ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2006 reclamanta SC T.G.P. SA a chemat în judecată pe pârâții S.C.J. și C.N.S.C., solicitând anularea Deciziei nr. 122/C.2/247 din 14 noiembrie 2006 și a Deciziei nr. 11145 din 27 octombrie 2006, suspendarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică în cauză, reevaluarea ofertelor și atribuirea contractului de lucrări următorului clasat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este surprinzătoare declararea drept câștigătoare a SC F.S. SRL Oradea, având în vedere prețul foarte scăzut care pune la îndoială eligibilitatea ofertei tehnice prezentate.

Prin sentința nr. 18/ CA din 24 ianuarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3516/35/2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea, reținând aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C.N.S.C., invocând prevederile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, Instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Potrivit art. 283, secțiunea a VIII-a din O.U.G. nr. 34/2006 împotriva deciziilor C.N.S.C. se formulează contestație la Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, pe raza căreia se află sediul autorității contractante și care soluționează cauza în complet de trei judecători după procedura recursului, or, în speță, cauza s-a soluționat în complet format dintr-un singur judecător și nu ca un recurs, ci pe fond.

Un alt motiv de recurs este acela că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, fiind un organ cu activitate administrativ jurisdicțională. Părți într-un asemenea litigiu sunt contestatorul și autoritatea contractantă. Recursul nu este fondat. Acțiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată. Reclamanta nu a formulat recurs împotriva sentinței de fond. Partea ce a declarat recurs a avut calitatea de pârât. Recurenta nu critică soluția pronunțată și nici nu ar putea critica această soluție deoarece nu ar avea interes. Numai partea care are un interes strict legat de soluția Instanței de Fond poate formula recurs. Pârâta care nu s-a prezentat în fața Curții de Apel ridică în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive și greșita compunere a Instanței de judecată.

Conform opiniei recurentei, cauza trebuia soluționată la Curtea de Apel, în recurs, în complet format din trei judecători. Opinia recurentei este corectă, însă în această ipoteză recursul este inadmisibil. Având în vedere că sentința atacată nu l-a prejudiciat pe pârâtul - recurent, rezultă că nu există interesul pentru a formula recurs. Neexistând interes, Înalta Curte nu va analiza motivele invocate, urmând ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.C., împotriva sentinței nr. 18/ CA din 24 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 3516/35/CA/2006 al Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu SC T.G.P. SA și S.C.J. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.