ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2008

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 230 din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 594/97/2006, s-a dispus condamnarea inculpaților: 1. T.F.T., la: - 6 (șase) ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1118/2005 a Judecătoriei Deva, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare. 2. B.I.A., zis A., la: - 6 (șase) ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.F.T., iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 20 iunie 2007. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.A. durata reținerii preventive din 26 octombrie 2005 la 27 octombrie 2005 (o zi). Au fost obligați în solidar inculpații T.F.T. și B.I.A. la plata despăgubirilor în sume de: - 114,55 lei către partea civilă Spitalul Județean Deva, cu sediul în Deva, județul Hunedoara; - 1760,65 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara, județul Timiș.

S-a constatat că partea vătămată M.I.D. nu s-a constituit parte civilă. S-a constatat că obiectele înregistrate la poziția nr. 44/2006 în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului Hunedoara constituie mijloace materiale de probă și dispune conservarea acestora ca atare. A fost obligat inculpatul T.F.T. la plata sumei de 2000 lei și inculpatul B.I.A. la plata sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Din examinarea actelor și mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor R.M., H.C., M.C., F.A., Z.A., T.I., I.G., N.L. și F.A.I.

precum și a celorlalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut următoarele: Inculpatul B.I.A., zis A., a venit în luna septembrie 2005 din municipiul Bacău în municipiul Deva cu intenția de a dezvolta afacerile pe care le desfășura concubina sa I.G., cazându-se într-o cameră din Vila E. Inculpatul B.I.A. l-a cunoscut apoi pe inculpatul T.F.T., cu care s-a împrietenit și chiar i-a propus să îl angajeze. În ziua de 17 octombrie 2005, inculpații au organizat o petrecere, au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 20,00, au ieșit în oraș cu intenția de a merge la un anume H., care se ocupa cu executarea de tatuaje. Cei doi s-au oprit la chioșcul aparținând SC A.E. SRL Deva situat în apropierea pieței centrale din municipiul Deva cu intenția de a mai cumpăra băuturi alcoolice.

În timp ce inculpatul T.F.T. cumpăra băutura de la vânzătoarea aflată în chioșc, martora R.M., s-a apropiat și victima I.D., care, văzând că cei doi inculpați sunt nehotărâți, a cerut vânzătoarei să îl servească. Pe fondul irascibilității potențată de consumul de băuturi alcoolice, inculpații au fost iritați de gestul victimei astfel că s-au angajat într-o dispută verbală cu aceasta, urmată de îmbrânceli. În acest context, inculpatul B.I.A. a lovit puternic pe victimă cu pumnul în față, aceasta fiind proiectată într-un frigider și apoi pe pavaj. Inculpatul T.F.T. s-a apropiat de victima căzută și a lovit-o cu picioarele în cap. Martora R.M. și cealaltă vânzătoare venită pentru schimbul de tură, H.C.I., au cerut inculpaților să înceteze agresiunea, moment în care inculpatul T.F.T.

auzind că martorele vor să cheme poliția a aruncat cu o sticlă de bere în chioșc, iar inculpatul B.I.A. le-a scuipat pe martore. Cei doi au părăsit zona deplasându-se la un club de internet din apropiere, unde au fost surprinși de camerele de supraveghere, după care s-au întors la vila „E.”. Acolo inculpații s-au lăudat cu agresiunea comisă asupra victimei în prezența mai multor persoane, printre care și prietena din Deva a inculpatului B.I.A., martora N.L. Victima I.D. a fost dusă la Spitalul Județean Deva, iar în aceeași noapte, datorită stării foarte grave în care se afla (traumatism cranio-cerebral, decerebrare, comă gradul III-IV) a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a decedat după 4 zile, în data de 21 octombrie 2005. După comiterea faptei inculpații au fugit în Bacău și s-au înțeles ca în schimbul unor foloase materiale inculpatul T.F.T.

să își asume singur vinovăția, iar în ziua de 25 octombrie 2005, s-au prezentat cu un avocat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, unde au declarat în sensul celor convenite. Pentru a îngreuna cercetările, inculpatul B.I.A. s-a și tuns într-un mod asemănător cu inculpatul T.F.T. Inculpații au fost reținuți preventiv, în data de 26 octombrie 2005, iar în data de 27 octombrie 2005, au fost prezentați cu propunere de arestare la Tribunalul Hunedoara, care a dispus arestarea doar a inculpatului T.F.T. Însușindu-și versiunea oferită de inculpați, Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.F.T., însă după restituirea cauzei la procuror, urmărirea penală a fost completată, stabilindu-se inclusiv primirea de către inculpatul T.F.T.

și a concubinei sale C.N. de bani și alte foloase din partea inculpatului B.I.A., prin persoane interpuse, cu consecința emiterii unui nou rechizitoriu în sensul celor arătate în prima parte a considerentelor de față. Împotriva acesteia au declarat apel inculpații T.F.T. și B.I.A. Inculpatul B.I.A. a solicitat în principal achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de legea penală, cu reținerea prevederilor art. 73, 74 și 76 C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei în una din modalitățile prevăzute de lege. În expunerea motivelor de apel a arătat că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale (probă respinsă de prima instanță) pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acțiunilor violente a celor doi inculpați sau a unuia singur și implicarea acestora în procesul tanatogen.

Pe baza concluziilor acesteia se va putea pronunța chiar o soluție de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. A solicitat, de asemenea, a se face aplicația principiului in dubio pro reo, deoarece din concluziile raportului de autopsie nu se poate observa care dintre leziunile produse au dus la decesul victimei. S-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, prin reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare și a celorlalte circumstanțe prevăzute de art. 73, 74 și 76 C. pen. și prin prisma practicii judiciare. Inculpatul T.F.T. nu a motivat apelul, întrucât la termenul de judecată din 18 septembrie 2007 a declarat că își retrage apelul declarat. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc.

pen., Curtea a constatat că apelul inculpatului B.I.A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății și o judicioasă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei. În mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acțiunilor violente a celor doi inculpați sau numai a unuia singur, deoarece această sarcină revine organelor judiciare, expertul putând stabili doar cauza morții, aspect clarificat prin raportul deja existent la dosar.

Nu sunt incidente în cauză dispozițiile privitoare la circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 și 74 C. pen. În ceea ce privește starea de provocare, nu sunt întemeiate susținerile inculpatului B.I.A., fapta nefiind săvârșită pe fondul unei tulburări provocate de atitudinea victimei, ci mai degrabă reacția deosebit de violentă a inculpaților s-a declanșat sau a fost potențată de consumul de alcool. Probele administrate nu confirmă o atitudine provocatoare a victimei, această susținere aparținând exclusiv inculpaților, dar nu poate primi eficiență juridică, atât timp cât nu se coroborează cu alte probe. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și comportamentul procesual al inculpaților, aceștia prin declarațiile oscilante îngreunând aflarea adevărului.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 128/ A din 18 septembrie 2007, a dispus următoarele: A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.I.A. împotriva sentinței penale nr. 230/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 594/97/2006. S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul T.F.T. împotriva sentinței penale nr. 230/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 504/97/2006. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.F.T. În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.T. durata reținerii și arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 18 septembrie 2007. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul B.I.A. la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.T. la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I.A. Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aceleași aspecte invocate cu prilejul dezbaterii apelului declarat împotriva sentinței fondului, respectiv referitoare la greșita sa condamnare, fapta nefiind săvârșită de acesta, la necesitatea administrării de noi probe, inclusiv a unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă a avut sau nu o contribuție la decesul victimei, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele reale și personale.

Recursul formulat, care va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de pct. 18 și respectiv, 14 din art. 385 9 C. proc. pen., în raport de motivele invocate, nu este fondat. Înalta Curte, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și nu există motive pentru modificarea acestora. Pe baza probelor administrate în cauză și care au fost analizate atât de instanța fondului, cât și de către cea de apel, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, anterior expusă, pe care a încadrat-o corespunzător și în drept. Astfel, inculpatul B.I.A., în ziua de 10 octombrie 2005, pe fondul consumului de alcool și a stării de irascibilitate datorată acestei stări, a lovit puternic pe victima I.D.

cu pumnul în față, aceasta fiind proiectată într-un frigider și apoi pe pavaj. Este adevărat că după acțiunea recurentului, inculpatul T.F.T. a lovit victima cu picioarele în cap, însă chiar și în aceste condiții fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Din raportul medico-legal nr. 542/ A din 22 octombrie 2005 întocmit de I.M.L. Timișoara rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat sindromului de dilacerare cerebrală frontală și temporală bilaterală, hematomului subdural de emisfer drept operat și hemoragiei subdurale în urma unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fracturi craniene. În același raport medico-legal, se mai precizează că leziunile de violență s-au putut produce cu mare probabilitate prin lovire-cădere.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, revine făptuitorului pe baza culpei. În speță, inculpații au acționat cu intenția de a lovi victima, pentru a-i aplica o corecție corporală, dar s-a produs moartea victimei, rezultat pe care fie că l-au prevăzut, dar au sperat că nu se va produce, fie că nu l-au prevăzut, deși puteau și trebuiau să-l prevadă. Indiferent, însă, de forma culpei, Înalta Curte constată că între acțiunile de lovire ale celor doi inculpați și moartea victimei a existat o legătură cauzală.

În cazul recurentului inculpat această legătură nu este înlăturată chiar dacă la activitatea sa violentă (lovirea victimei cu pumnul în față) care a determinat proiectarea acesteia într-un frigider și apoi pe pavaj, s-a adăugat și un alt factor contributiv survenit după căderea victimei (respectiv aplicarea de lovituri în zona capului cu picioarele de către inculpatul T.F.T.), având în vedere că pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., nu este necesar, sub aspect obiectiv, ca activitatea inculpatului să fi provocat singură moartea victimei. Probele administrate în cauză au dovedit, mai presus de orice îndoială, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, fiind cert că decesul victimei s-a datorat acțiunilor conjugate ale celor doi inculpați, recurentul inculpat fiind cel care a inițiat acțiunea violentă și a determinat prin lovitura cu pumnul aplicată victimei căderea și proiectarea acesteia de frigider și pavaj.

În cauză, corect a reținut prima instanță că nu este utilă efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere că în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, după cum s-a menționat și anterior, nu este necesar ca decesul victimei să fie produsul unei cauze unice, respectiv al activității infracționale a recurentului, infracțiunea existând chiar dacă la rezultatul letal a avut o contribuție și inculpatul T.F.T. Înalta Curte apreciază că nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei aplicate nu este întemeiat.

Astfel, la dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările comiterii și modul de acționare, urmarea socialmente periculoasă și de altfel, ireversibilă, a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o atitudine procesuală negativă, care a încercat să obțină înlăturarea răspunderii penale. În pofida probelor care dovedesc vinovăția sa, într-o primă fază, prin înțelegerea cu celălalt făptuitor, a încercat să cerceteze ideea că fapta a fost comisă numai de acesta din urmă, pentru ca ulterior să încerce să „plaseze” întreaga răspundere penală în sarcina inculpatului T.F.T.

În consecință, având în vedere circumstanțele reale și personale reținute, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată corespunde atât prin cuantum (pedeapsă orientată spre minimul special), cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.I.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de o zi din 26 octombrie 2005 la 27 octombrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2008.