ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2830/2008

Asupra contestațiilor în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 981

din 18 martie 2008 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și de către, printre alții,

inculpații N.G. (fost L.) și Ș.F.D. împotriva deciziei penale nr. 336 din 17

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a casat în

totalitate decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 1486 din 30

noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 67 C. pen., față de, printre alții, și

inculpații menționați și la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art.

64 lit. c) C. pen.

Inculpatului Ș.F.D. i s-a

aplicat pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C.

pen., pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatului N.G. (fost L.)

i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67

C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000.

Privindu-i pe cei doi

inculpați, s-a dedus durata arestării preventive de la 2 iunie 2005 la 18

martie 2008, pentru Ș.F.D. și de la 6 iulie 2005 la 18 martie 2008 pentru N.G. (fost

L.).

S-a înlăturat aplicarea

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

La datele de 26 și 27 martie

2008, condamnații au formulat contestații în anulare, căi de atac

extraordinare, inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor art. 391

C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de

contestație.

Alin. (2) al textului

prevede situațiile ce trebuie examinate, respectiv termenul, motivul pe care se

sprijină contestația în anulare, dovezile care sunt la dosar.

Astfel, cu referire la

contestatorul N.G., verificându-se incidența cazului prevăzut de art. 386

e

C. proc. pen., acesta nu este realizat, la dosarului nr. 43318/3/2005 aflându-se

declarația sa semnată personal. Art. 385

14

impune instanței de

recurs să procedeze la ascultarea inculpatului potrivit dispozițiilor cuprinse

în partea specială, titlul II, capitolul 2 (art. 70 și următoarele).

Art. 323 din același cod,

instituie posibilitatea punerii de întrebări, deci nu obligația, or, inculpatul

recurent a declarat „..nu mai am nimic de adăugat”. La ascultarea inculpatului,

precum și la termenele de judecată anterioare, el a fost asistat de avocat T.B.,

apărător ales Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ce-l privește pe

contestatorul Ș.F.D., motivele invocate ca fiind proprii contestației în

anulare nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și acest

contestator, la data când avea calitatea procesuală de inculpatul recurent, a

fost ascultat în instanța de recurs.

Nefiind îndeplinite

condițiile de contestație în anulare, cererile contstatorilor vor fi respinse

ca inadmisibile.

În baza dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

contestațiile în anulare formulate de contestatorii N.G. și Ș.F.D. împotriva

deciziei penale nr. 981 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 43318/3/2005.

Obligă contestatorul Ș.F.D.

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă contestatorul N.G. să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 16 septembrie 2008.