ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7215/2008

HOTĂRÂRE
19.11.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7215/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 21 martie 2006, reclamanții A.G. și A.M. au solicitat anularea deciziei

nr. 59 din 15 februarie 2006 emisă de pârâta A.V.A.S. și obligarea să le acorde

măsuri reparatorii pentru întregul imobil ce a făcut obiectul notificării nr.

99/M/2001 și nu doar pentru cota de ½ din bun cum greșit s-a dispus prin

actul administrativ atacat.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că pârâta a soluționat notificarea cu nesocotirea

prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura de restituire

profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, astfel că au dreptul la

despăgubiri pentru întreg imobilul solicitat și nu doar pentru cota de ½

stabilită prin dispoziție.

Prin sentința civilă nr.

1602 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, întrucât reclamanții nu

au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctei C.A., mătușa lor, a cărei cotă o

pretind prin cerere, motiv pentru care nu le sunt aplicabile dispozițiile

legale invocate.

Apelul declarat de

reclamanți a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 439 din 19 iunie

2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanță care a reținut,

de asemenea, că reclamanții nu au probat că sunt succesorii defunctei C.A.,

coproprietara celeilalte cote de ½ pretinse prin cerere.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate sau în care au

învederat că greșeala strecurată în certificatul de calitate nr. 159 din 30

august 2006 emis de pe urma defunctei C.A., depus în justificarea cererii

introductive, constând în neindicarea lor ca moștenitori ai acesteia și care a

constituit temeiul respingerii cererii dedusă judecății va fi corectată prin

prezentarea unui asemenea act în recurs, act care să cuprindă cuvenita mențiune

și care-i îndreptățește să solicite cota de ½ pretinsă în litigiul dedus

judecății.

Recursul nu este fondat.

Certificatul de calitate

invocat privește exclusiv succesiunea defunctului A.G.V., bunicul reclamanților

și nu are relevanță cât privește drepturile pretinse în prezenta procedură și

care vizează succesiunea defunctei C.A., motiv pentru care nici nu a fost

analizată de instanțe în contextul evocat în recurs.

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. 60 din 21 aprilie 1999, la succesiunea acestei persoane a venit,

în calitate de moștenitor legal fiul acesteia, A.C., care la rândul său a

decedat la data de 28 martie 2002 și care, potrivit adresei nr. 10957 din 12

august 2008 emisă de Primăria municipiului Râmnicu Sărat, aspect necontestat de

pârâți, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 4 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 invocate de recurenții-reclamanți în susținerea

demersului judiciar și considerate de aceștia ca incidente în cauză „de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la

cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus

în termen cerere de restituire”.

Soluția prevăzută în textul

legal evocat este transpunerea în legea specială a dispoziției art. 697 C. civ.

și presupune că moștenitorul ce a solicitat restituirea bunului în baza Legii

nr. 10/2001, culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în

termenul legal.

Însă în speță, așa cum legal

au reținut instanțele, moștenitor al persoanei îndreptățite la restituire era

fiul defunctei C.A., A.C., în calitate de unic moștenitor al acesteia și care

nu a formulat notificarea prevăzută de legea specială.

Reclamanții nu au, astfel

cum greșit au susținut pe parcursul cercetării judecătorești, calitatea de

comoștenitori ai defunctei, ci, în raport cu cele sus evocate sunt străini de

succesiunea acesteia, fiind astfel în mod corect considerați a nu se afla în

ipoteza prevăzută de dispozițiile legale evocate.

Ca urmare, față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi

respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții A.G. și A.M. împotriva deciziei nr. 439 din 19 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 370/2010
cedat cota, în favoarea lui l.l., autorarea contestatoarei și titulara notificării. Tribunalul a apreciat că, titularul notificării nu poate primi măsuri reparatorii decât proporțional cotei-părți din bun, preluată de la autorul său, l.G.A.
ÎCCJ 2007-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5776/2007
măsurile reparatorii prevăzute de lege, în condițiile în care contestatoarea nu este unica succesoare a foștilor proprietari ai imobilului, aceasta ignoră dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege, în redactarea ulterioară republicării, potriv
ÎCCJ 2007-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6480/2007
pct. 4.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Pentru cealaltă cotă de 1⁄2, aparținând coproprietarului D.S., recurentul-reclamant își justifică, însă, calitatea de persoană îndreptățită la restituire, întrucât mama sa,
ÎCCJ 2007-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2007
Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 293 din 23 aprilie 2004 Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamantul I.V.N. în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2009-10-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8639/2009
din imobil se putea constata că reclamantul era îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii. Prin sentința civilă nr. 817 din 12 mai 2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pri
Sursă