ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 6794/3/2007, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 16059/248 din 19 iunie 2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 189/2000, pentru perioada 07 februarie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că urmare a Tratatului de la Craiova semnat la data de 07 septembrie 1940, părinții săi N.F.

și S.F. au fost strămutați din localitățile de domiciliu respectiv mama sa din satul Deli Insuflor, com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria în satul Manasia, com. Gheorghe Doja, Jud. Ialomița, iar tatăl său din satul Cara-Darlar com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria. A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 07 februarie 1944 în Comuna Gh. Doja, Jud. Ialomița la mai mult de trei ani si jumătate de la încheierea Tratatului de la Craiova. Prin sentința civilă nr. 1900 din 28 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 16059/248 din 19 iunie 2006 emisă de C.P.M.B.

și a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care sa recunoască acesteia drepturile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000, pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că deși reclamanta s-a născut la data de 7 februarie 1944, ulterior datei refugiului părinților, dar în perioada legală prevăzută de Legea 189/2000, și aceasta a suferit direct consecințele vătămătoare ale strămutării părinților în altă localitate.

În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, că de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Fiind născută, la mai mult de trei ani și jumătate de la încheierea Tratatului, reclamanta a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.P. M.B., împotriva sentinței civile nr. 1900 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.