ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2007

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 2704 din 18 decembrie 2006 a admis acțiunea formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul P.Ș.C., și pe cale de consecință: a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului P.Ș.C., pe o perioadă de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, pe teritoriul Greciei și până la data aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor cu privire la care pârâtul face dovada că are drept de intrare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006 în baza acordului de readmisie încheiat între România cu această țară, aprobată prin H.G. nr. 635/1994, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 71 din 26 februarie 2007 a respins apelul formulat de reclamantul P.Ș.C., împotriva sentinței civile nr. 2704 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte și pe cale de consecință: a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006 în baza Tratatului de Readmisie încheiat cu România cu acest stat, aprobat prin Legea nr. 45/1997, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, măsură dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 și aflată în curs de executare, a rămas în vigoare timp de 6 luni nefiind transformată în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație în acest interval de timp. S-a mai reținut că hotărârea primei instanțe, sentința civilă nr. 2704/2006, a intervenit la data de 18 decembrie 2006 după împlinirea termenului legal de 6 luni când măsura dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 65/1997 a încetat de drept situație în care transformarea acesteia în restrângere a dreptului la liberă circulație este lipsită de temei legal. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara noastră are încheiat acord de readmisie.

Prin urmare, autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine ci doar de a lua act de această măsură și de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislația națională, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în statul de unde pârâtul a fost returnat, respectiv, Grecia. Recursul nu este fondat. Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006. Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art. 6 1 , potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, aplicabile României începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii Europene, orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Așa cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitate, pentru protecția unui drept conferit de acestea. Strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară, fie ulterioară separației comunitare.

În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației naționale, în speță, Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este în concordanță cu legislația comunitară, în caz contrar acesta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar. În acest sens, urmează a se observa că, la art. 2 Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004, stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Art. 27 alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză. România este începând cu 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre. Prin urmare, în măsura în care dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr. 5/2006 potrivit cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului P.Ș.C.

îi creează o situație mai grea acestuia și nu îi conferă garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004, ele nu își vor mai găsi aplicabilitatea în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 71 C din 26 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.