ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 17 din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.R. SA Redea, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F și D.G.F.P. Olt și a dispus anularea pct. 2 din Decizia nr. 101 din 22 iunie 2006 emisă de A.N.A.F., a pct. 2.1. din Decizia de impunere nr. 7554 din 20 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P Olt, precum și raportul de inspecție fiscală din 20 decembrie 2005 în privința sumei de 1.120.748 lei, din care 700.282 lei reprezentând TVA, 392.275 lei reprezentând dobânzi și 91.191 lei reprezentând penalități de întârziere, exonerând-o pe reclamantă de la plata acestora.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Reclamanta SC R.R. SA Redea a încheiat cu SC C. SA Dolj un contract de asociere în participațiune având ca obiect realizarea și valorificarea producției de cereale boabe și plante oleaginoase din producția 2002 - 2003, aportul reclamantei constând în suprafața de 6.150 ha teren, iar aportul SC C. SA Dolj constând în aprovizionarea cu materiale și executarea lucrărilor agricole specifice și necesare pentru obținerea recoltei. Prin contractul de asociere în participațiune, părțile au convenit ca evidența contabilă să fie ținută de SC C. SA Dolj, iar la sfârșitul anului acest asociat să trimită către SC R.R.

SA Redea decontul cu veniturile și cheltuielile realizate proporțional cu cota de participare. În realizarea obligațiilor contractuale, SC C. SA Dolj a înregistrat în evidența contabilă o producție agricolă în valoare de 3.685.696 lei, a colectat T.V.A. aferentă în sumă de 602.208 lei, a efectuat declarațiile necesare la organul fiscal și a transmis către SC R.R. SA Redea decontul de venituri și cheltuieli și nota contabilă nr. 10 din 31 decembrie 2003. Prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că, pentru cantitățile de produse agricole în valoare de 3.685.696 lei pe care le-a livrat SC C. SA Dolj, reclamanta avea obligația de a emite facturi fiscale și de a colecta T.V.A., conform art. 3 pct. 1, art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002, în sumă de 700.282 lei.

Organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a dobânzii în sumă de 329.275 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 91.191 lei. În baza raportului de inspecție fiscală, D.G.F.P. Olt a emis Decizia de impunere nr. 7554 din 20 decembrie 2005, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare reprezentate de dobânda și penalitățile de întârziere stabilite prin raportul de inspecție fiscală. Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de A.N.A.F. – D.G.S.C. în privința sumei totale de 1.073.362, reprezentând T.V.A. - 652.896 lei, dobânzi - 329.275 lei și penalități de întârziere - 91.191 lei. Contestația a fost admisă în privința sumei de 47.386 lei reprezentând sold T.V.A., reținându-se că organul fiscal avea obligația de a emite decizia de impunere doar pentru diferența dintre T.V.A.

stabilită suplimentar și T.V.A. de rambursat aferent decontului lunii decembrie 2005. A reținut Instanța că sunt nefondate aspectele reținute de organele fiscale întrucât cele două societăți nu se comportă ca două persoane impozabile distincte și că, din punct de vedere al T.V.A. contractul de asociere în participațiune a fost executat cu respectarea art. 29 pct. c lit. e) din Legea nr. 345/2002, întrucât drepturile și obligațiile legale privind T.V.A. au revenit SC C. SA Dolj, care și le-a îndeplinit prin transmiterea decontului de venituri și cheltuieli conform cotei de participare a asociaților. Curtea de Apel a concluzionat că operațiunile efectuate de reclamantă pentru livrarea producției agricole 2002 - 2003 către SC C. SA Dolj nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. (2) și art. 3 pct. 1 din Legea nr. 345/2002, întrucât SC R.R.

SA Redea nu era proprietara producției livrate, iar obligația de înregistrare în contabilitate a operațiunii revenea SC C. SA Dolj. Împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Olt, în temeiul art. 304 pct. 8 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că T.V.A. ce trebuia colectat de SC R.R. SA Redea nu intră sub incidența prevederilor contractului de asociere în participațiune, ci sub incidența art. 3 alin. (1), art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002 și că reclamanta avea obligația de a calcula, de a înregistra și de a vira T.V.A. aferent costului produselor agricole obținute, urmând ca SC C. SA Dolj să deducă acest T.V.A.

ulterior, prin vânzarea către diversele terțe persoane. Analizând cauza prin prisma criticilor recurentelor - pârâte, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În esență, recurentele - pârâte susțin că, deși în contractul de asociere în participațiune se prevede că „evidența contabilă privind cheltuielile și veniturile se va ține de către SC C. SA Dolj, reclamanta avea obligația de a emite facturi, de a calcula, de a înregistra și de a vira T.V.A. aferentă produselor agricole livrate în executarea contractului, conform art. 3 alin. (1), art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată (reglementarea aplicabilă raporturilor juridice).

Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 345/2002 invocate de recurentele - pârâte: - art. 3 alin. (1): prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestora; - art. 14: faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul efectuării livrării de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege; - art. 29 pct. b lit. a): la începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe.

În cauză, însă, suntem în prezența unei asocieri în participațiune, reglementată de art. 251 - 256 C. comercial, în privința căreia erau aplicabile, pe perioada supusă controlului, dispozițiile art. 29 pct. c lit. c) din Legea nr. 345/2002, avute în vedere de Instanța de Fond. Astfel, potrivit art. 29 pct. c lit. c) din Legea nr. 345/2002, „drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare veniturile și cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

Sumele decontate între părți fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată în cotele prevăzute de lege". În același sens sunt și prevederile pct. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993 (în vigoare în perioada derulării contractului de asociere în participațiune), conform cărora „Cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în participațiune se contabilizează distinct de către unul din asociați, conform prevederilor contractului de asociere.

La sfârșitul perioadei de raportare, cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie". Or, în cauză, este necontestat faptul că SC C. SA Dolj a ținut evidența contabilă, a colectat T.V.A., a efectuat declarațiile necesare la organul fiscal și a transmis reclamantei decontul de venituri și cheltuieli, prin nota contabilă din 31 decembrie 2003. În sensul sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel este și soluția de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, prevăzută la pct. 2.1 teza a doua din anexa la Decizia Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2003 pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unor prevederi referitoare la taxa pe valoarea adăugată, potrivit căreia, în situația asocierii în participațiune „se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată asociația sau organizația, care trebuie să respecte toate prevederile legale în domeniul taxei pe valoarea adăugată, precum: a) facturile fiscale pentru prestările efectuate sunt emise în numele asociației sau al organizației respective; b) evidența contabilă se ține la nivelul asociației sau al organizației, inclusiv jurnalele de vânzare/ cumpărare; c) decontul de T.V.A.

trebuie întocmit pe total activitate desfășurată de asociație sau organizație; d) dreptul de deducere pentru bunurile și serviciile achiziționate se exercită de asociație sau organizație, facturile fiind emise pe numele acesteia". În sprijinul validității soluției pronunțate de Curtea de Apel, sunt relevante prevederile actuale din C. fisc.

- chiar dacă acestea nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății - care prevăd expres, în art. 156 alin. (5), că „în cazul asociațiilor în participațiune care nu constituie o persoană impozabilă, drepturile și obligațiile legale privind taxa (T.V.A.) revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți". În consecință, față de dispozițiile menționate, rezultă, lipsit de orice echivoc, faptul că obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociației în participațiune, astfel că se contabilizează și se îndeplinesc de către asociatul căruia îi revine această sarcină, potrivit contractului de asociere în participațiune, în speță SC C. SA Dolj, astfel că nu pot fi primite susținerile recurentelor - pârâte referitoare la faptul că SC R.R.

SA Redea îi revin în mod distinct obligațiile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.