ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17 din 18 ianuarie

2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.R. SA Redea, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F și D.G.F.P. Olt și a dispus anularea pct. 2 din Decizia nr.

101 din 22 iunie 2006 emisă de A.N.A.F., a pct. 2.1. din Decizia de impunere

nr. 7554 din 20 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P Olt, precum și raportul de

inspecție fiscală din 20 decembrie 2005 în privința sumei de 1.120.748 lei, din

care 700.282 lei reprezentând TVA, 392.275 lei reprezentând dobânzi și 91.191

lei reprezentând penalități de întârziere, exonerând-o pe reclamantă de la

plata acestora.

În motivarea

sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce

vor fi arătate în continuare.

Reclamanta

SC R.R. SA Redea a încheiat cu SC

C.

SA Dolj un contract de asociere în participațiune având ca obiect realizarea și

valorificarea producției de cereale boabe și plante oleaginoase din producția

2002 - 2003, aportul reclamantei constând în suprafața de 6.150 ha teren, iar aportul SC C. SA Dolj constând în aprovizionarea cu materiale și executarea

lucrărilor agricole specifice și necesare pentru obținerea recoltei. Prin

contractul de asociere în participațiune, părțile au convenit ca evidența

contabilă să fie ținută de SC C. SA Dolj, iar la sfârșitul anului acest asociat

să trimită către SC R.R. SA Redea decontul cu veniturile și cheltuielile

realizate proporțional cu cota de participare.

În realizarea obligațiilor

contractuale, SC C. SA Dolj a înregistrat în evidența contabilă o producție

agricolă în valoare de 3.685.696 lei, a colectat T.V.A. aferentă în sumă de

602.208 lei, a efectuat declarațiile necesare la organul fiscal și a transmis

către SC R.R. SA Redea decontul de venituri și cheltuieli și nota contabilă nr.

10 din 31 decembrie 2003.

Prin raportul de

inspecție fiscală s-a reținut că, pentru cantitățile de produse agricole în

valoare de 3.685.696 lei pe care le-a livrat SC C. SA Dolj, reclamanta avea

obligația de a emite facturi fiscale și de a colecta T.V.A., conform art. 3

pct. 1, art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002, în sumă de

700.282 lei. Organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei obligația de

plată a dobânzii în sumă de 329.275 lei și a penalităților de întârziere în

sumă de 91.191 lei.

În

baza raportului de inspecție fiscală, D.G.F.P. Olt a emis Decizia de

impunere nr. 7554 din 20 decembrie 2005, prin

care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare

reprezentate de dobânda și penalitățile de întârziere stabilite prin raportul

de inspecție fiscală.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de A.N.A.F. – D.G.S.C.

în privința sumei totale de 1.073.362, reprezentând T.V.A. - 652.896 lei,

dobânzi - 329.275 lei și penalități de întârziere - 91.191 lei. Contestația a

fost admisă în privința sumei de 47.386 lei reprezentând sold T.V.A.,

reținându-se că organul fiscal avea obligația de a emite decizia de impunere

doar pentru diferența dintre T.V.A. stabilită suplimentar și T.V.A. de

rambursat aferent decontului lunii decembrie 2005.

A reținut Instanța

că sunt nefondate aspectele reținute de organele fiscale întrucât cele două

societăți nu se comportă ca două persoane impozabile distincte și că, din punct

de vedere al T.V.A. contractul de asociere în participațiune a fost executat cu

respectarea art. 29 pct. c lit. e) din Legea nr. 345/2002, întrucât drepturile

și obligațiile legale privind T.V.A. au revenit SC C. SA Dolj, care și le-a

îndeplinit prin transmiterea decontului de venituri și cheltuieli conform cotei

de participare a asociaților.

Curtea

de Apel a concluzionat că operațiunile efectuate de reclamantă

pentru livrarea producției agricole 2002 -

2003 către SC C. SA Dolj nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., întrucât nu sunt

îndeplinite condițiile art. 1 alin. (2) și art. 3 pct. 1 din Legea nr.

345/2002, întrucât SC R.R. SA Redea nu era proprietara producției livrate, iar

obligația de înregistrare în contabilitate a operațiunii revenea SC C. SA Dolj.

Împotriva

sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Olt, în temeiul art.

304 pct. 8 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că T.V.A.

ce trebuia colectat de SC R.R. SA Redea nu intră sub incidența prevederilor

contractului de asociere în participațiune, ci sub incidența art. 3 alin. (1),

art. 14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002 și că reclamanta avea

obligația de a calcula, de a înregistra și de a vira T.V.A. aferent costului

produselor agricole obținute, urmând ca SC C. SA Dolj să deducă acest T.V.A.

ulterior, prin vânzarea către diversele terțe persoane.

Analizând cauza prin

prisma criticilor recurentelor - pârâte, în raport cu prevederile art. 304 și

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În esență,

recurentele - pârâte susțin că, deși în contractul de asociere în

participațiune se prevede că „evidența contabilă privind cheltuielile și veniturile

se va ține de către SC C. SA Dolj, reclamanta avea obligația de a emite

facturi, de a calcula, de a înregistra și de a vira T.V.A. aferentă produselor

agricole livrate în executarea contractului, conform art. 3 alin. (1), art. 14

și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea

adăugată (reglementarea aplicabilă raporturilor juridice).

Potrivit dispozițiilor

din Legea nr. 345/2002 invocate de recurentele - pârâte:

- art. 3 alin. (1):

prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra

bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele

care acționează în numele acestora;

- art. 14: faptul

generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul efectuării

livrării de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepțiile

prevăzute de prezenta lege;

- art. 29 pct. b lit.

a): la începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite

prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca

plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind

înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe.

În cauză, însă, suntem în

prezența unei asocieri în participațiune, reglementată de art. 251 - 256 C. comercial, în privința căreia erau

aplicabile, pe perioada

supusă controlului, dispozițiile art. 29 pct. c lit. c) din

Legea nr.

345/2002, avute în vedere de Instanța de Fond.

Astfel, potrivit art. 29 pct. c

lit. c) din Legea nr. 345/2002, „drepturile

și

obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care

contabilizează

veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți. La

sfârșitul perioadei de raportare veniturile și cheltuielile, înregistrate pe

naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea

înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părți

fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată în

cotele prevăzute de lege".

În același sens sunt și

prevederile pct. 101 din Regulamentul de

aplicare

a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993 (în

vigoare

în perioada derulării contractului de asociere în participațiune), conform

cărora „Cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în

participațiune se contabilizează distinct de către unul din asociați, conform

prevederilor contractului de asociere. La sfârșitul perioadei de raportare,

cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura lor, se transmit

pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în

contabilitatea proprie".

Or, în

cauză, este necontestat faptul că SC C. SA

Dolj a ținut evidența contabilă, a colectat T.V.A., a

efectuat declarațiile necesare la organul fiscal și a transmis reclamantei

decontul de venituri și cheltuieli, prin nota contabilă din 31 decembrie 2003.

În sensul sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel este și soluția de aplicare a prevederilor art. 2

alin. (1) din Legea nr. 345/2002, prevăzută la pct. 2.1 teza a doua din anexa la Decizia Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2003 pentru aprobarea soluțiilor privind

aplicarea unor prevederi referitoare la taxa pe valoarea adăugată, potrivit

căreia, în situația asocierii în participațiune „se înregistrează ca plătitor

de taxă pe valoarea adăugată

asociația sau

organizația, care trebuie să respecte toate prevederile legale în

domeniul

taxei pe valoarea adăugată, precum:

a) facturile fiscale pentru

prestările efectuate sunt emise în numele asociației sau al organizației

respective;

b) evidența contabilă se ține la

nivelul asociației sau al organizației, inclusiv jurnalele de vânzare/ cumpărare;

c) decontul de T.V.A. trebuie

întocmit pe total activitate desfășurată de asociație sau organizație;

d) dreptul de deducere pentru

bunurile și serviciile achiziționate se exercită de asociație sau organizație,

facturile fiind emise pe numele acesteia".

În sprijinul validității

soluției pronunțate de Curtea de Apel, sunt relevante prevederile actuale din C.

fisc. - chiar dacă acestea nu sunt aplicabile raportului juridic dedus

judecății - care prevăd expres, în art. 156 alin. (5), că „în cazul

asociațiilor în participațiune care nu constituie o persoană impozabilă,

drepturile și obligațiile legale privind taxa (T.V.A.) revin asociatului care

contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între

părți".

În consecință, față de

dispozițiile menționate, rezultă, lipsit de orice

echivoc, faptul că obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată

revin

asociației în participațiune, astfel că se contabilizează și se

îndeplinesc de către asociatul căruia îi revine această sarcină, potrivit contractului

de asociere în participațiune, în speță SC C. SA Dolj, astfel că nu pot fi

primite susținerile recurentelor - pârâte referitoare la faptul că SC R.R. SA

Redea îi revin în mod distinct obligațiile prevăzute de art. 3 alin. (1), art.

14 și art. 29 pct. b lit. a) din Legea nr. 345/2002.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru

A.N.A.F.,

împotriva sentinței civile nr. 17

din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Olt, în nume propriu și pentru A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 17 din

18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2007.