ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3207/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 981 din

18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 43318/3/2005, au fost admise recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. și de

inculpații D.D.S., D.V.F., S.F.D., N.G. și R.M. împotriva deciziei penale nr.

336 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost

casată, în totalitate, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr.

1486 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la:

- omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 67 C. pen. față de inculpații D.D.S., D.V.F., S.F.D.

și N.G.;

- greșita

aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. față de toți

inculpații, dispoziție care a fost înlăturată;

- omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 74 C. pen. lit. a), c) și art. 76 C. pen. în

favoarea inculpatului U.C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea

nr. 143/2000.

A fost

aplicată inculpatului D.D.S. pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 10 ani închisoare

aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 9 luni închisoare, 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei

principale și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67

C. pen.

A fost

aplicată inculpatului D.V.F. pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 12 ani închisoare

aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale

și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.

A fost

aplicată inculpatului S.F.D. pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare

aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei

principale și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67

C. pen.

A fost

aplicată inculpatului N.G. pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 C. pen. pe lângă pedeapsa principală de 13 ani închisoare

aplicată în baza art. 12 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei

principale și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67

C. pen.

Cu privire la

inculpatul U.C.C., au fost înlăturate dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele componente, care au fost

repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 4 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.

74 lit. a), c) C. pen.-art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.

74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.;

- 8 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr.

143/2000.

Au fost

reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. a), c) C. pen. și

art. 76 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea

nr. 143/2000 și a fost menținută pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În baza art.

33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a

dispus că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. după

executarea pedepsei principale.

S-a dedus din

pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive, după cum urmează:

- pentru

inculpatul D.D.S., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;

- pentru

inculpatul D.V.F., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;

- pentru

inculpatul S.F.D., de la 2 iunie 2005 la 18 martie 2008;

- pentru

inculpatul N.G., de la 6 iulie 2005 la 18 martie 2008;

- pentru

inculpatul R.M., de la 28 octombrie 2005 la 18 martie 2008.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

S-a dispus că

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații D.D.S., S.F.D., R.M.,

U.C., U.I. și U.C.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul S.F.D., aceasta fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26 aprilie

2013.

Pe această cale,

contestatorul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța

de recurs, în drept fiind invocate dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul S.F.D., sub aspectul admisibilității în principiu,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor

urma.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele

de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică

a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației

în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși

instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a

dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate

cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi

în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la

dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc.

pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea

temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității

în principiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărărilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1

1

), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul

a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată

prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această

cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura

efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză

se constată că a fost promovată contestația în anulare invocându-se dispozițiile

art. 386 lit. d) C. proc. pen., însă criticile expuse în cuprinsul cererii formulate

de contestator nu pot fi calificate și încadrate în dispozițiile anterior menționate,

nefiind identificate la dosarul cauzei dovezi în sprijinul căii extraordinare de

atac exercitate.

Astfel fiind,

contestația în anulare formulată de contestatorul S.F.D. apare ca fiind inadmisibilă,

nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu

a acesteia.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei soluții

sprijinite pe dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul S.F.D. împotriva deciziei penale

nr. 981 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 43318/3/2005.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2013.