ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7490/2008

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 aprilie 2005 contestatoarea B.D.

a solicitat anularea deciziei civile nr. 2187 din 1 aprilie 2008 pronunțată în

dos. nr. 2019/97/2006.

S-a motivat contestația în anulare,

invocându-se în drept prevederile art. 317-321 C. proc. civ., prin aceea că în

mod nelegal s-ar fi trecut peste prevederile legale, recursul declarat fiind în

mod greșit admis, el fiind nefondat.

Astfel, se învederează că s-au

interpretat greșit art. 41 din Legea nr. 10/2001, că nu s-ar fi avut în vedere

că prin întâmpinare, intimata a arătat că este de acord cu pretențiile

solicitate de reclamantă, că suma la care a fost obligată intimata Consiliul

local Zam este probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând contestația în anulare

formulată împotriva deciziei civile nr. 2187 din 1 aprilie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin prisma dispozițiile legale incidente, se constată

că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente.

Prin decizia civilă nr. 2187/2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 234 A/7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, pe care a casat-o, a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe și a respins recursul declarat de contestatoarea B.D.

împotriva aceleiași decizii.

S-a reținut în decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție, că potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ. „termenul

de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel”, iar potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. termenele se înțeleg pe

zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când

s-a sfârșit termenul.

În raport de aceste dispoziții

legale, termenul pentru declararea căii de atac a apelului pentru pârâtul

Consiliul local al comunei Zam a început să curgă de la data comunicării sentinței

atacate, la 18 iulie 2007, (fila 142 dosar nr. 2019/97/2006 al Tribunalului

Hunedoara) și s-a împlinit la 3 august 2007, dată la care a și declarat apel

reclamantul, fila 3 dosar apel.

În această situație, în mod legal a

respins instanța de apel excepția tardivității declarării apelului de către

pârâtul Consiliul local al comunei Zam, invocată de reclamanta B.D.

Art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

prevăd expres și limitativ cazurile contestației, în anulare de drept comun și

a celei speciale. Motivele pentru care se poate solicita pe calea acestei căi

extraordinare, de retractare anularea hotărârii sunt: neîndeplinirea procedurii

de chemare a părții, pentru ziua când se judecă pricina, când hotărârea este

dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența, de către

judecători; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli

materiale; când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis

a cerceta unul din motivele de casare.

Criticile invocate de recurentă nu

se încadrează în nici unul din aceste motive, ele constituie susțineri privind

aplicarea greșită a unor prevederi legale, interpretarea eronată a unor probe

administrate, neluarea în considerare a susținerilor părților, susțineri ce

puteau fi invocate eventual pe calea căii de atac a recursului, nu a

contestației în anulare, care este o cale de retractare extraordinară.

Pentru aceste considerente, se va

respinge contestația în anulare formulată de B.D., împotriva deciziei nr. 2187

din 1 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de B.D. împotriva deciziei nr. 2187 din 1 aprilie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

27 noiembrie 2008

.