Frisullo împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 56039/00 prezentată de Damiano Giovanni FRISULLO împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 februarie 2000 și comunicată în regim de urgență guvernului pârât la 28 martie 2000, în temeiul articolului 40 din Regulamentul de procedură, având în vedere scrisoarea guvernului din 5 decembrie 2005 și observația tacită a reclamantului în termenul stabilit, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINIȚIE Reclamantul, domnul Damiano Giovanni Frisullo, a fost un resortisant italian, născut în 1952, decedat la 6 iunie 2003. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul S. Crisci, avocat la Roma.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a unui protest la care a participat la Diyarbakr, acuzat de propagandă separatistă în favoarea organizării ilegale a PKK [1] , reclamantul a fost condamnat, la 16 iunie 1998, de către instanța de securitate a statului la un an de închisoare, precum și la o amendă. El a fost suspendat la executarea pedepsei sale. În timp ce procedura era pendinte în fața Curții de Casație, printr-o decizie a Ministerului de la … În timpul procedurii, reclamantul a respins orice cerere de audiere de către comisia de recurs delegată autorităților italiene și a persistat în cererea sa de a se prezenta în fața autorităților turce și, în acest scop, a făcut mai multe încercări nereușite pentru a se întoarce pe teritoriul turc.

Printr-o decizie din 26 decembrie 2000, Curtea de Securitate a statului Diyarbakćr a decis să suspende judecata reclamantului în temeiul Legii nr. 4616 pentru o perioadă de cinci ani. Curtea de Securitate a statului a precizat că, în cazul unei recidive de aceeași natură sau reprimate de o pedeapsă privativă de libertate mai grea în termen de cinci ani de la decizia de suspendare. Dacă, totuși, niciuna dintre aceste infracțiuni nu ar fi comisă în această perioadă, procedura penală inițială ar fi clasificată nulă și neavenită. GRIFS Invocând în esență art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție, recurentul denunța lipsa de echitate a procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, în măsura în care nu a existat nicio dezbatere contradictorie în fața Curții, care, în opinia sa, era dependentă de execuție, din cauza faptului că era constituită din judecători numiți de guvern.

Reclamantul s-a plâns în ultimă instanță că judecata sa în materie penală, care a făcut obiectul unei suspendări, constituie o încălcare a articolului 10 din Convenție. Printr-o scrisoare din 5 decembrie 2005, guvernul a informat Curtea cu privire la decesul reclamantului, survenit la 6 iunie 2003. Sollicitate pentru eventualele observații ale Curții, avocatul reclamantului nu a formulat comentarii în această privință. Curtea ia notă de decesul reclamantului și de faptul că rudele sale nu s-au pronunțat pentru a continua procedura. Cu toate acestea, având în vedere că nu există motive speciale care să se refere la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală garantate de Convenție și a protocoalelor sale n mai mult, aceasta decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 371 din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte [1] Partidul Muncitorilor din Kurdistan

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 56039/00 présentée par Damiano Giovanni FRISULLO contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 19 septembre 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 21 février 2000, et communiquée en urgence au Gouvernement défendeur le 28 mars 2000, en vertu de l’article 40 du Règlement ; Vu la lettre du Gouvernement du 5 décembre 2005 et l’observation tacite de la partie requérante dans le délai imparti, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Damiano Giovanni Frisullo, était un ressortissant italien, né en 1952 et décédé le 6 juin 2003. Il était représenté devant la Cour par M e S. Crisci, avocate à Rome.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. A la suite d’une manifestation à laquelle il participa à Diyarbakır, accusé de propagande séparatiste en faveur de l’organisation illégale le PKK [1] , le requérant fut condamné, le 16 juin 1998, par la cour de sûreté de l’Etat à un an de prison ainsi qu’à une amende. Il fut sursis à l’exécution de sa peine. Alors que la procédure était pendante devant la Cour de cassation, par une décision du ministère de l’Intérieur datée du 24 juin 1998, le requérant fut interdit d’entrée sur le territoire turc et quitta ce pays. Durant la procédure, le requérant rejeta toute demande d’audition par commission rogatoire déléguée aux autorités italiennes et persista dans sa demande de comparaître devant les autorités turques.

Pour ce faire, il fît plusieurs tentatives échouées afin de rentrer sur le territoire turc. Par une décision du 26 décembre 2000, la cour de sûreté de l’Etat de Diyarbakır décida de surseoir au jugement du requérant en vertu de la loi n o 4616, pendant un délai de cinq ans. La cour de sûreté de l’Etat précisa que, le jugement serait repris en cas de récidive d’infractions de même nature ou réprimées par une peine privative de liberté plus lourde dans les cinq ans suivant la décision de sursis. Si, toutefois, aucune de ces infractions n’était commise pendant cette période, la procédure pénale initiale serait classée nulle et non avenue.

GRIEFS 1. Invoquant en substance les articles 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant dénonçait le manque d’équité de la procédure devant la cour de sûreté de l’Etat, dans la mesure où il n’y avait pas eu de débat contradictoire devant ladite cour, qui était selon lui dépendante de l’exécutif, du fait qu’elle était constituée de juges nommés par le gouvernement. 2. Le requérant se plaignait en dernier lieu de ce que son jugement au pénal, ayant fait l’objet d’un sursis, constituait une violation de l’article 10 de la Convention. EN DROIT Par un courrier du 5 décembre 2005, le Gouvernement a informé la Cour du décès du requérant, survenu le 6 juin 2003. Sollicitée pour d’éventuelles observations par la Cour, l’avocate du requérant n’a pas formulé de commentaires à cet égard.

La Cour prend acte du décès du requérant et du fait que ses proches ne se sont pas prononcés pour poursuivre la procédure. Ceci étant, estimant par ailleurs qu’aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’Homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête, elle décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président [1] La parti des travailleurs du Kurdistan