ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230

din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 594/97/2006,

s-a dispus condamnarea inculpaților:

- 6 (șase) ani închisoare,

pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art.

183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1118/2005 a Judecătoriei Deva, urmând ca în

final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

- 6 (șase) ani închisoare,

pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art.

183 C. pen.

Au fost privați inculpații

de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.F.T., iar

potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata

reținerii și arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 20 iunie 2007.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.A. durata reținerii preventive din

26 octombrie 2005 la 27 octombrie 2005 (o zi).

Au fost obligați în solidar

inculpații T.F.T. și B.I.A. la plata despăgubirilor în sume de:

- 114,55 lei către partea

civilă Spitalul Județean Deva, cu sediul în Deva, județul Hunedoara;

- 1760,65 lei către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara,

județul Timiș.

S-a constatat că partea

vătămată M.I.D. nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că obiectele

înregistrate la poziția nr. 44/2006 în Registrul de Corpuri Delicte al

Tribunalului Hunedoara constituie mijloace materiale de probă și dispune

conservarea acestora ca atare.

A fost obligat inculpatul T.F.T.

la plata sumei de 2000 lei și inculpatul B.I.A. la plata sumei de 1900 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Din examinarea actelor și

mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu

probele administrate în cursul cercetării judecătorești, declarațiile

inculpaților și declarațiile martorilor R.M., H.C., M.C., F.A., Z.A., T.I., I.G.,

N.L. și F.A.I. precum și a celorlalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a

reținut următoarele:

Inculpatul B.I.A., zis A., a

venit în luna septembrie 2005 din municipiul Bacău în municipiul Deva cu

intenția de a dezvolta afacerile pe care le desfășura concubina sa I.G., cazându-se

într-o cameră din Vila E. Inculpatul B.I.A. l-a cunoscut apoi pe inculpatul T.F.T.,

cu care s-a împrietenit și chiar i-a propus să îl angajeze.

În ziua de 17 octombrie

2005, inculpații au organizat o petrecere, au consumat băuturi alcoolice, iar

în jurul orei 20,00, au ieșit în oraș cu intenția de a merge la un anume H., care

se ocupa cu executarea de tatuaje. Cei doi s-au oprit la chioșcul aparținând SC

A.E. SRL Deva situat în apropierea pieței centrale din municipiul Deva cu

intenția de a mai cumpăra băuturi alcoolice. În timp ce inculpatul T.F.T.

cumpăra băutura de la vânzătoarea aflată în chioșc, martora R.M., s-a apropiat

și victima I.D., care, văzând că cei doi inculpați sunt nehotărâți, a cerut

vânzătoarei să îl servească. Pe fondul irascibilității potențată de consumul de

băuturi alcoolice, inculpații au fost iritați de gestul victimei astfel că s-au

angajat într-o dispută verbală cu aceasta, urmată de îmbrânceli.

În acest context, inculpatul

B.I.A. a lovit puternic pe victimă cu pumnul în față, aceasta fiind proiectată

într-un frigider și apoi pe pavaj. Inculpatul T.F.T. s-a apropiat de victima

căzută și a lovit-o cu picioarele în cap.

Martora R.M. și cealaltă

vânzătoare venită pentru schimbul de tură, H.C.I., au cerut inculpaților să

înceteze agresiunea, moment în care inculpatul T.F.T. auzind că martorele vor

să cheme poliția a aruncat cu o sticlă de bere în chioșc, iar inculpatul B.I.A.

le-a scuipat pe martore.

Cei doi au părăsit zona

deplasându-se la un club de internet din apropiere, unde au fost surprinși de

camerele de supraveghere, după care s-au întors la vila „E.”. Acolo inculpații

s-au lăudat cu agresiunea comisă asupra victimei în prezența mai multor

persoane, printre care și prietena din Deva a inculpatului B.I.A., martora N.L.

Victima I.D. a fost dusă la

Spitalul Județean Deva, iar în aceeași noapte, datorită stării foarte grave în

care se afla (traumatism cranio-cerebral, decerebrare, comă gradul III-IV) a

fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a

decedat după 4 zile, în data de 21 octombrie 2005.

După comiterea faptei inculpații

au fugit în Bacău și s-au înțeles ca în schimbul unor foloase materiale

inculpatul T.F.T. să își asume singur vinovăția, iar în ziua de 25 octombrie

2005, s-au prezentat cu un avocat la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara, unde au declarat în sensul celor convenite. Pentru a îngreuna

cercetările, inculpatul B.I.A. s-a și tuns într-un mod asemănător cu inculpatul

T.F.T. Inculpații au fost reținuți preventiv, în data de 26 octombrie 2005, iar

în data de 27 octombrie 2005, au fost prezentați cu propunere de arestare la

Tribunalul Hunedoara, care a dispus arestarea doar a inculpatului T.F.T.

Însușindu-și versiunea

oferită de inculpați, Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.F.T.,

însă după restituirea cauzei la procuror, urmărirea penală a fost completată,

stabilindu-se inclusiv primirea de către inculpatul T.F.T. și a concubinei sale

C.N. de bani și alte foloase din partea inculpatului B.I.A., prin persoane

interpuse, cu consecința emiterii unui nou rechizitoriu în sensul celor arătate

în prima parte a considerentelor de față.

Împotriva acesteia au

declarat apel inculpații T.F.T. și B.I.A.

Inculpatul B.I.A. a

solicitat în principal achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei

pedepse orientate sub minimul special prevăzut de legea penală, cu reținerea

prevederilor art. 73, 74 și 76 C. pen. și suspendarea condiționată a executării

pedepsei în una din modalitățile prevăzute de lege.

În expunerea motivelor de

apel a arătat că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale (probă

respinsă de prima instanță) pentru a se stabili dacă leziunile suferite de

victimă sunt rezultatul acțiunilor violente a celor doi inculpați sau a unuia

singur și implicarea acestora în procesul tanatogen. Pe baza concluziilor

acesteia se va putea pronunța chiar o soluție de achitare în baza art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

A solicitat, de asemenea, a

se face aplicația principiului in dubio pro reo, deoarece din concluziile

raportului de autopsie nu se poate observa care dintre leziunile produse au dus

la decesul victimei.

S-a solicitat aplicarea unei

pedepse sub minimul special, prin reținerea circumstanței atenuante a stării de

provocare și a celorlalte circumstanțe prevăzute de art. 73, 74 și 76 C. pen.

și prin prisma practicii judiciare.

Inculpatul T.F.T. nu a

motivat apelul, întrucât la termenul de judecată din 18 septembrie 2007 a

declarat că își retrage apelul declarat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că

apelul inculpatului B.I.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit

o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate în ambele faze ale

procesului penal, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor deduse

judecății și o judicioasă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei.

În mod corect prima instanță

a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să

stabilească dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acțiunilor

violente a celor doi inculpați sau numai a unuia singur, deoarece această

sarcină revine organelor judiciare, expertul putând stabili doar cauza morții,

aspect clarificat prin raportul deja existent la dosar.

Nu sunt incidente în cauză

dispozițiile privitoare la circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 și 74 C.

pen.

În ceea ce privește starea

de provocare, nu sunt întemeiate susținerile inculpatului B.I.A., fapta nefiind

săvârșită pe fondul unei tulburări provocate de atitudinea victimei, ci mai

degrabă reacția deosebit de violentă a inculpaților s-a declanșat sau a fost

potențată de consumul de alcool.

Probele administrate nu

confirmă o atitudine provocatoare a victimei, această susținere aparținând

exclusiv inculpaților, dar nu poate primi eficiență juridică, atât timp cât nu

se coroborează cu alte probe.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere și comportamentul procesual al inculpaților, aceștia

prin declarațiile oscilante îngreunând aflarea adevărului.

Pentru considerentele

expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 128/ A

din 18 septembrie 2007, a dispus următoarele:

A respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpatul B.I.A. împotriva sentinței penale nr. 230/2007

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 594/97/2006.

S-a luat act de retragerea

apelului formulat de inculpatul T.F.T. împotriva sentinței penale nr. 230/2007

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 504/97/2006.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.F.T.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.T. durata reținerii și

arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 18 septembrie 2007.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I.A. la plata sumei de 60 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.T. la plata sumei de 160 lei

cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei

fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.I.A.

Prin motivele de recurs,

inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aceleași aspecte

invocate cu prilejul dezbaterii apelului declarat împotriva sentinței fondului,

respectiv referitoare la greșita sa condamnare, fapta nefiind săvârșită de

acesta, la necesitatea administrării de noi probe, inclusiv a unei expertize medico-legale

pentru a se stabili dacă a avut sau nu o contribuție la decesul victimei,

precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o

consideră prea severă în raport cu circumstanțele reale și personale.

Recursul formulat, care va

fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de pct. 18 și respectiv,

14 din art. 385

9

C. proc. pen., în raport de motivele invocate, nu

este fondat.

Înalta Curte, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată că hotărârile pronunțate sunt legale

și temeinice și nu există motive pentru modificarea acestora.

Pe baza probelor

administrate în cauză și care au fost analizate atât de instanța fondului, cât

și de către cea de apel, prima instanță a stabilit corect situația de fapt,

anterior expusă, pe care a încadrat-o corespunzător și în drept.

Astfel, inculpatul B.I.A.,

în ziua de 10 octombrie 2005, pe fondul consumului de alcool și a stării de

irascibilitate datorată acestei stări, a lovit puternic pe victima I.D. cu

pumnul în față, aceasta fiind proiectată într-un frigider și apoi pe pavaj.

Este adevărat că după

acțiunea recurentului, inculpatul T.F.T. a lovit victima cu picioarele în cap,

însă chiar și în aceste condiții fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Din raportul medico-legal nr.

542/ A din 22 octombrie 2005 întocmit de I.M.L. Timișoara rezultă că moartea

victimei a fost violentă, că s-a datorat sindromului de dilacerare cerebrală

frontală și temporală bilaterală, hematomului subdural de emisfer drept operat

și hemoragiei subdurale în urma unui traumatism cranio-cerebral soldat cu

fracturi craniene.

În același raport

medico-legal, se mai precizează că leziunile de violență s-au putut produce cu

mare probabilitate prin lovire-cădere.

Infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, lovirea

sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai

gravă produsă, moartea victimei, revine făptuitorului pe baza culpei.

În speță, inculpații au

acționat cu intenția de a lovi victima, pentru a-i aplica o corecție corporală,

dar s-a produs moartea victimei, rezultat pe care fie că l-au prevăzut, dar au

sperat că nu se va produce, fie că nu l-au prevăzut, deși puteau și trebuiau

să-l prevadă.

Indiferent, însă, de forma

culpei, Înalta Curte constată că între acțiunile de lovire ale celor doi

inculpați și moartea victimei a existat o legătură cauzală.

În cazul recurentului

inculpat această legătură nu este înlăturată chiar dacă la activitatea sa

violentă (lovirea victimei cu pumnul în față) care a determinat proiectarea

acesteia  într-un frigider și apoi pe pavaj, s-a adăugat și un alt factor

contributiv survenit după căderea victimei (respectiv aplicarea de lovituri în

zona capului cu picioarele de către inculpatul T.F.T.), având în vedere că

pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., nu este necesar,

sub aspect obiectiv, ca activitatea inculpatului să fi provocat singură moartea

victimei.

Probele administrate în

cauză au dovedit, mai presus de orice îndoială, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii, fiind cert că decesul victimei s-a datorat acțiunilor

conjugate ale celor doi inculpați, recurentul inculpat fiind cel care a inițiat

acțiunea violentă și a determinat prin lovitura cu pumnul aplicată victimei

căderea și proiectarea acesteia de frigider și pavaj.

În cauză, corect a reținut

prima instanță că nu este utilă efectuarea unei noi expertize medico-legale,

având în vedere că în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, după cum s-a menționat și anterior, nu este necesar ca decesul victimei

să fie produsul unei cauze unice, respectiv al activității infracționale a

recurentului, infracțiunea existând chiar dacă la rezultatul letal a avut o

contribuție și inculpatul T.F.T.

Înalta Curte apreciază că

nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei aplicate nu este

întemeiat.

Astfel, la dozarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările comiterii și modul

de acționare, urmarea socialmente periculoasă și de altfel, ireversibilă, a

faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor

primar și a avut o atitudine procesuală negativă, care a încercat să obțină

înlăturarea răspunderii penale. În pofida probelor care dovedesc vinovăția sa,

într-o primă fază, prin înțelegerea cu celălalt făptuitor, a încercat să

cerceteze ideea că fapta a fost comisă numai de acesta din urmă, pentru ca

ulterior să încerce să „plaseze” întreaga răspundere penală în sarcina

inculpatului T.F.T.

În consecință, având în

vedere circumstanțele reale și personale reținute, Înalta Curte constată că

pedeapsa aplicată corespunde atât prin cuantum (pedeapsă orientată spre minimul

special), cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și

coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.I.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din

18 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii de o zi din 26 octombrie 2005 la 27 octombrie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2008.