ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8076/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 6993 din

6 noiembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești s-a respins cererea

petenților I.V. și I.N. de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul

situat în Pitești, întrucât această măsură reparatorie nu este prevăzută de

lege.

S-a respins acordarea

oricăror măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1192 mp, pe

considerentul că acesta a fost atribuit tatălui petenților, I.I., în baza

legilor fondului funciar.

S-a propus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, petenților

pentru construcțiile în suprafață de 240,93 mp în prezent demolate.

S-a constatat că

despăgubirile acordate la expropriere în anul 1974 au fost în sumă de 43.169

lei.

Prin cererea înregistrată la

data de 27 noiembrie 2006, reclamantul I.V., în contradictoriu cu pârâta

Primăria Pitești, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6993 din 6

noiembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în calitate de moștenitor al autoarei sale, S.N., i-a

fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4500 mp, teren

inclus în titlul de proprietate nr. 7465 din 20 aprilie 1993. Autorii săi au

deținut însă o suprafață totală de 7500 mp din care i-au fost reconstituiți

4500 mp, 1200 mp expropriați, astfel încât este îndreptățit a i se reconstitui

încă 1800 mp cu titlu de proprietate.

Prin sentința civilă nr.

5960 din 22 decembrie 2006 Judecătoria Pitești a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, în conformitate cu art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Fiind astfel investit,

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 176 din 25 mai 2007 a respins ca

nefondată cererea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că dispoziția atacată a fost emisă cu

respectarea prevederilor legale, autorului reclamantului fiindu-i reconstituit

dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren expropriată și

solicitată prin notificare.

Prin decizia nr. 105 A din

30 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul formulat

de reclamant, a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte

acțiunea reclamantului, a anulat în parte dispoziția nr. 6993 din 6 noiembrie

2006 și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 336 mp teren, așa cum a

fost identificată în expertiză și acordarea de despăgubiri în condițiile Legii

nr. 247/2005 pentru terenul de 409 mp.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că pentru o suprafață de 1600 mp reclamantului i s-a

reconstituit drept de proprietate conform Legii nr. 18/1991, în această

suprafață intrând și 307 mp ce fac parte din terenul de 1152 mp expropriat

conform Decretului nr. 181/1974.

Expertiza efectuată în cauză

de expertul M.L. a concluzionat că din terenul expropriat există și o suprafață

liberă de construcții în suprafață de 336 mp (filele 116-117) ce poate fi

restituită în natură, iar pentru diferența de 409 mp ce nu poate fi restituită

în natură, reclamantul beneficiază de despăgubiri în condițiile Legii nr.

10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Pitești, prin primar,

care, deși nu a precizat temeiul juridic, totuși criticile formulate face

posibilă încadrarea în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Invocă excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primăriei care, potrivit art. 77 din Legea nr.

215/2001, republicată, este o structură funcțională cu activitate permanentă

care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile

primarului.

Or, dispozițiile art. 20

pct. 5 din Legea nr. 10/2001 prevăd că primarul, prin dispoziție motivată,

propune modul de soluționare a notificării.

În atari condiții, instanța

de apel a admis acțiunea față de o entitate fără personalitate juridică,

calitate procesuală pasivă având doar primarul.

Pe fond, recurenta susține,

în esență, că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură către reclamant a

suprafeței de 336 mp, în condițiile în care aceasta este în prezent ocupată de

spațiul de joacă pentru copii ce constituie domeniu public, așa încât, în speță

sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Pe de altă

parte, se susține că soluția instanței de restituire în natură a suprafeței

respective de teren este nelegală în condițiile în care, prin notificare,

reclamantul a cerut despăgubiri bănești și nu restituirea în natură, iar

contestația a fost formulată doar de unul dintre notificatori, încălcându-se

astfel principiul unanimității.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Referitor la excepția

invocată, aceasta nu poate fi primită.

Prezenta acțiune este

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar raportul juridic izvorât din

aplicarea acestei legi ia naștere între entitatea obligată la restituire și

persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.

Deși, potrivit art. 19 din

Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care

aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile

primarului, soluționând problemele curente ale localității în care

funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost

conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3)

din lege.

Prin art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, se conferă

calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale,

însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit

legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

În exercitarea atribuțiilor

ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept

public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr.

215/2001, în sensul că emite o „dispoziție motivată”, intenția legiuitorului

fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se

soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o „obligație” în nume

propriu.

Drept urmare, critica

pârâtei-recurente în sensul că în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 „primăria” nu ar avea capacitate de folosință ci primarul, în nume

propriu, este nefondată.

Recurenta mai critică

decizia pronunțată în apel în sensul că în mod greșit s-a dispus restituirea în

natură a unei părți din terenul în litigiu și acordarea de despăgubiri pentru o

altă parte, motivat de faptul că prin notificare s-au solicitat despăgubiri

bănești și că terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură face parte

din domeniul public al județului Argeș.

Această critică nu poate fi

primită, în condițiile în care în cazul imobilului ce cad sub incidența Legii

nr. 10/2001, așa cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005,

există principiul prevalenței restituirii în natură [art. 1 alin. (1), art. 7

și art. (9)], principiu respectat de instanța de apel prin restituirea în

natură către reclamant a părții de teren libere. Din acest punct de vedere este

irelevant faptul că prin notificare reclamantul a solicitat despăgubiri, ca și

faptul apartenenței terenului la domeniul public al județului Argeș.

Pe de altă parte, recurenta

nu a contestat expertiza topografică efectuată în apel.

În fine, nu se poate susține

că în speță s-ar fi încălcat principiul unanimității întrucât contestația a

fost formulată doar de către un singur moștenitor.

Principiul unanimității nu

este aplicabil în speță, deoarece în speță nu ne aflăm în prezența unei acțiuni

în revendicare la finalul căreia doar reclamantul devine proprietar. Dreptul

reclamantului de proprietate asupra terenului în litigiu sau asupra

despăgubirilor nu era născut la data formulării contestației, astfel încât să-l

revendice în baza principiului unanimității.

Obiectul procesului este o

contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 împotriva unei

dispoziții prin care s-a respins notificarea ambilor moștenitori, iar

finalitatea litigiului este anularea dispoziției și admiterea notificării, ceea

ce s-a și întâmplat în speță.

Drept urmare, în raport de

considerentele ce preced recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

va fi respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

În baza art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de

judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta Primăria municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 105 A din 30

aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la 1000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant I.V..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 decembrie 2008.