ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 559

din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel

Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., dispunând anularea

Hotărârii nr. 20743 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 15 noiembrie

1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

începând cu data de 1 iulie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Instanța de Fond a reținut, în

baza

probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia

sa,

s-a refugiat, în cursul lunii noiembrie 1940, din cauza persecuțiilor etnice

suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de

domiciliu, sat Pata, județul Cluj, în localitatea Someșeni, reîntorcându-se în

localitatea de domiciliu în cursul lunii martie 1945.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta C.J.

P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10

și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că este

netemeinică și

nelegală, întrucât schimbarea domiciliului reclamantei și

familiei sale

nu poate fi considerată

refugiu din motive etnice, atâta vreme cât s-a

făcut dintr-o localitate

neocupată, într-o localitate aflată pe teritoriul ocupat, la acea vreme, de

regimul austro – ungar.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată,

a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că drepturile

compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții

exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma

refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face

nici o distincție după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe

teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui

principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.

De asemenea, în conformitate cu art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1))

sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile notariale ale martorilor

I.F. și H.Ș., acesta din urmă, precum și martorul M.A., fiind audiați și

nemijlocit de Instanța de judecată, rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice,

constând în amenințări, bătăi și interzicerea folosirii limbii materne, la care

au fost supuși membrii familiei sale, reclamanta s-a refugiat, împreună cu

familia, în toamna anului 1940, din localitatea de domiciliu, sat Pata, județul

Cluj, în localitatea Someșeni, reîntorcându-

se

în localitatea de domiciliu în cursul lunii martie 1945.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum

și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor etnice suferite de

reclamantă și familia sa, în mod corect Instanța de Fond a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin

care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i

acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat,

menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva

sentinței civile nr. 559 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.