Decizia nr. 6833/2007 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 2 martie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta V.M.C., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în toate statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că: - la 16 iunie 2005, pârâta a fost returnată din Spania, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară; - potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, dreptul pârâtei la folosirea pașaportului a fost suspendat temporar, până la 16 iunie 2006. Tribunalul Constanța-secția contencios administrativ, prin sentința nr. 303 din 8 mai 2006, a admis cererea și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în Spania pentru o perioadă de 2 ani.

S-a reținut că autoritățile spaniole au returnat-o pe pârâtă la 16 iunie 2005, conform Acordului de readmisie încheiat de țara noastră cu Spania și că dreptul de folosință a pașaportului acesteia a fost suspendat temporar, până la 16 iunie 2006, în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 38 și art. 55 din Legea nr. 248/2005. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 18 din 11 august 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. S-a reținut că, potrivit art. 38 lit. a), art. 39 alin. (1) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație este obligatorie numai cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost dispusă măsura returnării.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul restrângerii exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în toate statele membre ale Uniunii Europene. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că, potrivit art. 38, art. 39 alin. (1) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura restrângerii exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație nu trebuie limitată la țara care a dispus returnarea. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 24 ianuarie 2007, a scos recursul de pe rol și l-a trimis spre competentă soluționare secției civile și de proprietate intelectual.

Această ultimă secție constată că, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, critica formulată de recurentă (a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) a rămas fără obiect. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 18/CA din 11 august 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.