ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 7524 din 27 iulie 2006, pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, SC B.P. SA cu sediul în Frumușița, județul Galați a formulat

contestație la executare în contradictoriu cu A.V.A.S., solicitând anularea

anunțului la licitație publică a unor bunuri proprietate a societății

contestatoare, anunț comunicat la 17 iulie 2006, cu adresa nr. 19873 din 13

iulie 2006, anularea executării însăși sau, după caz, încetarea executării

silite a creanței izvorâte din contractele de credit nr. 468 din 29 decembrie

1995, nr. 463 din 20 martie 1996 și 286 din 30 septembrie 1996, contracte

încheiate cu B.A. SA și a creanței fiscale preluate conform protocolului nr. 42

din 17 noiembrie 2003, încheiat cu C.A.S. GALAȚI. A solicitat ridicarea sechestrului

înființat prin procesul-verbal nr. 10864 din 77 septembrie 2005 și ridicarea

măsurii blocării conturilor societății, realizată prin poprirea înființată de A.V.A.S.

prin Ordinul nr. 548/2005.

Prin sentința comercială nr.

177 din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

admite excepția invocată de intimată și respinge contestațiile formulate de

contestatoarea SC  B.P. SA cu sediul în Frumușița, județul Galați, în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S., ca tardiv formulate, reținând că

dispozițiile articolului 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prevăd că

termenul de 15 zile înăuntrul căruia se poate formula contestație la executare

curge de la data când debitorul a primit somația ori de la data când a luat

cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația

sau executarea se face fără somație.

În speță, comunicarea

titlurilor executorii contestate prin prezentele petiții și somația de a face

plata datoriilor în termen de 5 zile lucrătoare s-au făcut de către intimată

prin adresele nr. 85322 din 22 noiembrie 2003 și nr. 10164 din 16 decembrie

2003 și au fost primite de către contestatoare la 2 decembrie 2003, respectiv

la 23 decembrie 2003, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul

cauzei.

Prin recursul declarat, în

temeiul art. 304

1

, 304 pct. 6, 9 C. proc. civ., SC B.P. SA FRUMUȘIȚA

a susținut că instanța a încălcat dreptul la apărare, s-a pronunțat prin prisma

unui alt obiect al contestației decât cel formulat, hotărârea fiind dată cu aplicarea

greșită sau încălcarea legii, fără ca instanța să se pronunțe asupra unor

apărări esențiale pentru soluționarea cauzei.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, se precizează că instanța nu a pus în discuția părților, din oficiu,

temeiul de drept pentru tardivitate, astfel că a fost privată de dreptul de a

formula apărările necesare în raport de dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ.

În contestația la executare

s-a indicat expres ca obiect al contestației anunțul de vânzare la licitație, anunț

întocmit conform art. 71 alin. (2) O.U.G. nr. 51/1998, comunicat la 17 iulie

2006 cu adresa 19873 din 13 iulie 2006 și având relevanța unui act procedural

de începere a procedurii de vânzare la licitație.

Contestația conexă a vizat

poprirea înființată prin ordinul 1431 din 8 iunie 2006.

De asemenea, se susține că au

fost încălcate dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ. și

au fost ignorate dispozițiile art. 389 C. proc. civ. și art. 18 din Decretul nr.

167/1958.

Contestația a fost depusă la

Curtea de Apel București la data de 27 iulie 2006, înăuntrul termenului de 15

zile, calculat atât în raport cu data emiterii adresei 19873 (13 iulie 2006)

cât și cu data la care respectiva adresă a fost primită de societate (17 iulie

2003).

Prima instanță nu a făcut

nicio referire în cuprinsul hotărârii la apărările privind relevanța

instituției perimării asupra aprecierii tardivității.

Instanța a încălcat art. 18

din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia instanța judecătorească este

obligată, ca din oficiu, să cerceteze dacă dreptul de executare silită este

prescris. Instanța nu putea reține tardivitatea contestației pentru simplul

motiv că prescripția are ca efect anularea executării însăși și respinge ca

tardivă contestația doar pentru că unul dintre motivele acesteia viza

prescripția dreptului de a cere executarea silită, căci un astfel de fapt este

similar cu a spune că prescripția, care este instituție de drept material, este

supusă decăderii reglementată de art. 401 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și

de dispozițiile legale incidente constată că acestea sunt de natură să conducă

la casarea în parte a hotărârii.

Curtea de Apel a analizat

contestația la executare împotriva Ordinului nr. 548/2005 (anexa 8), deși

contestația la executare avea ca obiect Ordinul nr. 1431/2006 a A.V.A.S.,

încălcându-se astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit

cărora „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății”.

În considerarea temeiului de

drept enunțat urmează a se casa în parte sentința comercială nr. 177 din 19

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și trimite

contestația la executare ce privește Ordinul nr. 1431/2006 al A.V.A.S. pentru

rejudecare la aceași instanță, când se vor analiza și excepțiile invocate de

către intimată. În ceea ce privește contestația nu se mai impune a fi analizată

având în vedere că executarea silită a fost finalizată la data de 26 februarie

2007 conform înscrisului depus la dosarul cauzei.

Analizarea celorlalte motive

de recurs nu se mai impune la soluția adoptată, urmând a fi avute în vedere de

instanță în rejudecarea contestației.

În consecință, în temeiul art.

312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a se casa în parte hotărârea recurată și a

se trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială pentru

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea SC B.P. SA FRUMUȘIȚA împotriva sentinței comerciale nr. 177 din

19 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează în parte sentința

comercială nr. 177 din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, și trimite contestația la executare ce privește Ordinul nr. 1431/iunie

2006 al A.V.A.S. pentru rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2007.