ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 6005/36/2006, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de SC S. SRL Nufărul în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Tulcea, A.F.P. Tulcea și A.N.A.F. București și având ca obiect anularea Deciziei nr. 206 din 24 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F. A fost respinsă și cererea de suspendare a executării, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, prin decizia atacată, A.N.A.F. a soluționat contestația reclamantei la Decizia de impunere nr. 23442 din 30 iunie 2006, emisă ca urmare a unui raport de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P.

Tulcea; că soluționarea contestației nu s-a făcut în fond, întrucât autoritatea investită a dispus suspendarea soluționării contestației pe temeiul art. 184 din C. fisc., deoarece existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de Legea nr. 87/1994; că A.N.A.F. și-a motivat măsura prin existența unei strânse interdependențe între stabilirea obligațiilor bugetare suplimentare prin decizia de impunere și caracterul infracțional al faptelor constând în: neînregistrarea în evidența contabilă a tuturor veniturilor realizate, înregistrarea de cheltuieli nedeductibile fiscal fără documente justificative. Asupra cererii de suspendare a executării silite începute de A.F.P.

Tulcea pe baza deciziei de impunere fiscală, Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenta arată că Direcția generală de soluționare a contestațiilor avea posibilitatea să soluționeze contestația formulată deoarece nici unul din indiciile pretinse cu privire la săvârșirea unei eventuale fapte penale nu au influență asupra soluției ce urma să fie dată în procedura administrativă. În decizia atacată emisă de intimată lipsește motivarea cu privire la așa zisa înrâurire hotărâtoare a denunțului penal asupra modului de soluționare a contestației și nu se poate desprinde o anume argumentație pentru aplicarea prevederilor art. 184 C. proc.

fisc. Deși Direcția generală de soluționare a contestațiilor a A.N.A.F. a refuzat greșit să soluționeze contestația contra deciziei de impunere, deși a admis ideea că existența și întinderea obligației fiscale reținută prin actul de control fiscal nu este în acest moment definitiv dovedită și precizată, organul de jurisdicție fiscală când a dispus suspendarea soluționării contestației conform art. 184 O.G. 92/2003 nu a dispus și suspendarea executării silite. Recursul nu se fondează. Situația de fapt în cauza de față corespunde condițiilor prevăzute de art. 184 alin. (1) litera a) din C. proc. fisc., întrucât legiuitorul a lăsat organului care efectuează activitatea de control deplina libertate de apreciere a oportunității de a sesiza organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Ca urmare, această suspendare intervine în mod obiectiv, în virtutea legii, de îndată ce organul fiscal a sesizat organele de cercetare penală, fără ca acesta să fie obligat a dovedi prealabil sau ulterior că elementele constitutive ale unei infracțiuni ar fi întrunite în faptele pe care le-a reclamat. Așadar, A.N.A.F., competentă în soluționarea contestației la decizia de impunere, nu a făcut decât să aplice textul legal incident, de îndată ce a constatat că D.G.F.P. a sesizat organele competente cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni. Nu există o contradicție între existența unei contestații suspendate și o decizie de impunere pusă în executare, întrucât suspendarea contestației nu are ca efect caracterul incert al creanței.

Creanța rămâne certă, lichidă și exigibilă în virtutea caracterului de titlu executoriu pe care legea îl conferă deciziei de impunere, iar singura modalitate legală de a solicita suspendarea executării silite a acesteia este contestația la executarea silită reglementată de art. 169 – 171 C. proc. fisc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SRL împotriva sentinței civile nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.