ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.M.

a chemat în judecată C.P.M.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 15762/120 din 28 martie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de persecuție a soției sale, cuprinsă între 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 9 aprilie 2006. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin hotărârea a cărei anulare o solicită i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reținându-se că, soția sa (decedată la 26 octombrie 2003) s-a născut la data de 27 decembrie 1943 în localitatea Rîmnic, Raionul Istria, după mai mult de 3 ani de la efectuarea schimbului de populație dintre România și Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova din 14 septembrie 1940. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98 din 15 ianuarie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.

De asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în mod nelegal pârâta a stabilit că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită, pe considerentul că soția acestuia, C.M. s-a născut la data de 27 decembrie 1943, după trei luni de la strămutarea părinților din Bulgaria în România, întrucât persecuția din motive etnice apare nu numai în momentul strămutării, ci pe întreaga perioadă prevăzută de lege, respectiv până la 6 martie 1945. A mai reținut și că reclamantul nu îndeplinește condițiile Legii nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul C.M.

Recurentul a susținut în esență, că instanța de fond se contrazice în considerentele hotărârii atacate, întrucât pe de o parte arată că defuncta sa soție îndeplinește criteriile pentru a fi considerată persoană strămutată, iar pe de altă parte arată că, aceeași defunctă, nu face dovada persecuției etnice invocate. A mai susținut că, instanța nu a analizat corect înscrisurile depuse, deoarece persecuția la care a fost supusă soția sa coincide cu perioada de refugiu a acesteia, respectiv 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945. Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. l al Legii nr. 189/2000 „beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În speță, părinții soției decedate a reclamantului, respectiv J.N. și J.E. împreună cu copiii acestora, au fost strămutați forțat la data de 11 septembrie 1940 din satul Regina Măria județul Caliacra Bulgaria - în localitatea Râmnicul de Jos, raionul Istria România, ca urmare a schimbului de populație realizat în baza Tratatului de la Craiova din 1940. Cum actele de la dosar dovedesc că părinții soției defuncte a reclamantului au avut statutul de refugiați și, cum legea nu a înțeles să acorde părinților refugiați acest statut iar copiilor născuți în această perioadă un alt statut, rezultă că soția reclamantului, născută în perioada strămutării, a avut calitatea de persoană strămutată și că beneficiază de drepturile pe care legea le recunoaște acestei categorii de persoane.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, a se modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.M., împotriva sentinței civile nr. 98 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea. Anulează Hotărârea nr. 15762/120 din 28 martie 2006 a C.P.M.B. și obligă comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.