ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4047/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 februarie 2007, reclamantul C.R.C. a solicitat obligarea pârâtului M.M.S.S.F. să-i plătească sumele reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 - 2003, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pentru perioada 2002 - 2003 în care a fost funcționar public în cadrul ministerului pârât, avea dreptul la prima de concediu prevăzută de art. 34 din Legea nr. 188/1999, dar nu a beneficiat de sumele cuvenite ca urmare a faptului că exercițiul dreptului respectiv a fost suspendat în mod nelegal prin legile anuale ale bugetului de stat.

Prin sentința civilă nr. 1207 din 8 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea primei de vacanță pe anii 2002 - 2003, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că dreptul la prima de concediu este acordat prin art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată și că măsura suspendării nu a avut ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, fără a afecta substanța dreptului. Instanța de Fond a motivat că nu se poate contesta existența dreptului pe perioada în care aplicarea art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată a fost suspendată, deoarece s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituția revizuită și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.M.F.E.Ș., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. Recurentul a susținut că Instanța de Fond a admis greșit acțiunea și a recunoscut intimatului - reclamant dreptul la primă de concediu pentru anii 2002 - 2003, fără a se avea în vedere că acest drept a fost suspendat prin legile bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006. Recurentul a arătat că Instanța de Fond nu a observat că aceste legi au fost adoptate și promulgate potrivit prevederilor Constituției, iar aplicarea lor este obligatorie. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Instanța de Fond a interpretat corect aceste prevederi legale, reținând că suspendarea aplicării lor pe perioada 2002 - 2003 prin legile bugetului de stat este contrară dispozițiilor art. 41 și art. 53 din Constituție, întrucât dreptul de remunerare a muncii și dreptul la concediul de odihnă plătit, corelativ dreptului la muncă, ca drepturi fundamentale, nu pot fi restrânse discriminatoriu și în alte condiții decât cele expres și limitativ prevăzute în legea fundamentală.

În consecință, critica formulată de recurent în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată și constatând că, nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.M.F.E.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1207 din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2007.