ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1266/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 497/CA/2006, reclamantul B.R. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 5531 din 31 martie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și constatarea calității de beneficiar al Legii 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că tatăl său, D.B. împreună cu familia, în septembrie 1940 a fost strămutat, în urma Tratatului de la Craiova, din localitatea de domiciliu, comuna Ghelengic, jud. Caliacra, aflată în Bulgaria, în sat Iulia, comuna Regele Ferdinand, jud. Tulcea.

A mai arătat reclamantul că s-a născut la data de 13 octombrie 1943 în localitatea Filimon Sârbu, fostă Regele Ferdinand, jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi. Prin sentința civilă nr. 455/ CA din 12 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantului B.R., a anulat Hotărârea nr. 5531 din 31 martie 2006, emisă de C.J.P.T. și a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al legii 189/2000 cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin Hotărârea nr. 5531/2006, pârâta C.J.P.T. a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născut la data strămutării. În baza probelor administrate în cauză și din interpretarea teleologică a prevederilor legii, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Filimon Sârbu, fostă Regele Ferdinand, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu era născut la momentul efectuării schimbului de populație, în anul 1943 neavând loc strămutări, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată prin Legea 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 13 octombrie 1943, în localitatea Filimon Sârbu, fostă Regele Ferdinand, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Caliacra din Bulgaria. Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J. P.T. împotriva sentinței civile nr. 455/ CA din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2007.