ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2008

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr.

139/ P din 9 mai 2007, Tribunalul Bihor,

secția penală, a hotărât după cum urmează:

- în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică

a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.I.

din

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. h), cu

aplicarea art. 37 lit. b), C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) Iit. a), e), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. h), C.

pen., și l-a condamnat la 4 ani închisoare;

- în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g) și i) și art. 209

alin.

(3) lit. h), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul

A.D. la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a fost dispusă, pentru ambii inculpați, suspendarea executării

pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui

termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

inculpații au fost obligați să se supună, pe durata termenului de încercare,

măsurilor de

supraveghere prevăzute de alin.

(1) lit. a) - d) al acestui text de lege.

Inculpaților Ie-a fost atrasă atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

prevenția, pentru inculpatul A.D., de la 8 aprilie 2006 la 24 iunie 2006, iar

pentru inculpatul Ș.I., de la 13 iunie 2006 la 25 septembrie 2006.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a dispus revocarea

măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați în timpul

urmăririi penale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială, în favoarea statului, a corpurilor delicte aflate la

poziția 29 din Registrul de corpuri delicte.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen.,

inculpatul

A.D. a fost obligat, în solidar

cu inculpatul Ș.I., la plata

sumei de 13.357 RON, cu titlu de

despăgubiri civile, către partea civilă R. SA, Sucursala U.R.T., iar inculpatul

A.D. singur, și la plata sumei de 9.928 RON, către aceeași parte civilă, cu

același titlu.

Totodată, în baza art. 191

C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

S-a reținut, în

esență, că:

În noaptea de 7 aprilie 2006, au fost

surprinși, pe malul

Crișului Negru, trei

bărbați care sustrăgeau cabluri de pe stâlpii R.; la somația polițiștilor, doi

dintre ei au reușit să dispară

prin

fugă, dar al treilea, A.D., a fost prins și a declarat că, în acea seară, a

plecat din localitatea Vinga cu mașina sa, împreună

cu Ș.I., B.N. și M.M.,

pentru a sustrage cabluri din sârmă de cupru de pe stâlpii R.; condus, apoi,

la organele de poliție, A.D. a descris modul în

care au

acționat, precum și că în noaptea de 3 / 4 aprilie 2006, tot el,

împreună cu alte trei persoane, au sustras

cantitatea de 450 m.I. de

cablu de cupru de pe stâlpii aparținând R.,

precizând că, în total, ar fi fost sustrasă cantitatea de 250-300 Kg. cablu,

din

valorificarea căreia a primit și el

sume importante de bani.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A.D.

În apelul parchetului s-a solicitat modificarea

sentinței, în sensul de a se reține starea de recidivă postexecutorie pentru

inculpatul Ș.I., schimbarea modalității de executare a

pedepselor aplicate inculpaților, în sensul executării lor în regim de

detenție,

precum și, în consecință, aplicarea pedepselor accesorii.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia

penală nr. 128/ A din 27 noiembrie

2007,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor, a desființat în parte sentința apelată și,

rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și 86

3

C. pen., față de ambii inculpați

(A.D. și Ș.I.), dispunând executarea

efectivă, în

regim de detenție a pedepsei

aplicate fiecărui inculpat, și, ca urmare,

în baza art. 72 alin. (2) C.

pen., a interzis celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.;

totodată,

s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul

A.D., iar

acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a apreciat că nu se mai

poate reține starea de recidivă în sarcina

inculpatului Ș.I.,

deoarece

intervenise, între timp, reabilitarea judecătorească,

acordată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

În privința pedepselor, s-a apreciat că ele

au fost just

individualizate sub aspectul

cuantumului, dar că scopul principal al

acestora nu poate fi atins decât

prin privarea de libertate a inculpaților, avându-se în vedere modalitatea în

care aceștia au

comis faptele, că

infracțiunea a fost săvârșită în mod continuat, că

prejudiciul cauzat a fost însemnat, fiind

recuperat numai într-o mică

măsură și că, prin tăierea cablurilor, s-a

produs o perturbare

constând în întreruperea

comunicațiilor telefonice în zonă.

S-a mai constatat că

prima instanță a omis să aplice inculpaților

pedepsele accesorii, chiar dacă se dispusese

suspendarea

pedepselor sub supraveghere,

deoarece aplicarea acestora era

obligatorie.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de

apel, inculpații

Ș.I. și A.D. au declarat

recursurile de față solicitând,

prin

apărători, casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii

instanței de fond.

Recursurile sunt fondate.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, constată că

temeinic și legal prima instanță a dispus suspendarea

sub

supraveghere a executării pedepselor

aplicate inculpaților, apreciind

că scopul preventiv și educativ al

acestora poate fi atins și fără

privarea de

libertate, iar înlăturarea în apel, prin decizia recurată, a aplicării art. 86

1

și a art. 86

3

C. pen., pe motiv că scopul principal

al

pedepselor nu poate fi atins decât prin executarea acestora în

regim privativ de libertate, nu se justifică,

avându-se în vedere, pe de o parte, datele care caracterizează pozitiv persoana

inculpaților, au

copii minori, sunt

singurii întreținători ai familiilor lor, au recunoscut

săvârșirea

faptei și au arătat că o regretă, sunt integrați în

societate, nu au creat probleme semenilor lor, își câștigă existența

muncind

ca „zilieri” și nu sunt recidiviști, iar pe de altă parte,

împrejurările în care au comis faptele, aspect sub

care s-a stabilit că determinantă a fost nevoia de a asigura, în acest mod,

resursele financiare necesare procurării hranei, pentru ei și familiile lor.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că

scopul preventiv -

educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut în art.

52 C. pen., poate

fi atins și fără executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei

stabilite fiecăruia, deci, cu lăsarea lor în stare

de libertate, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen.

, va admite recursurile

declarate de inculpații A.D. și

Ș.I., va casa decizia atacată și va

menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații Ș.I. și A.D.

împotriva deciziei

penale nr. 128/ A din 27 noiembrie 2007 a

Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală

atacată.

Menține sentința penală nr.

139/ P din 9 mai 2007 a Tribunalului

Bihor, secția penală.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2008.