ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 255/CA/2006 reclamanta D.G.P. – M.A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.G., restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în statele U.E., pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivare reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Grecia, la data de 23 februarie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Grecia, ratificat prin H.G. nr. 635/1994. Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 55 din Legea nr. 248/2005 măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, pot fi transformate în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate, iar în raport cu înscrisurile la dosar reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale în vederea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului. Prin sentința civilă nr. 336 din 15 mai 2006 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată, instanța dispunând restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Grecia, pe o perioadă de un an. Împotriva hotărârii pronunțate a declarat apel reclamanta, opinând că instanța se află în situația de a dispune asupra restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul tuturor statelor membre ale U.E., pe o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin Decizia civilă nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 336/ CA din 15 mai 2006 a fost respins ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență că potrivit art. 39 din Legea nr. 248/2005, în situația prevăzută de art. 38 lit. a) din același act normativ, măsura se dispune, la solicitarea D.G.P., cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana. Totodată instanța a apreciat că din coroborarea prevederilor art. 39 din Legea nr. 248/2005 cu dispozițiile art. 52 din același act normativ, nu poate fi încălcat dreptul constituțional la liberă circulație în străinătate pentru toate statele U.E.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.P. – M.A.I. criticând-o pentru nelegalitate prin încălcarea și aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că metoda sistematică de interpretare a normelor juridice privește modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte. Astfel că prin coroborarea dispozițiilor art. 52, 38 și 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2006 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate trebuie să se refere la toate statele membre ale U.E. Recursul a fost admis pentru următoarele considerente. Din oficiu instanța constată că s-au încălcat normele de competență materială în soluționarea cauzei.

Tribunalul Constanța a fost sesizat de D.G.P. – M.A.I. cu cererea prin care a solicitat ca în temeiul art. 38 lit. a), 39 și 52 din Legea nr. 248/2005, să se admită restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pentru o perioadă de 3 ani a pârâtului M.G. Cererea a fost soluționată în fond de Tribunalul Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, și în apel de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Obiectul cererii poartă asupra unui drept civil al liberei circulații a cetățenilor români. Conform art. 25 din Constituția României „dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate este garantat” iar legea stabilește condițiile exercitării acestui drept”.

Prin art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 se reglementează restrângerea dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români. În cauză se constată că obiectul cererii nu îl reprezintă așa cum este reglementat în art. 8 din Legea nr. 554/2004 cererea unei persoane care „se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”. Legea nr. 248/2005 nu prevede într-adevăr competența instanței de contencios administrativ în cazul reglementat prin art. 38 și art. 39 dispunând că cererea privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în situația prevăzută de art. 38 lit. a) se dispune de către tribunalul în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ permite prin precizarea din finalul art. 10, ca prin legi speciale să fie consacrată altă competență materială decât cea din prima parte a textului, respectiv în situația legilor speciale care reglementează în mod derogator competența de soluționare a cererilor în contencios administrativ. Astfel, în cauză, Legea specială nr. 248/2005 nu reglementează o competență a secției de contencios administrativ, făcând trimitere la competența tribunalului care nu poate fi decât o competență de drept comun întrucât nu ne aflăm în prezența unei cereri în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004. Mai mult, în cauză apreciindu-se că cererea este de contencios administrativ, s-au exercitat și judecat 3 căi de atac incluzând fond, apel și recurs deși conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 în materia contenciosului administrativ există o singură cale de atac și anume recursul.

Cum problema competenței reprezintă o excepție peremptorie și dirimantă, constatând întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. prin admiterea recursului conform art. 312 C. proc. civ. vor fi casate hotărârile atacate și trimisă cauza la instanța competentă material, Tribunalul Constanța, care va analiza și motivul de nelegalitate ce privește fondul cauzei, respectiv întrunirea condițiilor prevăzută de art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.P. – M.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează Decizia civilă nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curții de Apel Constanța și sentința civilă nr. 336 din 15 mai 2006 a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.