ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

a fost respinsă cererea formulată de D.D., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.

T. - serviciul teritorial Ploiești, prin care solicita

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că în situația în care s-ar

considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii legale speciale, la

D.I.I.C.O.T., aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar

eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut Plenul C.S.M. că

legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că, la încetarea activității în

cadrul D.I.I.C.O.

T., procurorul revine la

parchetul de unde provine sau la alt

parchet

unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că

procurorii din cadrul acestei structuri sunt

salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor

de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Se arată, de asemenea, în

motivarea hotărârii recurate, că D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă,

funcționarea acesteia în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție fiind de natură strict administrativă, iar numirea procurorilor la

D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în

temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs D.D.,

solicitând să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta critică hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, arătând, în esență,

că este de natură a da naștere la o serie de probleme juridice cu privire la

legalitatea activităților desfășurate și a actelor procedurale întocmite de

către acesta și de către ceilalți procurori care funcționează în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, de la data numirii lor în funcție și până în prezent.

Recurenta arată, de asemenea că

numirea sa a fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul

respectiv, pe perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea

unor condiții

speciale, având același efect

ca și promovarea realizată în urma promovării

unui concurs sau examen în

sprijinul cererii sale, recurenta invocă practica în materie a înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și anexează,

în copie, Ordinul nr. 201 din 17 ianuarie 2005 al Procurorului General al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, de

punere în aplicare a hotărârii C.S.M. nr. 248 din

30 noiembrie 2004 privind

transferul recurentei în funcția de procuror

șef serviciu la structura teritorială a D.I.I.C.O.T. de la nivelul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esență,

că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele

pentru numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

În sprijinul acestei apărări, C.S.M.

a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în

concluzie, că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea nr.

554/2004, intimatul a depus la dosar

hotărârea

atacată, nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare,

Serviciul

Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la memoriile formulate de procurori,

printre care și recurenta, ce funcționează în cadrul D.I.I.C.O.

T., de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în cererea de recurs și a apărărilor intimatului, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei, în succesiunea lor în timp, înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea nr. 650

din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție formulate de un

număr

de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurenta D.D. fiind

menționată

la nr. crt. 32 în ordinea din hotărâre.

Problema de

drept supusă analizei vizează, deci, acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

recurentei care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Potrivit prevederilor art. l alin.

(l) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006,

„Prin prezenta lege se înființează direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție".

Rezultă, din

dispozițiile legale citate, că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, neputând fi reținută

susținerea intimatului, potrivit căreia structura respectivă ar fi distinctă de

Parchetul de pe lângă Instanța Supremă, apartenența la acesta fiind una strict

administrativă.

De asemenea, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit

Legii

nr. 508/2004 privind

înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, ale cărei dispoziții au caracter

special,

derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor

în

funcții de execuție sau de conducere, în speță dispozițiile Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Nu se poate

face, așadar, confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Cu privire la acest

aspect, Curtea are în vedere faptul că recurenta nu a solicitat promovarea la

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea

gradului profesional corespunzător acestui Parchet, prin hotărârea recurată

făcându-se confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele

ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte,

Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut

necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a

determinat adoptarea unei legi speciale, Legea

nr. 508/2004, de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform

unei

procedurii derogatorii de la dreptul comun, reprezentat în această

materie de Legea nr. 303/2004.

Aceleași necesități

în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată

și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și

birourilor

teritoriale, ceea ce nu înseamnă, însă, că procurorii care își desfășoară

activitatea în cadrul acestora ar avea competențe sau grade diferite, deoarece

ei fac parte din aceeași structură, și anume D.I.I.C.O.T., în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu poate fi reținut

nici argumentul, folosit în motivarea hotărârii recurate, conform căruia - dacă

s-ar considera că prin numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. aceștia ar fi

dobândit gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - „s-ar încălca principiul egalității potrivit căruia situațiilor

juridice diferite trebuie să li se aplice tratamente juridice diferite".

Acest argument, care

vizează o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care,

pentru a accede la Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție, au urmat procedura de promovare

reglementată

de Legea nr. 303/2004, va fi înlăturat având în vedere

dispozițiile legale speciale care reglementează modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.

și procedura de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri.

De altfel, în ceea ce

privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a

C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra

României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu

urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță,

justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004

și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă

în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei

structuri

din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cu privire la acest

aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13

decembrie 2007, a definit gradul profesional ca

fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în

ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

carierea magistraților", prin această hotărâre fiind, de altfel,

recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză, este

necontestat faptul că recurenta a fost numită, în condițiile legii speciale,

Legea nr. 508/2004, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea

nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel

în ierarhia parchetelor.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Un

argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudența în

materie a înaltei Curți de Casație și

Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care,

prin deciziile pronunțate în această materie, a recunoscut gradul profesional

al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

O soluție contrară, tară argumente

consistente care să justifice

declanșarea

procedurii de schimbare a practicii înaltei Curți, potrivit art. 26

din

Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudența care ar avea

efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la

un proces echitabil consacrat de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere considerentele

expuse, înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a

Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii,

în ceea ce îl privește pe recurentă, obligându-l pe intimat să-i

recunoască

acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.D.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea recurată, în

ceea ce o privește pe recurentă, și obligă pe intimatul C.S.M. să-i recunoască

recurentei gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2008.