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului de a-și strangula soția cu un

cordon textil, pe care i l-a aruncat după gât în timp ce aceasta era cu spatele

la el, se caracterizează printr-un pericol social deosebit de grav. Gravitatea

faptei este accentuată, și de comportamentul inculpatului avut înainte de

comiterea faptei dar și după comiterea acesteia, prin ascunderea victimei în

șifonier pentru a nu fi descoperită de copii. Au fost avute în vedere, de

asemenea limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor

calificat și persoana inculpatului. Lipsa antecedentelor penale și împrejurarea

că inculpatul este încadrat în muncă a determinat instanța să se orienteze spre

aplicarea unui cuantum mediu

de pedeapsă,

care să corespundă atât scopului coercitiv al pedepsei cât și

celui

preventiv așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constatând că motivul de

recurs invocat este nefondat și întrucât nu există nici un alt motiv de recurs

care ar putea fi invocat din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca atare, decizia recurată

fiind temeinică și legală.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva

deciziei penale nr. 42/ A din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 25 martie

2004 la 4 aprilie 2007.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 aprilie 2007.