ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 451/2008

HOTĂRÂRE
05.02.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 451/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18

din 19 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1482/116/2007, Tribunalul

Călărași, în baza art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 74 și 76 din același cod, a dispus condamnarea fiecărui

inculpat la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepselor principale.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția inculpaților de la 4 martie 2007 la zi.

A luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a reținut în fapt că, la

data de 03 martie 2007, inculpații, prin exercitarea de violențe și amenințări

au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată M.V. în

vârstă de 14 ani.

Împotriva hotărârii au

declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a admis apelul Parchetului, a casat în parte sentința atacată și

rejudecând a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante pentru fiecare

dintre inculpați, majorând pedepsele de la câte 4 ani la câte 6 ani închisoare,

menținând celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Instanța de apel a constatat

că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat fără dubiu o

situație de fapt corect reținută de prima instanță, care a stabilit și o

încadrare juridică corespunzătoare, iar cât privește individualizarea

pedepselor aplicate s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut în

favoarea inculpaților circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Instanța de control judiciar

a argumentat în sensul că atitudinea inculpaților pe parcursul procesului

penal, chiar și în condițiile lipsei antecedentelor penale ale acestora cât și

comportarea lor față de victimă ulterior comiterii faptei nu justifică atenuarea

răspunderii penale, în condițiile în care împrejurările concrete în care s-au

consumat infracțiunile au dovedit brutalitatea, agresivitatea și lipsa totală

de compasiune a inculpaților față de minoră, cât și existența potențialului lor

criminogen.

Ca urmare, instanța de apel

a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților de prima

instanță și a majorat pedepsele aplicate de la 4 ani la câte 6 ani închisoare

pentru fiecare.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații, criticând hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul pedepselor aplicate, pe care Parchetul le consideră nelegale și

greșit individualizate, iar inculpații excesive în raport cu persoana lor.

Recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiat.

În condițiile în care

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin.

(3) teza I C. pen. (infracțiune reținută în sarcina inculpaților a căror

vinovăție a fost stabilită) se pedepsește cu închisoare de la 10 la 25 ani, iar

instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante reținute inițial de

instanța fondului, aplicarea unor pedepse de 6 ani închisoare situate sub

minimul special prevăzut de textul incriminator, este nelegală.

Pe de altă parte

circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor reflectă un grad ridicat de

pericol social concret al faptelor dar și periculozitatea inculpaților care au

acționat pe timp de noapte, prin amenințări cu moartea și lovituri aplicate

victimei minore în vârstă de 14 ani, și care ulterior au avut o atitudine

procesuală nesinceră.

Așa fiind, în mod corect

instanța de apel a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante dar, deși a

majorat pedepsele inculpaților, cuantumul acestora, de 6 ani închisoare, la

care s-a orientat instanța de apel, este nelegal în raport de prevederile

textului de incriminare, astfel că sub acest aspect decizia urmează a fi casată

și a se majora cuantumul pedepselor principale în limita legală.

Pentru considerentele deja arătate,

recursurile inculpaților care au solicitat reducerea pedepselor la care au fost

condamnați, apar, ca nefondate, în condițiile în care limita minimă de pedeapsă

stabilită de legiuitor pentru faptele comise de inculpați este de 10 ani

închisoare, iar în cauză nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante

în favoarea inculpaților recurenți care să permită o reducere sub acest minim a

pedepselor.

Față de cele reținute,

Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 332/

A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia

atacată numai cu privire la pedeapsa principală și rejudecând:

Majorează pedepsele aplicate

inculpaților A.M., M.A.A. și S.V., de la câte 6 ani închisoare la câte 10 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a)

și alin. (3) teza I C. pen.

Interzice inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe timp de 5 ani, după

executarea pedepselor principale.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 4 martie 2007 la 5

februarie 2008.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.M., M.A.A. și S.V. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului sumele de câte 350 lei cheltuieli judiciare, din care

sumele de câte 150 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4426/2003
izează persoana inculpaților. Pentru aceleași motive nu se justifică nici reducerea pedepselor aplicate inculpaților. Pedepsele de 11 ani, respectiv 7 ani și 5 ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului M.M. și inculpaților minori I.G.
ÎCCJ 2008-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2008
rejudecând, a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen. reținute pentru ambii inculpați și a majorat pedepsele aplicate inculpaților de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru
ÎCCJ 2010-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2010
Camera de Consiliu din 13 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 45196/3/2007 a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați. Prin rechizitoriul cu numărul de mai sus din 1 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a celor t
ÎCCJ 2008-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2008
și concluziile raportului medico-legal, mai sus descrise. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, achitarea pentru inexistența faptei, iar în subsidiar, succesiv, schimbarea încadrării juridice din p
ÎCCJ 2004-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2004
urile inculpaților ca nefondate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul D.M.C. care, prin motivele scrise, a evocat o situație de fapt p
Sursă