ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 noiembrie 2004, reclamanta SC S.G.R. SA București a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.G.A.M.C., anularea deciziei nr. 22 din 21 octombrie 2004 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr. 10426 din 27 iulie 2004, titlu de creanță în baza căruia au fost emise titlurile executorii nr. 2052 – 2056 din 9 septembrie 2004. Totodată, reclamanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării titlului de creanță (decizia nr. 10426/2004) până la soluționarea definitivă a cauzei.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata de dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 19.763.188 lei reprezentând fond fiscal de susținere a învățământului de stat, întrucât debitul a fost achitat la scadență, din eroare înregistrat în alt cont, eroare remediată însă la 26 ianuarie 2004. Tot greșit a mai susținut reclamanta, a fost obligată la plata de dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice nerezidente, debit inexistent, declarat din eroare ca obligație de plată și pentru care a depus declarații rectificative. La termenul din 6 aprilie 2006, reclamanta și-a completat capetele de acțiune cu o nouă cerere privind excepția de nelegalitate a Ordinului M.F.P.

nr. 531/2003 Prin sentința civilă nr. 939 din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiate, excepția de nelegalitate a O.M.F. nr. 531/2003 și capetele de acțiune vizând desființarea deciziilor nr. 22 și nr. 10426/2004 și ca inadmisibilă cererea de anulare a titlurilor executorii și întoarcerea executării. S-a reținut că Ordinul nr. 531/2003 are caracterul unui document intern a cărui nepublicare în M. Of. nu afectează drepturile reclamantei și că prin conținutul lui nu influențează soluționarea cauzei. Pe fondul pricinii, instanța fondului a apreciat că dobânzile și penalitățile de întârziere aferente sumei ce reprezintă fond special de susținere a învățământului sunt datorate, în condițiile în care debitul principal nu a fost contestat iar transferul acestuia din contul în care a fost plătit eronat s-a făcut cu mult mai târziu.

Tot datorate s-au considerat și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitului reprezentând impozit pe venitul persoanelor juridice nerezidente, declarațiile de rectificare fiind producătoare de efecte juridice numai pentru viitor. În ce privește titlurile executorii, instanța fondului a reținut că temeiul de drept pentru desființarea acestora îl constituie dispozițiile art. 169 C. proc. fisc. și art. 401 – art. 402 C. proc. civ. și nicidecum dispozițiile Legii nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S.G.R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut că în ce privește creanțele fiscale accesorii contribuției la fondul special de susținere a învățământului de stat instanța fondului nu a ținut cont de inexistența debitului fiscal principal în condițiile în care s-a dovedit că această obligație era aferentă lunii ianuarie 2002, dată la care a și fost plătită, iar accesoriile au fost calculate pentru perioada ianuarie 2002 – 10 iulie 2004; după cum nu a ținut cont că debitul fiscal principal reprezentând impozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente nu a existat în fapt, situație în care accesoriile au fost calculate pentru o sumă nedatorată. Recurenta a criticat hotărârea instanței care în opinia sa nu a analizat caracterul inform al deciziei reprezentând titlul de creanță și datorită căruia a fost imposibilă identificarea și individualizarea obligațiilor fiscale.

Tot greșit s-a invocat a fi fost respinsă excepția de nelegalitate a O.M.F. nr. 531/2003 precum și cererea vizând anularea titlurilor executorii și restituirea sumelor reținute. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea nu se justifică. Prin decizia nr. 10426 din 27 iulie 2004, S.E.A.P. din cadrul D.G.A.M.C. a calculat în sarcina reclamantei pe perioada 1 ianuarie 2002 – 19 iulie 2004, dobânzi de 12.193.886 lei și penalități de întârziere de 2.877.520 lei, aferente contribuției la fondul de susținere a învățământului de stat, datorate la bugetul de stat și nevirate în termen legal. Împrejurarea că debitul principal a fost achitat de reclamantă cu O.P.

nr. 87 din 26 iulie 2001 (în termen legal) dar înregistrat din eroare în contul „cota aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar” la Trezoreria Sectorului 1, după care abia la 16 ianuarie 2004 cu adresa nr. 6232 a solicitat transferul în contul corect, „fond special de susținere a învățământului de stat”, în mod corect nu a putut fi considerată ca dovadă de plată la scadență în sensul dispozițiilor fiscale și a generat plata de accesorii. Aceasta întrucât conform prevederilor O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare: „plata obligațiilor bugetare se efectuează de debitor distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuție sau alte venituri bugetare, iar pentru neplata la termenul scadent se datorează dobânzii și penalității de întârziere”.

Astfel fiind, cum plata debitului într-un cont greșit nu echivalează cu stingerea obligației, corect s-au calculat în sarcina reclamantei accesoriile aferente pe perioada cuprinsă între data scadenței și înregistrarea plății în contul corect (operațiune realizată de altfel după aproape doi ani). Prin același titlu de creanță s-au reținut în sarcina reclamantei dobânzile și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice nerezidente, calculate pentru perioada 12 decembrie 2000 – 20 iulie 2004. S-a reținut că în perioada 2001 – 2003 reclamanta a depus declarații fiscale prin care a raportat un impozit pe venit în cuantum de 5.358.648.781 lei. În conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 11/1996, aceste declarații reprezintă titluri executorii și care prin neexecutare atrag plata de dobânzi și penalități. Faptul că reclamanta la 14 ianuarie 2004 și respectiv la 15 ianuarie 2004 a depus la organul fiscal declarații rectificative de diminuare a obligației declarate inițial, chiar dacă a putut fi apreciat ca reprezentând un mod atipic de stingerea obligației nu poate înlătura accesoriile datorate pentru nerespectarea termenelor scadente care au curs până la momentul rectificării. Cu alte cuvinte, legal și temeinic s-a apreciat că aceste declarații produc efecte numai pentru viitor. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile O.M.F. nr. 531/2003.

Sub aspectul nelegalității acestui ordin, urmează a se reține că soluția de respingere a excepției de nelegalitate pronunțată de Curtea de Apel București, a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3182 din 2 octombrie 2006. Referitor la critica din recurs privind caracterul inform al Deciziei nr. 10426/2004, urmează a se aprecia ca fiind corectă soluția instanței de fond, prin care s-a reținut că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de lege. În fine, tot neîntemeiată este și critica vizând respingerea capătului de acțiune privind anularea titlurilor executorii și restituirea sumelor reținute, instanța fondului apreciind corect că față de obiectul acesteia, temeiul de drept nu-l constituie dispozițiile Legii nr. 29/1990.

În raport de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.G.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 939 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.