ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6833/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 2 martie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta V.M.C.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în

toate statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a

susținut că:

- la 16 iunie 2005, pârâta a fost

returnată din Spania, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară;

- potrivit art. 14 alin. (1) lit. e)

din O.G. nr. 65/1997, dreptul pârâtei la folosirea pașaportului a fost

suspendat temporar, până la 16 iunie 2006.

Tribunalul Constanța-secția

contencios administrativ, prin sentința nr. 303 din 8 mai 2006, a admis cererea

și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în

Spania pentru o perioadă de 2 ani.

S-a reținut că autoritățile spaniole

au returnat-o pe pârâtă la 16 iunie 2005, conform Acordului de readmisie

încheiat de țara noastră cu Spania și că dreptul de folosință a pașaportului

acesteia a fost suspendat temporar, până la 16 iunie 2006, în baza art. 14

alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, astfel că în speță sunt incidente

prevederile art. 38 și art. 55 din Legea nr. 248/2005.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 18 din 11 august 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă.

S-a reținut că, potrivit art. 38

lit. a), art. 39 alin. (1) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație este obligatorie numai cu privire la

statul de pe teritoriul căruia a fost dispusă măsura returnării.

Reclamanta a declarat

recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul

restrângerii exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în toate

statele membre ale Uniunii Europene.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că, potrivit art. 38,

art. 39 alin. (1) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura restrângerii

exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație nu trebuie limitată la țara

care a dispus returnarea.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 24 ianuarie

2007, a scos recursul de pe rol și l-a trimis spre competentă soluționare

secției civile și de proprietate intelectual.

Această ultimă secție constată că,

potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, consecutiv aderării României la

Uniunea Europeană, critica formulată de recurentă (a cărei dezvoltare permite

încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) a rămas fără

obiect.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va

fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 18/CA din 11 august 2006 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2007.