ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1788/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 8 mai 2008, a Curții de Apel București, secția l penală, pronunțată în dosarul nr. 2330/2/2008, s-a prelungit starea de arest a inculpatului Z.Y.A. cu 30 de zile, de la 14 mai 2008 la 12 iunie 2008. În motivarea acestei încheieri, instanța de fond a avut în vedere faptul că, numitul Z.Y.A.

este urmărit în vederea cercetării sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea importului de cocaină a fabricării și a distribuirii de cocaină, cu intenția de a importa în Statele Unite ale Americii, prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secțiunile 963, 960, 952 și 959 și pentru fabricarea și distribuirea cocainei cu intenția de a o importa în Statele Unite, fapte prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secțiunile (a) și 960. Împotriva acestuia, Tribunalul Districtual din Columbia a emis mandatul de arestare din data de 30 noiembrie 2007, în baza actului de acuzare nr. CR 07-320 din 30 noiembrie 2007. În fapt, s-a reținut că acesta este capul unei organizații importante de trafic de droguri, cu baza în regiunea Tri-Border din America de Sud, acoperind Paraguay-ul, Brazilia și Argentina.

La data de 05 octombrie 2007, între Z.Y.A. și U.C. (ofițer sub acoperire) a avut loc o convorbire telefonică, în urma căreia Z.Y.A. i-a trimis acestuia din urmă un kilogram de cocaină, livrarea a avut loc a doua zi, la 6 octombrie 2007, pachetul livrat fiind ridicat de către organele de poliție care au stabilit, în urma testărilor efectuate, că acesta conține cocaină. Ulterior, la data de 30 octombrie 2007, a avut loc o întâlnire între Z.Y.A. și U.C., la care s-a discutat despre livrarea unei cantități de 50-100 Kg. de cocaină, precum și a unei cantități de 3 Kg. de heroină. Din noiembrie 2007, U.C. a continuat să poarte discuții cu Z.Y.A. în legătură cu efectuarea unor transporturi însemnate de cocaină și heroină.

Faptele reținute în sarcina numitului Z.Y.A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzută de art. 2 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23 de ani. S-a mai reținut prin încheierea recurată, faptul că din conținutul comunicării Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a rezultat că sunt probe temeinice că persoana urmărită a săvârșit infracțiunile mai sus- menționate, iar până în prezent s-a efectuat examenul de regularitate internațională, însă nu a fost primită cererea de extrădare, astfel încât s-a apreciat că cererea de prelungire a arestării provizorii formulată de parchet este întemeiată, menținându-se temeiurile arestării.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana urmărită Z.Y.A. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu și al interpretului de limba arabă, admiterea recursului, casarea încheierii din 8 mai 2008 a Curții de Apel București și pe fond respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării provizorii cu consecința punerii în libertate, considerând că nu se face vinovat de faptele ce îi sunt imputate precum și faptul că s-a depășit termenul arestării provizorii, care în opinia sa este de 40 zile. Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.

, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind arestarea provizorie în vederea extrădării, în cursul soluționării cauzei, instanța, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea. În speța de față, persoană urmărită Z.Y.A.

a fost arestată provizoriu în vederea extrădării la cererea autorităților judiciare din Statele Unite ale Americii, în vederea cercetării sub aspectul comiterii de infracțiuni privind traficul de droguri, împotriva acestuia fiind emis mandatul de arestare din data de 30 noiembrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Columbia, în baza actului de acuzare din 30 noiembrie 2007, reținându-se în sarcina acestuia că, este capul unei organizații importante de trafic de droguri, cu baza în regiunea Tri-Border din America de Sud, acoperind Paraguay-ul, Brazilia și Argentina.

Înalta Curte a constatat faptul că, critica recurentului vizând durata termenului arestării provizorii nu poate fi primită, întrucât potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie încetează de drept după trecerea unui termen de 40 zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare și înscrisurile necesare, cu excepția cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie. Astfel, potrivit respectivului articol, se prevede o perioadă maximă de arestare provizorie, în caz de urgență, de 40 de zile, cu o derogare, în cazul în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.

Cu privire la cauza de față, potrivit art. XI alin. (4) din Convenția de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificată prin Legea nr. 674/1925, persoana arestată în mod provizoriu va fi eliberată dacă, în termen de 2 luni de la data arestării în România sau încarcerării ei în Statele Unite ale Americii, cererea formală de extrădare precum și dovezile de culpabilitate sprijinite pe documente, după cum se prevede mai sus, nu va fi prezentată, de către agentul diplomatic al guvernului care cere extrădarea sau, în lipsa lui, de către un agent consular al zisului guvern.

Astfel, Înalta Curte constatată că, încheierea pronunțată de instanța de fond este legală, întrucât nu a fost formulată cererea de extrădare, însoțită de documentele necesare, termenul de două luni nu a fost depășit, fiind întrunite dispozițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și nu au intervenit alte elemente de natură a le modifica pe cele avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, recurentul fiind urmărit de autoritățile judiciare americane în vederea cercetării sub aspectul infracțiunilor de asociere în vederea importului de cocaină a fabricării și a distribuirii de cocaină, cu intenția de a importa în Statele Unite ale Americii prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secțiunile 963, 960, 952 și 959 și pentru fabricarea și distribuirea cocainei cu intenția de a o importa în Statele Unite, fapte prevăzute de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secțiunile (a) și 960, infracțiuni care-și găsesc corespondentul în legislația română, fiind prevăzute de art. 2 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 23 de ani.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită Z.Y.A. , iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana urmărită Z.Y.A . împotriva încheierii din data de 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția l penală, dispusă în dosarul nr. 2330/2/2008. Obligă recurentul persoană urmărită la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă arabă, se va suporta din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.