ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 22
noiembrie 2004, reclamanta SC S.G.R. SA București a solicitat în contradictoriu
cu A.N.A.F. și D.G.A.M.C., anularea deciziei nr. 22 din 21 octombrie 2004 prin
care i-a fost respinsă contestația împotriva Deciziei Ministerului Finanțelor
Publice nr. 10426 din 27 iulie 2004, titlu de creanță în baza căruia au fost
emise titlurile executorii nr. 2052 – 2056 din 9 septembrie 2004. Totodată,
reclamanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990,
suspendarea executării titlului de creanță (decizia nr. 10426/2004) până la
soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea cererii
reclamanta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata de dobânzi și
penalități de întârziere aferente sumei de 19.763.188 lei reprezentând fond
fiscal de susținere a învățământului de stat, întrucât debitul a fost achitat
la scadență, din eroare înregistrat în alt cont, eroare remediată însă la 26
ianuarie 2004.
Tot greșit a mai susținut
reclamanta, a fost obligată la plata de dobânzi și penalități de întârziere
aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice nerezidente, debit
inexistent, declarat din eroare ca obligație de plată și pentru care a depus
declarații rectificative.
La termenul din 6 aprilie
2006, reclamanta și-a completat capetele de acțiune cu o nouă cerere privind
excepția de nelegalitate a Ordinului M.F.P. nr. 531/2003
Prin sentința civilă nr. 939
din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins, ca neîntemeiate, excepția de nelegalitate a O.M.F. nr.
531/2003 și capetele de acțiune vizând desființarea deciziilor nr. 22 și nr. 10426/2004
și ca inadmisibilă cererea de anulare a titlurilor executorii și întoarcerea
executării.
S-a reținut că Ordinul nr. 531/2003
are caracterul unui document intern a cărui nepublicare în M. Of. nu afectează
drepturile reclamantei și că prin conținutul lui nu influențează soluționarea
cauzei.
Pe fondul pricinii, instanța
fondului a apreciat că dobânzile și penalitățile de întârziere aferente sumei
ce reprezintă fond special de susținere a învățământului sunt datorate, în
condițiile în care debitul principal nu a fost contestat iar transferul acestuia
din contul în care a fost plătit eronat s-a făcut cu mult mai târziu. Tot datorate
s-au considerat și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitului
reprezentând impozit pe venitul persoanelor juridice nerezidente, declarațiile
de rectificare fiind producătoare de efecte juridice numai pentru viitor.
În ce privește titlurile
executorii, instanța fondului a reținut că temeiul de drept pentru desființarea
acestora îl constituie dispozițiile art. 169 C. proc. fisc. și art. 401 – art. 402
C. proc. civ. și nicidecum dispozițiile Legii nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta SC S.G.R. SA București, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut
că în ce privește creanțele fiscale accesorii contribuției la fondul special de
susținere a învățământului de stat instanța fondului nu a ținut cont de
inexistența debitului fiscal principal în condițiile în care s-a dovedit că
această obligație era aferentă lunii ianuarie 2002, dată la care a și fost
plătită, iar accesoriile au fost calculate pentru perioada ianuarie 2002 – 10 iulie
2004; după cum nu a ținut cont că debitul fiscal principal reprezentând
impozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente nu a existat în fapt,
situație în care accesoriile au fost calculate pentru o sumă nedatorată.
Recurenta a criticat
hotărârea instanței care în opinia sa nu a analizat caracterul inform al
deciziei reprezentând titlul de creanță și datorită căruia a fost imposibilă
identificarea și individualizarea obligațiilor fiscale.
Tot greșit s-a invocat a fi
fost respinsă excepția de nelegalitate a O.M.F. nr. 531/2003 precum și cererea
vizând anularea titlurilor executorii și restituirea sumelor reținute.
Analizând legalitatea și
temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se
reține că acestea nu se justifică.
Prin decizia nr. 10426 din
27 iulie 2004, S.E.A.P. din cadrul D.G.A.M.C. a calculat în sarcina reclamantei
pe perioada 1 ianuarie 2002 – 19 iulie 2004, dobânzi de 12.193.886 lei și
penalități de întârziere de 2.877.520 lei, aferente contribuției la fondul de
susținere a învățământului de stat, datorate la bugetul de stat și nevirate în
termen legal.
Împrejurarea că debitul
principal a fost achitat de reclamantă cu O.P. nr. 87 din 26 iulie 2001 (în termen
legal) dar înregistrat din eroare în contul „cota aplicată asupra fondului de
salarii realizat lunar” la Trezoreria Sectorului 1, după care abia la 16
ianuarie 2004 cu adresa nr. 6232 a solicitat transferul în contul corect, „fond
special de susținere a învățământului de stat”, în mod corect nu a putut fi
considerată ca dovadă de plată la scadență în sensul dispozițiilor fiscale și a
generat plata de accesorii. Aceasta întrucât conform prevederilor O.G. nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările
ulterioare: „plata obligațiilor bugetare se efectuează de debitor distinct pe
fiecare impozit, taxă, contribuție sau alte venituri bugetare, iar pentru
neplata la termenul scadent se datorează dobânzii și penalității de
întârziere”.
Astfel fiind, cum plata
debitului într-un cont greșit nu echivalează cu stingerea obligației, corect
s-au calculat în sarcina reclamantei accesoriile aferente pe perioada cuprinsă
între data scadenței și înregistrarea plății în contul corect (operațiune
realizată de altfel după aproape doi ani).
Prin același titlu de creanță
s-au reținut în sarcina reclamantei dobânzile și penalitățile de întârziere
aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice nerezidente, calculate
pentru perioada 12 decembrie 2000 – 20 iulie 2004.
S-a reținut că în perioada
2001 – 2003 reclamanta a depus declarații fiscale prin care a raportat un
impozit pe venit în cuantum de 5.358.648.781 lei.
În conformitate cu
dispozițiile O.G. nr. 11/1996, aceste declarații reprezintă titluri executorii
și care prin neexecutare atrag plata de dobânzi și penalități.
Faptul că reclamanta la 14
ianuarie 2004 și respectiv la 15 ianuarie 2004 a depus la organul fiscal
declarații rectificative de diminuare a obligației declarate inițial, chiar
dacă a putut fi apreciat ca reprezentând un mod atipic de stingerea obligației nu
poate înlătura accesoriile datorate pentru nerespectarea termenelor scadente
care au curs până la momentul rectificării.
Cu alte cuvinte, legal și
temeinic s-a apreciat că aceste declarații produc efecte numai pentru viitor.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile O.M.F. nr. 531/2003.
Sub aspectul nelegalității
acestui ordin, urmează a se reține că soluția de respingere a excepției de
nelegalitate pronunțată de Curtea de Apel București, a fost menținută de Înalta
Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3182 din 2 octombrie 2006.
Referitor la critica din
recurs privind caracterul inform al Deciziei nr. 10426/2004, urmează a se
aprecia ca fiind corectă soluția instanței de fond, prin care s-a reținut că
aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de lege.
În fine, tot neîntemeiată
este și critica vizând respingerea capătului de acțiune privind anularea
titlurilor executorii și restituirea sumelor reținute, instanța fondului
apreciind corect că față de obiectul acesteia, temeiul de drept nu-l constituie
dispozițiile Legii nr. 29/1990.
În raport de aceste
considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC S.G.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 939 din 19 aprilie 2006
a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 ianuarie 2007.