ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și

fiscal, sub dosar nr. 5195/2/2006, reclamanta B.Z. a solicitat, în

contradictoriu cu C.P.M.

B. anularea Hotărârii

nr. 15803/165 din 22 martie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și

constatarea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi, în

septembrie 1940 au fost strămutați, în urma

Tratatului de la Craiova, din localitatea de domiciliu aflată în Bulgaria, jud.

Durostor, în sat Ceamurlia de Jos, jud. Tulcea. A mai arătat

reclamanta că s-a născut la data de 18 ianuarie

1945 în localitatea

Ceamurlia de Jos,

jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 1887 din 20 septembrie 2006, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantei B.Z., a anulat

Hotărârea nr. 15803/165 din 22 martie 2006, emisă de C.P.M.B. și a obligat-o să

recunoască

reclamantei drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 18

ianuarie 1945 - 06 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2006.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin H

otărârea nr. 15803/165/2006, pârâta C.P.M.

B. a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 105/1999

aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamanta

născându-se în timpul refugiului părinților săi, la aproape patru ani

de

la data strămutării.

În baza probelor administrate în cauză și din interpretarea

teleologică a prevederilor legii, Curtea de

Apel București a

apreciat că legiuitorul a

urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, acesta fiind și cazul

copiilor

născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață

ce au decurs din situația de refugiați a

părinților, mai ales că legea recunoaște calitatea de beneficiar inclusiv

soțului supraviețuitor al

celui strămutat.

A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi din localitatea de

domiciliu situată în Bulgaria,

în localitatea Ciamurlia de Jos, jud.

Tulcea, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

P.T., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că

instanța

de fond a interpretat în mod

greșit dispozițiile legale și probatoriul

administrat în cauză. Se susține în esență că reclamantul nu era

născut

la momentul efectuării schimbului de populație, în anul

1943 neavând loc strămutări, astfel încât nu îndeplinește condițiile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a

născut la data de 18 septembrie 1945, în

localitatea

Ciamurlia de Jos, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din

localitatea

de domiciliu, aflată în județul Durostor - Bulgaria.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimatul-

reclamant a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu

data

nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat

instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 1887

din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2007.