ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.M. a chemat în

judecată C.P.M.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună anularea Hotărârii nr. 15762/120 din 28 martie 2006 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de persecuție a

soției sale, cuprinsă între 27 decembrie 1943 - 6

martie 1945, începând cu data

de 9 aprilie 2006.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin hotărârea a

cărei anulare o solicită i-a fost respinsă

cererea de acordare a

drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, reținându-se că, soția

sa (decedată la 26

octombrie 2003) s-a născut la data de 27 decembrie 1943 în localitatea Rîmnic,

Raionul Istria, după mai mult de 3 ani de la efectuarea schimbului de populație

dintre România și Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova din 14 septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98 din 15

ianuarie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de

pârâtă. De asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în mod nelegal pârâta a stabilit că

reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită, pe considerentul că

soția acestuia, C.M. s-a născut la data de 27 decembrie 1943, după trei luni de

la

strămutarea părinților din Bulgaria în

România, întrucât persecuția

din motive etnice apare nu numai în momentul

strămutării, ci pe

întreaga perioadă

prevăzută de lege, respectiv până la 6 martie 1945. A

mai reținut și că reclamantul nu îndeplinește condițiile Legii

nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile stabilite prin acest act

normativ.

Împotriva

acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală

a declarat recurs reclamantul C.M.

Recurentul a susținut în esență,

că instanța de fond se

contrazice în

considerentele hotărârii atacate, întrucât pe de o parte

arată că

defuncta sa soție îndeplinește criteriile pentru a fi considerată persoană

strămutată, iar pe de altă parte arată că, aceeași defunctă, nu face dovada

persecuției etnice invocate.

A mai susținut că, instanța nu a

analizat corect înscrisurile depuse, deoarece persecuția la care a fost supusă

soția sa coincide cu perioada de refugiu a acesteia, respectiv 27 decembrie 1943

- 6 martie 1945.

Recursul este fondat și urmează

să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art.

l al Legii nr. 189/2000 „beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În speță, părinții soției

decedate a reclamantului, respectiv J.N. și J.E. împreună cu copiii acestora,

au fost strămutați forțat la data de 11 septembrie 1940 din satul Regina

Măria județul Caliacra Bulgaria - în localitatea

Râmnicul de Jos,

raionul Istria România, ca urmare a schimbului de

populație realizat în baza Tratatului de la Craiova din 1940.

Cum actele

de la dosar dovedesc că părinții soției defuncte a

reclamantului au avut statutul de refugiați și, cum

legea nu a înțeles să acorde părinților refugiați acest statut iar copiilor

născuți în această perioadă un alt statut, rezultă că soția reclamantului,

născută în perioada strămutării, a avut calitatea de persoană strămutată și că

beneficiază de drepturile pe care legea le recunoaște acestei categorii de

persoane.

Că legiuitorul a

urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele

și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă

și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din

O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Față de aceste

considerente, Curtea constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi

admis, a se modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.M., împotriva sentinței

civile nr. 98 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite

acțiunea.

Anulează Hotărârea nr. 15762/120 din 28 martie 2006 a C.P.M.B. și obligă comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 să emită o nouă hotărâre prin care

să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.