ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1788/2008

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din data de 8 mai 2008, a Curții de

Apel București, secția l penală, pronunțată în

dosarul nr. 2330/2/2008, s-a prelungit starea de arest a inculpatului Z.Y.A.

cu 30

de zile, de la 14 mai 2008 la 12 iunie 2008.

În motivarea acestei

încheieri, instanța de fond a avut în vedere

faptul că, numitul Z.Y.A. este

urmărit în vederea cercetării

sub

aspectul infracțiunilor de asociere în vederea importului de cocaină a

fabricării și a distribuirii de cocaină, cu intenția de a

importa în Statele Unite ale Americii, prevăzute

de Titlul 21 din Codul

Statelor

Unite, secțiunile 963, 960, 952 și 959 și pentru fabricarea și

distribuirea cocainei cu intenția de a o importa

în Statele Unite, fapte prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite,

secțiunile (a) și 960.

Împotriva acestuia,

Tribunalul Districtual din Columbia a emis

mandatul de arestare din data de 30 noiembrie 2007,

în baza actului de acuzare nr. CR 07-320 din 30 noiembrie 2007.

În fapt, s-a reținut că acesta este capul

unei organizații

importante de trafic de

droguri, cu baza în regiunea Tri-Border din

America de Sud, acoperind Paraguay-ul, Brazilia și Argentina. La data

de 05 octombrie 2007, între Z.Y.A. și U.C. (ofițer

sub acoperire) a avut loc o

convorbire telefonică, în urma căreia Z.Y.A.

i-a trimis acestuia din urmă un kilogram de cocaină, livrarea a avut loc a doua

zi, la

6 octombrie 2007, pachetul livrat

fiind ridicat de către organele de poliție care

au stabilit, în urma

testărilor efectuate, că acesta conține cocaină. Ulterior, la data de 30

octombrie 2007, a avut loc o întâlnire între

Z.Y.A.

și U.C., la care s-a discutat despre livrarea unei cantități de 50-100 Kg. de

cocaină, precum și a unei cantități de 3 Kg. de heroină.

Din noiembrie 2007, U.C.

a continuat să poarte discuții cu Z.Y.A.

în legătură cu efectuarea unor transporturi

însemnate de cocaină și

heroină.

Faptele reținute în sarcina numitului Z.Y.A.

au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv

al infracțiunilor prevăzută de art. 2 și art. 10 din Legea nr.

143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23

de ani.

S-a mai reținut prin

încheierea recurată, faptul că din conținutul comunicării Ambasadei Statelor

Unite ale Americii, a rezultat că sunt probe temeinice că persoana urmărită a

săvârșit infracțiunile mai sus-

menționate, iar până în prezent s-a efectuat examenul de

regularitate

internațională,

însă nu a fost primită cererea de extrădare, astfel încât s-a apreciat că

cererea de prelungire a arestării provizorii formulată de parchet este

întemeiată, menținându-se temeiurile arestării.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs persoana urmărită Z.Y.A. solicitând, prin

intermediul apărătorului desemnat din oficiu și al interpretului de limba arabă,

admiterea recursului, casarea

încheierii

din 8 mai 2008 a Curții de Apel București și pe fond

respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării

provizorii

cu consecința punerii în libertate, considerând că nu se face vinovat de

faptele ce îi sunt imputate precum și faptul că s-a depășit termenul arestării

provizorii, care în opinia sa este de 40 zile.

Înalta Curte, examinând recursul formulat,

prin prisma

motivelor invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind

arestarea provizorie în vederea extrădării, în cursul

soluționării cauzei, instanța, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile

necesitatea menținerii arestării provizorii,

putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura

obligării de a nu părăsi

tara sau localitatea.

În speța de față, persoană urmărită Z.Y.A. a

fost arestată provizoriu în vederea extrădării la cererea autorităților

judiciare din Statele Unite ale Americii, în vederea cercetării sub

aspectul comiterii de infracțiuni privind

traficul de droguri, împotriva acestuia fiind emis mandatul de arestare din

data de 30 noiembrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Columbia, în baza

actului de acuzare din 30 noiembrie 2007, reținându-se în sarcina acestuia că,

este capul unei organizații importante de trafic

de droguri, cu baza în

regiunea Tri-Border din America de Sud, acoperind

Paraguay-ul, Brazilia și Argentina.

Înalta Curte a constatat faptul că, critica

recurentului vizând durata termenului arestării provizorii nu poate fi primită,

întrucât

potrivit dispozițiilor art. 46 alin.

(6) din Legea nr. 302/2004, arestarea

provizorie

încetează de drept după trecerea unui termen de 40 zile,

dacă în acest interval de timp nu se primesc

cererea de extrădare și

înscrisurile necesare, cu excepția cazului în

care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata

maximă a

perioadei de arestare provizorie. Astfel,

potrivit respectivului articol, se

prevede o perioadă maximă de arestare

provizorie, în caz de

urgență, de 40 de

zile, cu o derogare, în cazul în care printr-un tratat

bilateral este prevăzut

un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.

Cu privire la cauza de

față, potrivit art. XI alin. (4) din Convenția

de extrădare dintre România și Statele Unite ale

Americii, ratificată

prin Legea nr. 674/1925,

persoana arestată în mod provizoriu va fi

eliberată dacă, în termen de 2

luni de la data arestării în România

sau

încarcerării ei în Statele Unite ale Americii, cererea formală de

extrădare precum și dovezile de culpabilitate sprijinite

pe documente,

după cum se prevede mai

sus, nu va fi prezentată, de către agentul

diplomatic al guvernului care

cere extrădarea sau, în lipsa lui, de către un agent consular al zisului

guvern.

Astfel, Înalta Curte constatată că,

încheierea pronunțată de

instanța de fond

este legală, întrucât nu a fost formulată cererea de extrădare, însoțită de

documentele necesare, termenul de două luni

nu a fost depășit, fiind întrunite dispozițiile art. 46 alin. (6) din

Legea nr. 302/2004 și nu au intervenit alte elemente de natură a le modifica pe

cele avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării, recurentul fiind urmărit de

autoritățile judiciare

americane în vederea cercetării sub aspectul

infracțiunilor de

asociere în vederea

importului de cocaină a fabricării și a distribuirii

de cocaină, cu intenția de a importa în Statele

Unite ale Americii

prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite,

secțiunile

963, 960, 952 și 959 și pentru

fabricarea și distribuirea cocainei cu intenția de a o importa în Statele Unite,

fapte prevăzute de Titlul 21

din Codul Statelor Unite, secțiunile (a) și

960, infracțiuni care-și

găsesc

corespondentul în legislația română, fiind prevăzute de art. 2

și art. 10

din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23 de ani.

Pentru aceste considerente, văzând și

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va

respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana urmărită Z.Y.A.

, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va

obliga recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana urmărită

Z.Y.A

. împotriva

încheierii din data de 8 mai 2008 a

Curții

de Apel București, secția l penală, dispusă în dosarul nr.

2330/2/2008.

Obligă recurentul persoană

urmărită la plata sumei de 140 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă arabă, se va suporta din fondul

înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2008.