ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2007

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr.

1668/107/2006, reclamanții D.H. și D.J. au solicitat anularea dispoziției nr.

964 din 10 august 2006 emisă de Primarul municipiului Blaj și emiterea unei noi

dispoziții, de restituire în natură, a imobilului situat în Blaj.

Prin sentința civilă nr. 1118 din 18 octombrie 2006, Tribunalul Alba a

respins cererea ca nefondată, reținând în considerentele hotărârii faptul că în

mod corect, prin dispoziția atacată, notificarea a fost respinsă ca tardiv

adresată primăriei.

Aceasta, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 a instituit prin art.

22 și urm., o anume procedură de urmat în vederea recuperării imobilelor

preluate abuziv, procedură care presupune în prima etapă transmiterea

notificării înăuntrul termenului de 6 luni (prelungit de două ori cu câte 3

luni) de la intrarea în vigoare a legii.

Cum reclamanții au transmis notificarea la 15 septembrie 2005, rezultă

că aceștia nu s-au conformat dispoziției legale imperative, ceea ce atrage

pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, care au susținut că

notificarea a fost transmisă în condițiile prevăzute de lege, iar dispoziția a

fost atacată în termen de 30 de zile de la emiterea ei.

Pe de altă parte, întrucât titlul statului nu este valabil, se impune

restituirea imobilului în natură, reclamanților încălcându-li-se dreptul de

proprietate.

Apelul a fost respins ca nefondat, conform deciziei nr. 73/A din 15

februarie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția de primă instanță,

întrucât respingerea notificării ca tardiv formulată a fost impusă de

dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și de faptul că termenul

instituit prin acestea nu a fost respectat.

Întrucât Legea nr. 247/2005 nu a operat repuneri în termenul de

transmitere a notificării, nu este justificat demersul reclamanților de a

solicita retrocedarea imobilului după intrarea în vigoare a acestui act

normativ.

Împrejurarea că anterior reclamanții au transmis, în privința aceluiași

imobil, o altă notificare, este lipsită de relevanță, întrucât acea solicitare

a fost soluționată conform dispoziției nr. 712 din 14 august 2003.

Decizia a fost atacată cu recurs de către apelanții-reclamanți, care au

susținut nelegalitatea sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., învederând următoarele aspecte:

- Instanțele au reținut greșit că notificarea nu a fost expediată în

termen, întrucât reclamanții au respectat sub acest aspect procedura Legii nr.

10/2001, notificarea fiindu-le respinsă cu motivarea că imobilul

neîncadrându-se în prevederile Decretului nr. 223/1974, preluarea nu s-ar fi

făcut abuziv.

- Dispoziția nr. 964 din 10 august 2006 emisă de primar a fost atacată

în termen, astfel încât contestația nu putea fi respinsă ca tardiv introdusă.

- Întrucât imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, se

impunea restituirea lui în natură, în situația contrară fiind încălcat dreptul

de proprietate al recurenților-reclamanți.

Recursul este nefondat.

Susținând că s-au conformat prevederilor Legii nr. 10/2001 și că au

formulat notificarea în termen, recurenții au în vedere o altă solicitare a

acestora, transmisă la 27 august 2001, sub nr. 172.

Această primă notificarea a fost soluționată însă, conform dispoziției

nr. 712 din 14 august 2003 (care nu constituie obiectul prezentului dosar).

Respectiva dispoziție a finalizat la acel moment procedura prealabilă a

Legii nr. 10/2001, astfel încât reclamanții nu se mai pot prevala de ea, pentru

a susține că sunt înăuntrul termenului de notificare.

În măsura în care erau nemulțumiți de soluția propusă de entitatea

învestită cu rezolvarea notificării, reclamanții aveau calea procedurii

judiciare (de cenzurare a dispoziției) și nu pe aceea a transmiterii unei noi

notificări.

Sub acest ultim aspect, instanțele au apreciat corect că expedierea

notificării (ce a făcut obiectul dispoziției nr. 964 din 10 august 2006,

atacată în prezentul dosar) s-a realizat cu nesocotirea dispozițiilor art. 22

alin.(1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce a impus soluția de respingere a

notificării, ca tardiv formulată.

În consecință, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, ceea ce exclude aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

- Referitor la greșita apreciere asupra termenului în care a fost

formulată contestația, susținerea recurenților nu are temei raportat la soluția

adoptată în cauză.

Instanțele nu au avut în vedere tardivitatea în exercitarea căii de atac

împotriva dispoziției primarului, ci tardivitatea în expedierea notificării.

Ca atare, nu este vorba despre o interpretare greșită a actului dedus

judecății (lato sensu), care să facă aplicabil motivul invocat, prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ci de o denaturare de către recurenți, a soluției

pronunțate.

- Susținerea recurenților, în sensul că imobilul ar fi fost preluat

abuziv de către stat și că aceasta ar impune restituirea în natură a bunului,

nu se poate constitui într-o critică de natură să atragă nelegalitatea

soluției, având în vedere aspectele de ordin procedural care au impus adoptarea

acesteia.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea

termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Drept urmare, nerespectarea procedurii instituite de legea specială

pentru valorificarea dreptului subiectiv este imputabilă reclamanților și

sancționată cu pierderea posibilității de a deduce justiției raportul juridic

de drept material.

- În ce privește invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

ca motiv de recurs, se constată că aceasta s-a realizat în mod formal,

neaducându-se critici legate de nemotivarea hotărârii atacate (care conține

argumentele de fapt și de drept ce susțin soluția adoptată).

În consecință, potrivit considerentelor expuse, criticile formulate au

fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții D.H., D.J. împotriva deciziei nr. 73/A din 15 februarie

2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2007.