ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub Dosar

nr. 6794/3/2007, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B. anularea

Hotărârii nr. 16059/248 din

19 iunie 2006

și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin

care să-i

recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 189/2000,

pentru

perioada 07 februarie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că urmare a

Tratatului de la Craiova

semnat la data de 07 septembrie 1940, părinții săi

N.F. și S.F. au fost strămutați din

localitățile

de domiciliu respectiv mama sa din satul Deli

Insuflor,

com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria în satul

Manasia, com. Gheorghe

Doja, Jud. Ialomița, iar tatăl său

din

satul Cara-Darlar com. Vischioi, Jud. Durostor, Bulgaria.

A mai arătat reclamanta că s-a născut

la data de 07 februarie 1944 în Comuna Gh. Doja, Jud. Ialomița la mai mult de

trei ani si

jumătate de la încheierea

Tratatului de la Craiova.

Prin

sentința civilă nr. 1900 din 28 iunie 2007 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 16059/248 din

19 iunie 2006 emisă de C.P.M.B. și a obligat pârâta la emiterea unei noi

hotărâri prin care sa recunoască acesteia drepturile prevăzute de art. 1 din

Legea 189/2000, pentru

perioada cuprinsă între 7 februarie

1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond

a reținut că deși

reclamanta s-a născut la

data de 7 februarie 1944, ulterior datei refugiului

părinților, dar în perioada legală prevăzută de

Legea 189/2000, și aceasta a suferit direct consecințele vătămătoare ale strămutării

părinților în altă localitate.

În baza probelor administrate în cauză

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

legale menționate mai sus, că de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate

persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul

copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață

ce

au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile

legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C.

proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit

consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

Fiind născută, la mai mult de trei ani și

jumătate de la

încheierea Tratatului,

reclamanta a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale,

s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față

de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond

obligând-o pe pârâtă

să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar

al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i

acorde

acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca

nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.P.

M.B., împotriva sentinței civile nr. 1900 din 28

iunie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.