ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2008

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 139/ P din 9 mai 2007, Tribunalul Bihor, secția penală, a hotărât după cum urmează: - în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.I. din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. b), C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) Iit. a), e), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. h), C. pen., și l-a condamnat la 4 ani închisoare; - în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. h), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.D.

la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a fost dispusă, pentru ambii inculpați, suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen., inculpații au fost obligați să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prevăzute de alin. (1) lit. a) - d) al acestui text de lege. Inculpaților Ie-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția, pentru inculpatul A.D., de la 8 aprilie 2006 la 24 iunie 2006, iar pentru inculpatul Ș.I., de la 13 iunie 2006 la 25 septembrie 2006. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați în timpul urmăririi penale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a corpurilor delicte aflate la poziția 29 din Registrul de corpuri delicte. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., inculpatul A.D. a fost obligat, în solidar cu inculpatul Ș.I., la plata sumei de 13.357 RON, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă R. SA, Sucursala U.R.T., iar inculpatul A.D. singur, și la plata sumei de 9.928 RON, către aceeași parte civilă, cu același titlu. Totodată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut, în esență, că: În noaptea de 7 aprilie 2006, au fost surprinși, pe malul Crișului Negru, trei bărbați care sustrăgeau cabluri de pe stâlpii R.; la somația polițiștilor, doi dintre ei au reușit să dispară prin fugă, dar al treilea, A.D., a fost prins și a declarat că, în acea seară, a plecat din localitatea Vinga cu mașina sa, împreună cu Ș.I., B.N.

și M.M., pentru a sustrage cabluri din sârmă de cupru de pe stâlpii R.; condus, apoi, la organele de poliție, A.D. a descris modul în care au acționat, precum și că în noaptea de 3 / 4 aprilie 2006, tot el, împreună cu alte trei persoane, au sustras cantitatea de 450 m.I. de cablu de cupru de pe stâlpii aparținând R., precizând că, în total, ar fi fost sustrasă cantitatea de 250-300 Kg. cablu, din valorificarea căreia a primit și el sume importante de bani. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A.D. În apelul parchetului s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul de a se reține starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul Ș.I., schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, în sensul executării lor în regim de detenție, precum și, în consecință, aplicarea pedepselor accesorii.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 128/ A din 27 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și 86 3 C. pen., față de ambii inculpați (A.D. și Ș.I.), dispunând executarea efectivă, în regim de detenție a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, și, ca urmare, în baza art. 72 alin. (2) C. pen., a interzis celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.D., iar acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu se mai poate reține starea de recidivă în sarcina inculpatului Ș.I., deoarece intervenise, între timp, reabilitarea judecătorească, acordată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat. În privința pedepselor, s-a apreciat că ele au fost just individualizate sub aspectul cuantumului, dar că scopul principal al acestora nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpaților, avându-se în vedere modalitatea în care aceștia au comis faptele, că infracțiunea a fost săvârșită în mod continuat, că prejudiciul cauzat a fost însemnat, fiind recuperat numai într-o mică măsură și că, prin tăierea cablurilor, s-a produs o perturbare constând în întreruperea comunicațiilor telefonice în zonă.

S-a mai constatat că prima instanță a omis să aplice inculpaților pedepsele accesorii, chiar dacă se dispusese suspendarea pedepselor sub supraveghere, deoarece aplicarea acestora era obligatorie. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, inculpații Ș.I. și A.D. au declarat recursurile de față solicitând, prin apărători, casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Recursurile sunt fondate.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că temeinic și legal prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că scopul preventiv și educativ al acestora poate fi atins și fără privarea de libertate, iar înlăturarea în apel, prin decizia recurată, a aplicării art. 86 1 și a art. 86 3 C. pen., pe motiv că scopul principal al pedepselor nu poate fi atins decât prin executarea acestora în regim privativ de libertate, nu se justifică, avându-se în vedere, pe de o parte, datele care caracterizează pozitiv persoana inculpaților, au copii minori, sunt singurii întreținători ai familiilor lor, au recunoscut săvârșirea faptei și au arătat că o regretă, sunt integrați în societate, nu au creat probleme semenilor lor, își câștigă existența muncind ca „zilieri” și nu sunt recidiviști, iar pe de altă parte, împrejurările în care au comis faptele, aspect sub care s-a stabilit că determinantă a fost nevoia de a asigura, în acest mod, resursele financiare necesare procurării hranei, pentru ei și familiile lor.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei stabilite fiecăruia, deci, cu lăsarea lor în stare de libertate, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. , va admite recursurile declarate de inculpații A.D. și Ș.I., va casa decizia atacată și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații Ș.I. și A.D. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată. Menține sentința penală nr. 139/ P din 9 mai 2007 a Tribunalului Bihor, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2008.