ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6480/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Reclamantul nu este persoană îndreptățită la restituire atâta timp cât din certificatul de moștenitor nr. 599/1971 rezultă că mama sa, S.T., este străină de succesiunea defunctei proprietare S.M. Pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001, din adresa nr. 4138 din 6 mai 2003, eliberată de RA A. Brăila reieșind că în anexa la Decretul nr. 92/1950 nu figurează moara și terenul în litigiu; cât privește actul nou depus în apel, prin care se tinde la dovedirea preluării abuzive a imobilului, acesta este depus în copie și nu poartă adresa emitentului, data și numărul de înregistrare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat instanța de apel a stabilit greșit că el nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire pe motiv că din certificatul de moștenitor nr. 599/1971 rezultă că mama sa, S.T., este străină de succesiunea autoarei sale S.M. De altfel, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd expres că renunțările la succesiune sunt luate în calcul doar dacă vizează în mod direct imobilele solicitate a fi restituite, așa încât instanța de apel nu putea reține că reclamantul nu mai are nici un drept asupra imobilului litigios pentru că autoarea sa a renunțat la moștenirea mamei sale, ignorând că în certificatul de moștenitor nr. 599/1971 nu se regăsește imobilul solicitat în baza Legii nr. l0/2001.

În concluzie, recurentul a susținut că este persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001, autorul său fiind proprietarul imobilului litigios, pe care 1-a deținut legal la momentul deposedării abuzive, fapt demonstrat de certificatul C179 din 13 martie 2003, eliberat de Direcția județeană a Arhivelor Naționale. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că instanțele de fond și apel au menținut în mod corect dispoziția de respingere a notificării reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la restituire și nici a preluării abuzive de către stat a imobilului litigios.

Rezultă că mama recurentului-reclamant, defuncta S.T., a renunțat numai la succesiunea unuia dintre cei doi coproprietari ai imobilului litigios, respectiv la succesiunea mamei sale S.M., astfel că numai în limita cotei de proprietate a acesteia, de ½ din imobilul litigios, nu se justifică, în persoana reclamantului, calitatea de persoană îndreptățită la restituire. Sub acest aspect trebuie avute în vedere dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevăd repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi numai pentru succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea; per a contrario , succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001, după cum se prevede expres și la pct. 4.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Pentru cealaltă cotă de ½, aparținând coproprietarului D.S., recurentul-reclamant își justifică, însă, calitatea de persoană îndreptățită la restituire, întrucât mama sa, S.T., nu a renunțat la succesiunea tatălui său S.D., calitatea ei de moștenitoare legală de pe urma acestuia fiind consfințită prin certificatul de moștenitor nr. 17 din 25 mai 1966 (fila 18 dosar fond). Este adevărat că alături de S.T., la succesiunea defunctului S.D. au venit încă alți 4 moștenitori legali, numai că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, atâta timp cât recurentul-reclamant este singurul moștenitor care a formulat notificare de restituire a imobilului litigios, lui îi vor profita și cotele celorlalți, ceea ce înseamnă că dreptul la restituire al recurentului-reclamant se întinde în limita cotei de proprietate de ½ din imobilul litigios, ce a aparținut lui S.D.

Nerecunoscând calitatea recurentului-reclamant de persoană îndreptățită la restituire în limita cotei de ½ ce a aparținut coproprietarului D.S., așa cum se impunea în virtutea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea acestor dispoziții legale, ceea ce face aplicabil cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, în mod nelegal instanța de apel a negat dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și pe considerentul că acesta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului litigios.

Este adevărat că reclamantul nu a putut produce o dovadă privind modalitatea de preluare de către stat a imobilului litigios, dar în condițiile în care el a probat dreptul de proprietate al autorului său asupra imobilului litigios, iar pârâtul nu a exhibat un titlu asupra acestuia, instanța putea prezuma, conform art. 1203 C. civ., că preluarea respectivului bun de către stat s-a făcut fără titlu, de facto , ceea ce reprezintă o preluare abuzivă în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel că și din acest punct de vedere este operant cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de considerentele prezentate, care atestă că reclamantul este persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 în limita unei cote de ½ din imobilul litigios, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este fondat, urmând a-l admite în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Având în vedere că prin hotărârile pronunțate, instanțele anterioare nu au intrat în cercetarea fondului cauzei pe aspectul măsurilor reparatorii cuvenite în concret reclamantului, negând în mod greșit dreptul acestuia de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., sens în care va casa decizia recurată, va admite apelul reclamantului și, conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal, în vederea stabilirii în concret a măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului, în limita cotei de ½ din imobilul litigios. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de recurentul-reclamant S.N.D. împotriva deciziei nr. 367/A din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată, admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 190 din 20 martie 2006 a Tribunalului Brăila, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.