ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 20 ianuarie 2005, reclamantul

D.M.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate încetarea raporturilor sale de serviciu, și să

fie obligat pârâtul la trecerea sa în rezervă și la plăți compensatorii,

echivalentul a 20 solde lunare brute.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a funcționat timp de peste 15 ani ca maistru militar și

cu ocazia desființării unității militare din care făcea parte, a optat pentru

trecerea sa în rezervă, cu plăți compensatorii în condițiile art. 8 lit. c) din

O.G. nr. 7/1998.

Pârâtul însă nu a dat curs

cererii sale, mutându-l de la 30 septembrie 2004 la o unitate militară situată

la aproape 600 Km de localitatea de domiciliu.

Reclamantul și-a precizat

acțiunea prin notele de ședință depuse la 7 noiembrie 2006, prin care a arătat

că își menține cererea privind plățile compensatorii, în timp ce primele două

capete de acțiune au rămas fără obiect, prin trecerea sa în rezervă la 1

octombrie 2005, urmare a cererii de demisie din 5 septembrie 2005.

Prin sentința civilă nr. 7

din 10 ianuarie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis în parte acțiunea,

constatând că reclamantul era îndreptățit la o plată compensatorie

corespunzătoare vechimii în serviciu, în cuantumul prevăzut la art. 8 alin. (1)

lit. c) din O.G. nr. 7/1998 modificată și în condițiile art. 85 alin. (1) lit. c)

raportat la lit. g) din Legea nr. 80/1995 modificată și completată, la data cererii

de trecere în rezervă, în 3 august 2004.

Instanța a dispus obligarea

pârâtului la plata compensatorie și la 500 RON cheltuieli de judecată,

respingând în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată,

obiectului acțiunii devenindu-i incidente prevederile art. 1 cu referire la art.

2 lit. e) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauze, instanța a

constatat că, potrivit art. 8 din O.G. nr. 7/1998, reclamantul era îndreptățit să

formuleze cerere de trecere în rezervă, urmare căreia să beneficieze de plata

compensatorie, potrivit vechimii sale în serviciu, mai mare de 15 ani.

Cât privește reîncadrarea în

altă unitate, soluție oferită de pârât, instanța a reținut că aceasta este prevăzută

cu titlu de protecție, dar că angajatul nu este obligat să o accepte, având

alegerea depunerii cererii de trecere în rezervă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că

temeiul de drept al trecerii în rezervă și al încetării raporturilor de

serviciu ale reclamantului a fost textul art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit căruia ofițerii, maiștrii

militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în

retragere prin demisie.

În cauză, ca urmare a desființării

unității din Timișoara, la 7 iulie 2004 reclamantului i s-a propus încadrarea la U.M. 01872 și întrucât nu a existat un refuz expres, prin ordinul nr. 175 din 26 iulie 2004

s-a dispus numirea în funcție începând cu 1 septembrie 2004, în aplicarea art. 3

din O.G. nr. 7/1998 potrivit căruia cadrele militare ale căror funcții se

reduc, vor fi încadrate, în alte unități.

Pârâtul a mai arătat că

reclamantul nu a solicitat anularea acelui ordin de numire în funcție la

unitatea din Bucșani, iar ulterior, prin ordinul nr. 181 din 19 septembrie 2005

s-a dispus trecerea în rezervă prin demisie, începând cu 1 octombrie 2005, în

conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304 alin.(1) C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și pe fond, respingerea

acțiunii.

Astfel, potrivit art. 8 din O.G.

nr. 7/1998 cadrele militare cu o vechime în serviciu mai mică de 20 de ani pot

trece în rezervă la cerere sau pot fi trecute în rezervă de către Ministerul

Apărării, ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare a armatei, beneficiind

de o plată compensatorie, neimpozabilă, corespunzătoare vechimii în serviciu.

În art. 3 din O.G. nr. 7/1998

se prevede că militarii ale căror funcții se reduc, vor fi încadrați în

limitele prevederilor statelor de organizare în alte unități din garnizoana de

dislocare sau în alte garnizoane, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul

Apărării.

De asemenea, potrivit art. 85

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, militarii pot fi trecuți în rezervă

când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din

statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte

funcții sau unități.

În cauză, întrucât unitatea

unde lucra reclamantul urma a fi desființată în luna octombrie 2004, s-a dispus

la 26 iulie 2004, prin Ordinul nr. 175/2004 încadrarea sa la U.M. Bucșani, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995

și art. 8 din O.G. nr. 7/1998.

Toate rapoartele personale

ale reclamantului, datate între 3 august 2004 și 23 septembrie 2004 sunt

ulterioare numirii sale în funcție la U.M. Bucșani, prin Ordinul nr. 175 din 26 iulie 2004, act administrativ necontestat.

Ca urmare a cererii de

demisie a reclamantului din 5 septembrie 2005, s-a aprobat prin Ordinul nr. 181

din 19 septembrie 2005, trecerea în rezervă cu începere de la 1 octombrie 2005,

potrivit art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, situație în care nu

sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 7/1998, reclamantul neavând dreptul legal

la plăți compensatorii.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Apărării împotriva sentinței civile nr. 7 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond respinge acțiunea formulată de D.M.M.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.