ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 6005/36/2006, a fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de SC S. SRL Nufărul în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Tulcea,

A.F.P. Tulcea și A.N.A.F. București și având ca obiect anularea Deciziei nr.

206 din 24 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F.

A fost respinsă și cererea

de suspendare a executării, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că, prin decizia atacată, A.N.A.F. a soluționat contestația

reclamantei la Decizia de impunere nr. 23442 din 30 iunie 2006, emisă ca urmare

a unui raport de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. Tulcea; că soluționarea

contestației nu s-a făcut în fond, întrucât autoritatea investită a dispus

suspendarea soluționării contestației pe temeiul art. 184 din C. fisc.,

deoarece existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, cea prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de Legea nr. 87/1994; că A.N.A.F. și-a

motivat măsura prin existența unei strânse interdependențe între stabilirea

obligațiilor bugetare suplimentare prin decizia de impunere și caracterul

infracțional al faptelor constând în: neînregistrarea în evidența contabilă a

tuturor veniturilor realizate, înregistrarea de cheltuieli nedeductibile fiscal

fără documente justificative.

Asupra cererii de suspendare

a executării silite începute de A.F.P. Tulcea pe baza deciziei de impunere

fiscală, Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine

justificat și nici a pagubei iminente, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurenta arată că Direcția generală de soluționare a contestațiilor avea

posibilitatea să soluționeze contestația formulată deoarece nici unul din

indiciile pretinse cu privire la săvârșirea unei eventuale fapte penale nu au

influență asupra soluției ce urma să fie dată în procedura administrativă.

În decizia atacată emisă de

intimată lipsește motivarea cu privire la așa zisa înrâurire hotărâtoare a

denunțului penal asupra modului de soluționare a contestației și nu se poate

desprinde o anume argumentație pentru aplicarea prevederilor art. 184 C. proc. fisc.

Deși Direcția generală de

soluționare a contestațiilor a A.N.A.F. a refuzat greșit să soluționeze

contestația contra deciziei de impunere, deși a admis ideea că existența și

întinderea obligației fiscale reținută prin actul de control fiscal nu este în

acest moment definitiv dovedită și precizată, organul de jurisdicție fiscală

când a dispus suspendarea soluționării contestației conform art. 184 O.G.

92/2003 nu a dispus și suspendarea executării silite.

Recursul nu se fondează.

Situația de fapt în cauza de

față corespunde condițiilor prevăzute de art. 184 alin. (1) litera a) din C.

proc. fisc., întrucât legiuitorul a lăsat organului care efectuează activitatea

de control deplina libertate de apreciere a oportunității de a sesiza organele

în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Ca urmare, această

suspendare intervine în mod obiectiv, în virtutea legii, de îndată ce organul

fiscal a sesizat organele de cercetare penală, fără ca acesta să fie obligat a

dovedi prealabil sau ulterior că elementele constitutive ale unei infracțiuni

ar fi întrunite în faptele pe care le-a reclamat.

Așadar, A.N.A.F., competentă

în soluționarea contestației la decizia de impunere, nu a făcut decât să aplice

textul legal incident, de îndată ce a constatat că D.G.F.P. a sesizat organele

competente cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Nu există o contradicție

între existența unei contestații suspendate și o decizie de impunere pusă în

executare, întrucât suspendarea contestației nu are ca efect caracterul incert

al creanței. Creanța rămâne certă, lichidă și exigibilă în virtutea

caracterului de titlu executoriu pe care legea îl conferă deciziei de impunere,

iar singura modalitate legală de a solicita suspendarea executării silite a

acesteia este contestația la executarea silită reglementată de art. 169 – 171 C. proc. fisc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

SC S. SRL împotriva sentinței civile nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2007.