ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1455/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 21 august 2006 reclamantul B.N. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 1082

din 24 iulie 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul B.N. a arătat, în esență, că deși îndeplinea condițiile

cerute de lege, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea formulată.

Prin sentința civilă

nr. 189 din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.N., a

anulat Hotărârea nr. 1082 din 24 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B., stabilind

reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10

decembrie 1940 - 6 martie 1945 și obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în

sensul admiterii cererii.

Pentru a se pronunța

în acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamantul a stat în lagăr în perioada decembrie 1940 - iunie 1945,

ceea ce reprezintă în mod vădit o suferință ce are la bază persecuția din

motive etnice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.B.

Recurenta susține că

reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000,

deoarece a fost deportat într-un lagăr de muncă și nu într-un lagăr de

concentrare, așa cum prevede legea.

Mai arată că în anul

1940 au fost trimise în lagăre de muncă din străinătate persoane de origine

germană, ca o măsură de protecție față de armata de ocupație sovietică.

Examinându-se

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în

cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că

recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, art. 1 lit. c).

Prin Normele de

aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, se observă

că Instanța de Fond a reținut în mod corect că din materialul probator aflat la

dosar nu rezultă că lagărul în care a fost internat reclamantul a fost un lagăr

de muncă pentru a se trage concluzia că s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor legii, care prevăd că beneficiază de drepturi persoanele

internate în lagăre de concentrare.

Totodată, Instanța de

Fond a interpretat în mod just prevederile legale aplicabile, reținând că

internarea în lagăr reprezintă o suferință determinată de persecuția pe motive

etnice.

De asemenea, Instanța

a reținut corect că reclamantul se încadrează și în prevederile art. 1 lit. V din

Legea nr. 189/2000, fiind strămutat împreună cu familia din localitatea de

domiciliu.

Rezultă că hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală și temeinică, urmând ca recursul

să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinței civile nr. 189/2006 din 30

octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.