ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2006

reclamanta SC T.G.P. SA a chemat în judecată pe pârâții S.C.J. și C.N.S.C.,

solicitând anularea Deciziei nr. 122/C.2/247 din 14 noiembrie 2006 și a Deciziei

nr. 11145 din 27 octombrie 2006, suspendarea procedurii pentru atribuirea

contractului de achiziție publică în cauză, reevaluarea ofertelor și atribuirea

contractului de lucrări următorului clasat.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este surprinzătoare declararea drept

câștigătoare a SC F.S. SRL Oradea, având în vedere prețul foarte scăzut care

pune la îndoială eligibilitatea ofertei tehnice prezentate.

Prin sentința

nr. 18/ CA din 24 ianuarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3516/35/2006, Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

anulat ca netimbrată acțiunea, reținând aplicarea prevederilor art. 20 din

Legea nr. 146/1997.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C.N.S.C., invocând prevederile art.

304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta solicită casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, Instanța nefiind alcătuită

potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit art.

283, secțiunea a VIII-a din O.U.G. nr. 34/2006 împotriva deciziilor C.N.S.C. se

formulează contestație la Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și

fiscal, pe raza căreia se află sediul autorității contractante și care

soluționează cauza în complet de trei judecători după procedura recursului, or,

în speță, cauza s-a soluționat în complet format dintr-un singur judecător și

nu ca un recurs, ci pe fond.

Un alt motiv

de recurs este acela că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, fiind un

organ cu activitate administrativ jurisdicțională.

Părți într-un

asemenea litigiu sunt contestatorul și autoritatea contractantă.

Recursul nu este fondat.

Acțiunea reclamantei a fost

anulată ca netimbrată.

Reclamanta nu

a formulat recurs împotriva sentinței de fond.

Partea ce a declarat

recurs a avut calitatea de pârât.

Recurenta nu

critică soluția pronunțată și nici nu ar putea critica această soluție deoarece

nu ar avea interes.

Numai partea

care are un interes strict legat de soluția Instanței de Fond poate formula

recurs.

Pârâta care nu s-a

prezentat în fața Curții de Apel ridică în recurs excepția lipsei calității

procesuale pasive și greșita compunere a Instanței de judecată. Conform opiniei

recurentei, cauza trebuia soluționată la Curtea de Apel, în recurs, în complet format din trei judecători.

Opinia

recurentei este corectă, însă în această ipoteză recursul este inadmisibil.

Având în

vedere că sentința atacată nu l-a prejudiciat pe pârâtul - recurent, rezultă că

nu există interesul pentru a formula recurs.

Neexistând interes, Înalta Curte

nu va analiza motivele invocate, urmând ca în temeiul art. 20 din Legea nr.

554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.S.C.,

împotriva sentinței nr. 18/ CA din 24 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul nr.

3516/35/CA/2006 al Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu SC T.G.P. SA și S.C.J.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2007.