SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 11894/02 prezentată de Veronique FURNIZOR împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mes Mularoni, Jočienė, judecători și Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 martie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, dl Véronique Fournier, este o resortisantă franceză, născută în 1955 și rezidentă la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta a fost recrutată în cadrul Academiei de Amiens în calitate de maestru auxiliar pentru anul școlar 1992-1993. Prin decizia din 4 mai 1994, confirmată la 1 iulie 1994, rectorul Academiei a refuzat să își reînnoiască funcțiile pentru anul școlar 1993. 1994. La 26 iulie 1994, recurenta sesizează instanța administrativă din Amiens cu privire la o acțiune în anulare a acestor decizii. Prin hotărârea din 19 mai 1998, instanța a respins acțiunea sa. La 7 august 1998 reclamanta a făcut apel la instanța administrativă din Nancy. La 30 august 1999, președintele Curții și-a transmis apelul la Curtea Administrativă din Dauai, nou creată. Prin hotărârea din 4 aprilie 2001, Curtea Administrativă de Apel a confirmat hotărârea. Recurenta a formulat o cerere de asistență judiciară în fața Consiliului de Stat. Prin decizia din 6 noiembrie 2001, confirmată la 18 decembrie 2001, instanța judecătorească i-a fost refuzată pentru lipsa unor mijloace serioase care să îl convingă pe judecătorul de Casație. La 11 martie 2002, Comisia sesizează Consiliul cu privire la un recurs în casație, care a fost declarat neacceptat la 30 aprilie 2002 din cauza faptului că nu a fost prezentat de un avocat Consiliului de Õ ï și Curții de Casație. GRIFS Recurenta consideră că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Citând acest articol, precum și art. 13 din Convenție, Comisia se plânge că mijloacele sale de legalitate externă au fost respinse în mod eronat ca fiind întârziate, privând-o astfel de dreptul la asistență juridică, prin urmare, de o acțiune în casare pe lângă Consiliu, de un proces echitabil. Comisia consideră că această concediere fără o propunere de formare sau reconversie constituie o încălcare a dreptului la muncă și că 000 EUR (trei mii de euro) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această declarație nu a fost acceptată de guvernul Franței nici o recunoaștere a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor de autor în speță. mai mult de 30 iunie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă, subsemnată de Madame Veronica:ER, nota că guvernul francez este pregătit să-mi plătească suma de 3 000 EUR (trei mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta. Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine] Convenția și art. 62 alin. (3) din regulament. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A.B. Baka Premier Președinte
Requête n
o
11894/02
présentée par Véronique FOURNIER
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 19 septembre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
D.
Jočienė,
juges
,
et de
M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mars 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Véronique Fournier, est une ressortissante française, née en 1955 et résidant à Paris. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La requérante fut recrutée dans l’académie d’Amiens en qualité de maître auxiliaire pour l’année scolaire 1992-1993.
Par décision du 4 mai 1994, confirmée le 1
er
juillet 1994, le recteur de l’académie refusa de renouveler ses fonctions pour l’année scolaire
1993
‑
1994.Le 26 juillet 1994, la requérante saisit le tribunal administratif d’Amiens d’un recours en annulation de ces décisions.
Par jugement du 19 mai 1998, le tribunal rejeta son recours. La requérante fit appel le 7 août 1998 devant la cour administrative d’appel de Nancy. Le 30 août 1999, le président de la cour transmit sa requête à la cour administrative d’appel de Douai, nouvellement créée.
Par arrêt du 4 avril 2001, la cour administrative d’appel confirma le jugement.
La requérante forma une demande d’aide juridictionnelle devant le Conseil d’Etat. Par décision du 6 novembre 2001, confirmée le 18
décembre
2001, l’aide juridictionnelle lui fut refusée pour absence de moyens sérieux susceptibles de convaincre le juge de cassation.
Le 11 mars 2002, elle saisit le Conseil d’Etat d’un pourvoi en cassation, qui fut déclaré non admis le 30 avril 2002 faute d’être présenté par un avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation.
1.
La requérante estime que sa cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
2.
Citant cet article, ainsi que l’article 13 de la Convention, elle se plaint de ce que ses moyens de légalité externes ont été à tort rejetés comme tardifs, la privant ainsi du droit à l’aide juridictionnelle, donc d’un recours en cassation auprès du Conseil d’Etat et d’un procès équitable.
3.
Elle estime que ce licenciement sans proposition de formation ni de reconversion constitue une atteinte au droit au travail et qu’il s’agit d’une discrimination.
Le 11 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser à Madame Véronique FOURNIER la somme de 3
000 EUR (trois mille euros) dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce.»
Le 30 juin 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante
:
«
Je soussignée Madame Véronique FOURNIER, note que le gouvernement français est prêt à me verser la somme de 3
000 EUR (trois mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et la requérante sont parvenus.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
Partant, il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président