ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1455/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 august 2006 reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 1082 din 24 iulie 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul B.N. a arătat, în esență, că deși îndeplinea condițiile cerute de lege, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea formulată.

Prin sentința civilă nr. 189 din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.N., a anulat Hotărârea nr. 1082 din 24 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B., stabilind reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 decembrie 1940 - 6 martie 1945 și obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii. Pentru a se pronunța în acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a stat în lagăr în perioada decembrie 1940 - iunie 1945, ceea ce reprezintă în mod vădit o suferință ce are la bază persecuția din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.B. Recurenta susține că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece a fost deportat într-un lagăr de muncă și nu într-un lagăr de concentrare, așa cum prevede legea. Mai arată că în anul 1940 au fost trimise în lagăre de muncă din străinătate persoane de origine germană, ca o măsură de protecție față de armata de ocupație sovietică. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, art. 1 lit. c). Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, se observă că Instanța de Fond a reținut în mod corect că din materialul probator aflat la dosar nu rezultă că lagărul în care a fost internat reclamantul a fost un lagăr de muncă pentru a se trage concluzia că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legii, care prevăd că beneficiază de drepturi persoanele internate în lagăre de concentrare. Totodată, Instanța de Fond a interpretat în mod just prevederile legale aplicabile, reținând că internarea în lagăr reprezintă o suferință determinată de persecuția pe motive etnice. De asemenea, Instanța a reținut corect că reclamantul se încadrează și în prevederile art. 1 lit. V din Legea nr. 189/2000, fiind strămutat împreună cu familia din localitatea de domiciliu.

Rezultă că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinței civile nr. 189/2006 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.