ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2830/2008

Asupra contestațiilor în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 981 din 18 martie 2008 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și de către, printre alții, inculpații N.G. (fost L.) și Ș.F.D. împotriva deciziei penale nr. 336 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a casat în totalitate decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 1486 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 67 C. pen., față de, printre alții, și inculpații menționați și la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatului Ș.F.D. i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000. Inculpatului N.G. (fost L.) i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 143/2000. Privindu-i pe cei doi inculpați, s-a dedus durata arestării preventive de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008, pentru Ș.F.D. și de la 6 iulie 2005 la 18 martie 2008 pentru N.G. (fost L.). S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

La datele de 26 și 27 martie 2008, condamnații au formulat contestații în anulare, căi de atac extraordinare, inadmisibile. Potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație. Alin. (2) al textului prevede situațiile ce trebuie examinate, respectiv termenul, motivul pe care se sprijină contestația în anulare, dovezile care sunt la dosar. Astfel, cu referire la contestatorul N.G., verificându-se incidența cazului prevăzut de art. 386 e C. proc. pen., acesta nu este realizat, la dosarului nr. 43318/3/2005 aflându-se declarația sa semnată personal. Art. 385 14 impune instanței de recurs să procedeze la ascultarea inculpatului potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolul 2 (art. 70 și următoarele).

Art. 323 din același cod, instituie posibilitatea punerii de întrebări, deci nu obligația, or, inculpatul recurent a declarat „..nu mai am nimic de adăugat”. La ascultarea inculpatului, precum și la termenele de judecată anterioare, el a fost asistat de avocat T.B., apărător ales Înalta Curte de Casație și Justiție. În ce-l privește pe contestatorul Ș.F.D., motivele invocate ca fiind proprii contestației în anulare nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și acest contestator, la data când avea calitatea procesuală de inculpatul recurent, a fost ascultat în instanța de recurs. Nefiind îndeplinite condițiile de contestație în anulare, cererile contstatorilor vor fi respinse ca inadmisibile.

În baza dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii N.G. și Ș.F.D. împotriva deciziei penale nr. 981 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 43318/3/2005. Obligă contestatorul Ș.F.D. să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă contestatorul N.G. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2008.