ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2007

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 2704 din 18 decembrie 2006 a admis acțiunea formulată de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, în

contradictoriu cu pârâtul P.Ș.C., și pe cale de consecință: a dispus

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului P.Ș.C., pe

o perioadă de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, pe

teritoriul Greciei și până la data aderării României la Uniunea Europeană, 1

ianuarie 2007, pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu

excepția celor cu privire la care pârâtul face dovada că are drept de intrare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006

în baza acordului de readmisie încheiat între România cu această țară, aprobată

prin H.G. nr. 635/1994, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 71 din 26 februarie 2007 a respins apelul formulat de

reclamantul P.Ș.C., împotriva sentinței civile nr. 2704 pronunțată de

Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și

Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte și pe cale de

consecință: a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins

acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006

în baza Tratatului de Readmisie încheiat cu România cu acest stat, aprobat prin

Legea nr. 45/1997, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, măsură

dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 și aflată în curs

de executare, a rămas în vigoare timp de 6 luni nefiind transformată în măsură

de restrângere a dreptului la liberă circulație în acest interval de timp.

S-a mai reținut că hotărârea primei

instanțe, sentința civilă nr. 2704/2006, a intervenit la data de 18 decembrie

2006 după împlinirea termenului legal de 6 luni când măsura dispusă conform

art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 a încetat de drept situație în

care transformarea acesteia în restrângere a dreptului la liberă circulație

este lipsită de temei legal.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o ca

fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (5)

din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea

măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate

este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara noastră

are încheiat acord de readmisie.

Prin urmare, autoritățile române nu

au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine ci doar de a lua act de

această măsură și de a pune în executare prevederile corespunzătoare din

legislația națională, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă

circulație în statul de unde pârâtul a fost returnat, respectiv, Grecia.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 248 din 20 iulie 2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a acestor modificări a fost

introdus art. 6

1

, potrivit căruia cartea de identitate valabilă

constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători

în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 17 din Tratatul de

instituire a Comunității Europene, aplicabile României începând cu 1 ianuarie

2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii Europene, orice

persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește

cetățenia națională, ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în

jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele

au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o

ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la

intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului

comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și

obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene,

dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile

din tratate, regulamente, decizii și directive comunitate, pentru protecția

unui drept conferit de acestea.

Strâns legat de principiul efectului

direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea

de către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru

protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricărei

prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul

comunitar, fie anterioară, fie ulterioară separației comunitare.

În virtutea acestor principii, în

domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației

naționale, în speță, Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este

în concordanță cu legislația comunitară, în caz contrar acesta din urmă

aplicându-se în mod direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se observa

că, la art. 2 Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE

din data de 19 aprilie 2004, stabilește condițiile care reglementează

exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor precum și

restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică, siguranță publică

sau sănătate publică.

Art. 27 alin. (1) din Directivă,

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie indiferent de cetățenie, pentru

motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului

proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a

individului în cauză.

România este începând cu 1 ianuarie

2007, membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate,

toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă

circulație în toate statele membre.

Prin urmare, în măsura în care

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr. 5/2006

potrivit cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului P.Ș.C. îi

creează o situație mai grea acestuia și nu îi conferă garanția respectării

dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în

condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile

art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE

din data de 19 aprilie 2004, ele nu își vor mai găsi aplicabilitatea în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 71 C din 26 februarie

2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2007.