ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2166/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 32 din 22 ianuarie 2007, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul H.Ș., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.,

dispunând anularea Hotărârii nr. 20742 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru

perioada 27 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 iulie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de

Fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul,

împreună cu familia sa, s-a refugiat, din cauza persecuțiilor etnice suferite,

urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu,

sat Boju, județul Cluj, în localitatea Someșeni.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta C.J.

P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10

și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că este

netemeinică și

nelegală, întrucât

schimbarea domiciliului reclamantului și a familiei sale nu poate fi

considerată refugiu din motive etnice, atâta vreme cât s-a

făcut dintr-o

localitate neocupată, într-o localitate aflată pe teritoriul ocupat, la acea

vreme, de regimul austro - ungar.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se

va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că drepturile

compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții

exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma

refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face

nici o distincție după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe

teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui

principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.

De asemenea, în conformitate cu art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1))

sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din

declarațiile notariale ale martorilor I.F. și S.

N., precum

și ale martorilor M.A. și L.A., audiați nemijlocit de Instanța de judecată,

rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice, constând în amenințări și bătăi, la

care au fost supuși membrii familiei sale, reclamantul s-a refugiat, împreună

cu familia, din localitatea de

domiciliu,

sat Boju, județul Cluj, în localitatea Someșeni.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum

și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor etnice suferite de

reclamant și familia sa, în mod corect Instanța de Fond a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și

să-i acorde drepturile ce i

se cuvin.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva

sentinței civile nr. 32 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.