ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2009

HOTĂRÂRE
10.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 11 aprilie 2008,

reclamantul M.E. a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a

raportului de expertiză medico-legală privind cercetarea paternității

reclamantului față de copilul R.T.B. născut la data de 5 octombrie 1967.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că raportul medico-legal nu corespunde realității petentul tinzând să

afirme că ar fi falsificat, situație pe care a susținut-o ulterior.

Prin sentința civilă nr. 1748/2008

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă conform art. 5 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, care prevăd că nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Împotriva acestei sentinței

a declarat recurs în termen reclamantul.

În motivarea recursului s-a

arătat că întâmpinarea depusă la dosar de către pârât nu i-a fost comunicată,

astfel încât nu a putut  să-și formuleze apărări.

Ulterior, la datele de 19

noiembrie 2008 și 8 decembrie 2008 recurentul a completat motivarea recursului

susținând în esență că raportul medico-legal este fals. Aceste completări ale

motivelor de recurs, care nu sunt structurate, nu se vor analiza, întrucât sunt

tardiv formulate, peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 306 alin. (1), teza I C. proc.

civ.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., cu referire la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte

apreciază că recursul nu este fondat.

Nu se poate considera că

reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea

întâmpinării. Aceasta a fost depusă la data de 27 mai 2008 (fila 21 dosar

fond), cu mult anterior termenului de 5 zile (înainte de termenul stabilit

pentru judecată, 5 iunie 2008) prevăzut de dispozițiile art. 114

1

alin.

(2) C. proc. civ., astfel încât reclamantul a avut timpul necesar pentru

studierea întâmpinării și pentru formularea apărărilor.

De altfel, prin petiția

aflată la fila 24 dosar fond, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în

lipsă.

În ce privește soluția

pronunțată de curtea de apel, singurul aspect care se putea discuta în

recurs era acela referitor

la temeiul juridic al respingerii ca inadmisibilă a acțiunii. Cum recurentul nu

a formulat un atare motiv de recurs și acesta nu reprezintă un temei de casare

de ordine publică, recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinței

civile nr. 1748 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3489/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 27 martie 2008, Institutul Național de Medicină Legală M.M., a formulat recurs împotriva sentinț
ÎCCJ 2010-11-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5070/2010
puse la dosar, instanța a reținut că adeverința din 16 august 2007 a fost emisă corect, prevederile art. 76 din lege, neaplicându-se reclamantului, întrucât la data intrării în vigoare a acestei legi, acesta avea statutul de pensionar. La d
ÎCCJ 2009-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1063 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefond
ÎCCJ 2008-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2010
4527 din 4 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 3573/CA din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrat
ÎCCJ 2010-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a respins, ca
Sursă