VAN ACKER c. BELGIQUE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 27676/04 prezentată de Marc VAN ACKER împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 21 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președinte Loucaide Mes Tulkens Vajić Kovler Steiner, hagiyev, judecători și domnii S. Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 14 iulie 2004, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. Reclamantul, dl Marc van Acker, este un resortisant belgian, născut în 1936 și rezident în Temse.

El este reprezentat în fața Curții de către domnul Veys și E. Tubbax, avocați în Anvers. Guvernul belgian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: în octombrie 1993, vecinul reclamantului a efectuat lucrări fără permis de urbanism. Prin decizia din 30 noiembrie 1993, colegiul de burgmestru și de ședinți ai comunei i-a eliberat un permis de rectificare. La 28 ianuarie 1994, reclamantul a introdus o acțiune în anulare la Consiliu împotriva acestei decizii. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 9 noiembrie 1999 adresată avocatului reclamantului la care a ales domiciliul, auditorul însărcinat cu dosarul solicită reclamantului să îi indice, în termen de 60 de zile de la primirea acestei scrisori, dacă cauza a cunoscut evoluții de la introducerea cererii și să precizeze de ce mai avea încă un interes în continuarea procedurii.

În urma depunerii raportului auditorului, consiliul reclamantului a invocat, printr-o scrisoare din 22 iunie 2000, că a avut încă un interes actual în procedură și că nu a existat nicio continuare restantă la scrisoarea din 9 noiembrie 1999 din cauza unei boli grave a colaboratorului însărcinat cu cauza. La 19 ianuarie 2004, Consiliul a hotărât că, în conformitate cu art. 19 din legile coordonate privind Consiliul de Stat, reclamantul trebuia să justifice un interes pe parcursul întregului proces. În plus, în conformitate cu art. 16 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 23 august În acest sens, acesta din urmă putea solicita părților și avocaților acestora clarificări în acest sens, inclusiv în ceea ce privește interesul actual solicitat, iar aceștia erau obligați să dea curs cererii în temeiul obligației lor de a colabora la procedură.

Consiliul a solicitat, în acest caz, printr-o scrisoare notificată în mod regulat la domiciliul ales al reclamantului, clarificări privind condițiile de admisibilitate a acțiunii. Este important să se presupună că art. 6 din Convenție este aplicabil, nu se putea vedea o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Pentru surplusul de la avocatul reclamantului, care făcea parte dintr-o asociație de avocați, a fost de datoria de a lua măsurile necesare pentru a asigura obligația de colaborare chiar și în caz de boală. Având în vedere toate aceste elemente, Consiliul a respins recursul printr-un mijloc luat din oficiu. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii.

Invocând aceeași dispoziție, reclamantul se plânge de respingerea acțiunii sale de către Consiliul de Stat și susține că a fost privat de dreptul său de a avea acces la o instanță de judecată. El susține că justificarea unui interes trebuie să fie apreciată la introducerea acțiunii și că, prin urmare, cererea de informare a auditorului nu a fost justificată. La 13 iulie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, domnul Claude Debruulle, agent al guvernului, declar că guvernul belgian propune plata sumei de 15 000 EUR (quinze mii de euro) către Marc van Acker în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.

La 12 iulie 2006, Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație Noi subsemnatii, Masters B. Veys și E. Tubbax, avocați, să remarcăm că guvernul belgian este pregătit să plătească lui Marc van Acker, cu titlu gratuit, suma de 15 000 EUR (cinsprezece mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Acceptăm această propunere și, în plus, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Belgiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să șteargă cauza din rol.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 27676/04 présentée par Marc VAN ACKER contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 21 septembre 2006 en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , L. Loucaides , M mes F. Tulkens , N. Vajić , M. A. Kovler , M me E. Steiner, M. K. Hajiyev, juges , et de M. S. Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 juillet 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Marc van Acker, est un ressortissant belge, né en 1936 et résidant à Temse.

Il est représenté devant la Cour par M es B. Veys et E. Tubbax, avocats à Anvers. Le gouvernement belge (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. C. Debrulle, Directeur du Service public fédéral de la Justice. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En octobre 1993, le voisin du requérant effectua des travaux sans permis d’urbanisme. Par une décision du 30 novembre 1993, le collège des bourgmestre et échevins de la commune lui délivra un permis de régularisation. Le 28 janvier 1994, le requérant introduisit un recours en annulation auprès du Conseil d’Etat contre cette décision.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 9 novembre 1999 adressée à l’avocat du requérant chez lequel il avait élu domicile, l’auditeur en charge du dossier demanda au requérant de lui indiquer, dans les soixante jours de la réception de cette lettre, si l’affaire avait connu des développements depuis l’introduction de la requête et de préciser en quoi il avait encore un intérêt actuel à la poursuite de la procédure. Le requérant ne réserva pas de suite à ce courrier. A la suite du dépôt du rapport de l’auditeur, le conseil du requérant fit valoir, par une lettre du 22 juin 2000, qu’il avait encore un intérêt actuel à la procédure et qu’aucune suite n’avait été réservée à la lettre du 9 novembre 1999 en raison d’une maladie grave du collaborateur en charge de l’affaire.

Le Conseil d’Etat rendit son arrêt le 19 janvier 2004. Il jugea qu’en vertu de l’article 19 des lois coordonnées sur le Conseil d’Etat, le requérant devait justifier d’un intérêt tout au long de la procédure. Par ailleurs, en application de l’article 16, alinéa 1 er , de l’arrêté du Régent du 23 août 1948, l’instruction d’une affaire relevait d’un membre de l’auditorat. A ce titre, ce dernier pouvait demander aux parties et à leurs avocats des éclaircissements en ce compris sur l’intérêt actuel requis et ceux-ci étaient tenus d’y donner suite en vertu de leur obligation de collaborer à la procédure. Le Conseil d’Etat releva, qu’en l’espèce, l’auditeur avait demandé, par une lettre régulièrement notifiée au domicile élu du requérant, des éclaircissements portant sur les conditions de recevabilité du recours.

Il estima qu’à supposer que l’article 6 de la Convention soit applicable, on ne pouvait y voir une violation au droit à un procès équitable. Il appartenait pour le surplus à l’avocat du requérant, qui faisait partie d’une association d’avocats, de prendre les mesures nécessaires pour assurer l’obligation de collaboration même en cas de maladie. Au vu de l’ensemble de ces éléments, le Conseil d’Etat rejeta le recours par un moyen pris d’office. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure. 2. Invoquant la même disposition, le requérant se plaint du rejet de son recours par le Conseil d’Etat et soutient avoir été privé de son droit d’accès à un tribunal.

Il fait valoir que la justification d’un intérêt doit s’apprécier lors de l’introduction du recours et que, par conséquent, la demande d’information de l’auditeur n’était pas justifiée. EN DROIT Le 13 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, M. Claude Debrulle, Agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement belge offre de verser à Marc van Acker la somme de 15 000 EUR (quinze mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 12 juillet 2006, la Cour a reçu de la partie requérante la déclaration suivante : « Nous soussignés, Maîtres B. Veys et E. Tubbax, avocats, notons que le gouvernement belge est prêt à verser à Marc van Acker, à titre gracieux, la somme de 15 000 EUR (quinze mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Belgique à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président